duminică, 30 aprilie 2017

Ziua mamei

duminică, 30 aprilie 2017
In Portugalia se sarbatoreste ziua mamei in alta zi, nu in 8 martie cum e la noi. In 8 martie la romani e cu mare tam-tam, aici 8 martie e o zi ca oricare alta. Atunci am fost putin dezamagita ca la ei nu e acelasi obicei ca la romani, eram obisnuita cu pietele pline de flori, aici nici macar piata nu au. Totul se cumpara din supermarket sau din magazine mai micute, de cartier.
Zilele trecute gasesc in geanta baiatului o hartie...era o invitatie. Eram invitata pe data de 28 aprilie la gradinita, o mica intalnire, doar pentru mamici, cu multe surprize pentru noi din partea piticilor. Tot ce trebuia sa fac era sa duc dimineata, cand il duceam si pe el la gradi, ceva dulce. Si apoi la ora 16 fix sa fiu prezenta acolo.
Zis si facut. In data cu pricina am dus si eu un cozonac, iar la ora 16 ma prezint gata aranjata, pregatita pentru marea intalnire. (Fac aici o paranteza...la ora la care scriