marți, 2 mai 2017

Portugalia celor mici

marți, 2 mai 2017

La radio Comercial se aud acorduri braziliene,  o portugheza un pic mai dulce si mai romantica, ar spune unii. O atmosfera numai buna pentru un inceput de drum cu masina, de o durata cam de doua ore. Pana cand...toata poezia mea si tot feeling-ul de liniste si pace interioara sunt perturbate de o voce vesela: mamiii...cerna(cisterna)...ite(uite) odul(podul)...si tot asa.
Suntem pe drum. Pe autostrada( drum din acela de care in Romania nu prea e. :)  ) spre Coimbra. Portugalia sta bine la capitolul autostrazi. Nu mai spun de drumuri asfaltate pana in varf de munte.
(Chiar acum trecem pe langa stadionul Dragao, stadionul lui FC Porto.)
Nu petrecem de 1 mai nici ca romanul, nici ca portughezul. Am ales sa mergem sa vizitam "Portugalia celor mici". E un parc cu case in miniatura.
De obicei cand avem o zi libera, mergem la ocean sa ne plimbam si sa respiram aerul putin sarat. De data asta, chiar daca e o zi senina, la ocean e cam rece si bate vantul, prin urmare am ales o destinatie potrivita pentru copii.
Ideea a fost spontana, si cum noua ne ia muuult pana suntem gata sa iesim pe usa...s-a facut deja ora 13. Nu e tarziu...e ora perfecta...Alma a adormit imediat ce am pornit. Cu Aris e alta discutie...el e foarte curios acum. Descopera lucruri noi si e la faza la care a inceput sa vorbeasca mai bine si poate sa isi exprime curiozitatile. Prin urmare...suntem deja de 40 de minute pe drum si el inca nu a adormit. Chiar speram sa adoarma dar, nu inceteaza din a da indicatii sau a pune intrebari...tocmai ce i-a zis lui tati sa isi puna amandoua mainile pe volan. Bine...el zice pe limba lui...uneori e frustrant si pentru noi si pentru el ca nu il intelegem ce vrea sa spuna. ( Doar atat am apucat sa scriu chiar de pe drum, a trebuit sa ii acord mai multa atentie lui Praslea. De obicei e linistit in masina, ii place sa priveasca pe geam fara sa il deranjeze cineva. Pentru noi, un drum de 2 ore cu masina e un fleac, nu necesita opriri si nu e greu de suportat pentru copii. De data asta Praslea a avut nevoie de atentie speciala, a incercat chiar sa o deranjeze pe Alma, care dormea linistita in scaunul ei. Evident ca a trezit-o. Cand se intampla chestii de genul asta incerc mereu sa ii distrag atentia. De data asta am tot cautat pe geam lupul. Da...lupul ala care mananca iezii. A functionat. Cand nici asta nu functioneaza intram in actiune cu ceva de rontait...un mar, un biscuite.)
Am ajuns intr-un final. Taxele de autostrada ne-au costat putin peste 10 euro. Nu se merita sa mergi pe national, desi drumul e foarte bun, e foarte aglomerat si cand dai de cate o localitate mergi aproape bara la bara. Nu mai zic...adica zic :)...viteza este controlata cu semafoare. Daca te depisteaza cu viteza mai mare de 50km/h, semaforul se face rosu. Asa ca, esti obligat sa opresti. Asemenea semafoare au la fiecare intrare in localitate.
Parcul acesta tematic se afla chiar in oras. Noi am avut noroc si am gasit loc de parcare destul de repede si destul de aproape.  Am platit bilete doar pentru mine si el. Copiii pana in 3 ani nu necesita bilet.
La intrare ne intampina o tinerica foarte amabila...cica sa ne faca o poza.  Hai sa facem, am zis eu...sa avem toti 4 o poza impreuna, rar se intampla asta. Placerea asta a mea ne-a costat 6 euro.
De aici lucrurile au devenit mai agitate. Praslea zici ca a baut energizant...de cum am intrat pe poarta a luat-o la fuga. Era atat de entuziasmat, i se citea bucuria pe fata si nu-mi venea sa-l opresc. Timp de doua ore nu ne-am putut tine dupa el. A facut tot ce a dorit...a inchis si deschis toate portile de la toate casutele. A fost lumea lui. La un moment dat a venit la mine si zice: mami vreau ata(inghetata), da ani(bani). Nu am putut sa-l refuz.
Ce mi s-a parut fain la parcul asta e ca avea si un loc de joaca...perfect, asa am putut sa facem si noi o pauza de la alergat. Dupa ce s-a plictisit de dat pe topogane a inceput sa care pietre pe gazonul perfect tuns si pe care tati s-a vazut nevoit sa le duca inapoi.
Nu prea am reusit sa ii fac poze, nu vroia nicicum sa stea.
Ca si obiectiv turistic este foarte frumos acest parc. Ceea ce cred eu ca ii lipseste...este spatiul. Mi se par un pic cam ingramadite casutele. Si langa locul de joaca lipsesc bancile. Asta e o problema de care ma lovesc aici in Portugalia. In rest...totul a fost minunat.
Drumul spre casa mi s-a parut destul de lung...poate pentru ca eram prea obosita si pentru ca nu mai aveam pe cine sa incerc sa linistesc. Amandoi picii au adormit imediat ce am pornit. Au dormit bustean pana acasa.
Am ajuns acasa abia pe la ora 20. A fost o zi minunata...baietelul a fost foarte fericit si imi doresc sa il revad cat mai curand atat de entuziasmat.
Daca aveti ocazia sa vizitati Portugalia sa va faceti timp si pentru Coimbra.

0 comentarii: