marți, 9 mai 2017

La medicul de familie

marți, 9 mai 2017


Am programare la doctor. Vizita de 1 an a Almei si vaccinul. Programarea e la ora 10. Am ajuns la 9:41.
Aici nu mergi direct la cabinetul medicului de familie. Prima data te asezi la rand la secretariat. Ca sa confirmi ca ai ajuns. In fata mea la coada mai sunt 2 persoane si nimeni la ghiseu. In sala de asteptare mai sunt 6 persoane, dar nu toti la acelasi medic.
Dupa ce ai confirmat la secretariat ca ai ajuns ...te asezi in sala de asteptare si astepti...astepti, nivelul nervilor se ridica si incet, incet explodezi. Mie asta mi se intampla de fiecare data cand ajung aici. Chiar si cu programare. Ca sa intrii la medic trebuie sa fii chemat. Medicul nostru de familie ne primeste mereu in cabinetul nr. 6. Asa ca stiu cati pacienti are inaintea mea...pentru ca mereu la interfon zic numele pacientului si sala.
Am numai intamplari urate aici. Asta va fi inca una.

Dupa 5 minute a aparut cineva la ghiseu. S-a mai insinuat cineva in fata mea. Mi-e si jena sa ii zic ceva. Se pare ca nici gravidele, nici copiii mici nu au prioritate aici. Din punctul asta de vedere Romania sta mai bine.

Alma inca are rabdare. Eu incep sa mi-o cam pierd.

Am venit odata, cu programare la ora 15. Am ajuns mai repede. Eram gravida si vroiam doar sa imi citeasca niste rezultate. Si pentru programarea asta a sunat sotul de nenumarate ori si de fiecare data ziceau ca nu au loc. Pana s-a enervat si el si le-a zis ca daca ceva nu e in regula cu analizele mele, ei vor fi direct responsabili.

Dupa cum ziceam...am ajuns mult mai devreme. S-a facut ora si nimic...dar nici numarul cabinetului ei nu l-am auzit. Se face ora 17, doua ore de cand aveam programarea si doar doi pacienti au fost chemati.
Pana la ora respectiva deja ma certasem cu secretarele. Nu intelegeam cum e posibil asa ceva. Sa stai atatea ore dupa ora programarii si sa nu ti se dea nicio explicatie.
Venea ora la care trebuia sa-l scot pe Aris de la gradinita iar eu inca nu intrasem. Eram ca o furtuna. Asa nervi aveam. Frustrarea mea era si mai mare ca nu puteam sa ma exprim asa cum imi doream.
Plina de furie am intrat in sectorul cabinetelor si i-am bagat pe sub usa plicul cu rezultatele analizelor. Si eu nebuna...eram ca un taur care a vazut rosu.
Am plecat si mi-am luat copilul de la gradinita si m-am intors. Asta se intampla dupa ora 18. Intr-un final ma primeste si tot ea era cea suparata.
A inceput sa se agite mai tare cand a vazut ca glicemia nu avea o valoare buna...dupa parerea ei. S-a miscat rapid si mi-a facut scrisori de trimitere la spitalul mare. A zis ca am diabet gestational si ca va trebui sa merg la spitalul mare pentru supervizarea sarcinii. Si a zis ca e urgent...se merg chiar in ziua aia.
Nu am avut ce face...dupa o zi de toata jena...nemancata...nehidratata(nu ma gandeam ca voi sta toata ziua sa astept doar ca sa imi citeasca niste analize)...cu un burtoi care ma facea sa ma misc greoi...cu un copil care inca nu avea 1 an jumate. A trebuit sa merg. Noroc ca stiam cum sa ajung acolo. Era deja intuneric, copilul era flamand si obosit. Nu imi mai aduc aminte fiecare detaliu de mai tarziu, asta probabil pentru ca la spitalul mare totul decurge mult mai bine. Imi aduc aminte doar ca, acolo mi-au facut programare la nutritionist.
Chiar si cu diabetul gestational lucrurile sunt diferite fata de Romania.
Citisem ca in mod normal ti se face testul de glucoza...si abia pe urma...in functie de rezultatele acestui test ti se pune un diagnostic. In Portugalia nu. Nu mi-au facut niciun test de glucoza. M-au trimis la nutritionist, care mi-a dat gratuit un glucometru si tot ce trebuia pe langa...a trebuit vreo doua saptamani sa ma intep in degete...si inainte si dupa masa, la o ora. Aveam toate buricele degetelor intepate. Si da...am primit si un plan alimentar...cu orele la care trebuia sa mananc si cu ce trebuia sa mananc. Dupa cele doua saptamani numarul intepaturilor s-a redus la 3. Era un progres.
Aspectul asta, cu trimiterea la nutritionist, cu glucometrul si cu planul alimentar, chiar mi-a placut. Au prezentat o grija deosebita. Si totul era gratuit pentru ca eram gravida.
De fiecare data cand mergeam la spitalul mare lucrurile decurgeau normal. Spitalul arata ca un spital privat iar personalul e foarte dragut. O asistenta chiar incerca sa vorbeasca cu mine in engleza, desi i-am explicat ca vorbesc si inteleg portugheza. Ea ma intreba pe engleza, eu ii raspundeam in portugheza.
Singurul lucru care nu prea imi placea era ca niciodata, la niciunul din controale, nu am nimerit la acelasi doctor. Dar aspectul asta, pana la urma, nu este chiar atat de important.
De fiecare data cand mergeam la un control, faceam si programarea pentru urmatorul. La cateva zile, primeam de la spital, scrisoare cu hartia pentru programare, data, ora, departamentul si medicul la care eram programata. Iar cu putin timp inainte de programare primeam mesaj pe telefon.
In Romania doar la privat se intampla asta...si nu la toti.
Cu 4 luni inainte sa nasc m-am dus in Romania. Aveam posibilitatea sa nasc la privat si aveam si ajutor.
Medicii de aici mi-au dat scrisori cu starea mea medicala, pe care sa le dau medicilor din tara.
Ajunsa acasa, mi-am facut testul de glucoza si ghici ce?! Eram departe de valorile diabetului gestational.


In prezent:


10:15 am intrat la infirmerie. Aici, cand mergi la vizite cu copiii, mai intai mergi la infirmerie, unde dezbraci copilul pentru masuratori.
Am iesit de acolo dupa 30 de minute. Pitica a plans de numa, a primit 3 vaccinuri. Dupa un an se dau in brate...vai, ea are niste brate atat de firave. Mi-a fost mila de ea, nu am vazut-o niciodata asa speriata.
Partea buna a lucrurilor este ca in Portugalia nu astepti dupa vaccin. Le au mereu pe stoc.

Este 10:50. Acum trebuie sa astept iar, sa ma cheme doamna doctor la ea in cabinet. Acolo va trebui iar sa o dezbrac de tot. Nu inteleg de ce nu putea sa o consulte tot atunci? Sa faci un copil de un an sa astepte iar, si pe urma sa il dezbraci iar...mi se pare cam crud. Putea sa faca acel consult dupa ce a cantarit-o si inainte de vaccin. Normal ca va plange din nou....e deja stresata...rutina ei e data peste cap. Unui adult ii e greu in astfel de situatii...un copil mic care habar nu are ce i se intampla cu atat mai mult.

11:30 Inca nu am fost chemata. Suntem aici de doua ore. Mi se pare revoltator. M-am ridicat sa intreb cum sta treaba. Secretara ma ignora. Cum sa nu te enervezi? Fetitei ii e somn si foame. Ma duc peste ea cu tupeu...trebuie sa fii nesimtit...altfel nu merge. Bat la usa...imi zice sa astept...ii zic cu tupeu ca astept de doua ore si ca daca nu ma primeste, plec.

11:37 Dupa nici un minut reusesc sa intru.
O iau direct cu "fetita e deja stresata"...ea, doctorita, ca toti copiii trec prin asta...eu ca nu e normal...am vrut sa-i spun ca in Romania, care e putin in urmaPortugaliei la multe capitole, vizitele la medic cu copiii sunt mult mai rapide, mai normale. Dar mi-am adus aminte ca i-am facut odata comparatia asta si mi-a raspuns cu tupeu ca suntem in Portugalia. Nu ca nu ar fi avut dreptate, dar intr-o tara care se pretinde civilizata te astepti la altceva.
Nici nu apuc sa dau jos vreo haina de pe bebelina ca se apuca de urlat cum nu prea am auzit-o. Era speriata si obosita. Pana la urma trece si consultul.

12:00 Plec.

Concluzia: vizita la medicul de familie e un chin in Portugalia. In Romania medicul iti da si numarul de mobil sa il poti contacta daca ai o problema urgenta. Plus mare pentru Romania.
Prefer ca atunci cand am o problema sa merg la urgente...mori cu zile daca stai sa te vada medicul de familie
In Portugalia, spitalele de stat arata ca cele private...curate si cu toate cele necesare pe stoc si un personal amabil...plus mare pentru Portugalia.

0 comentarii: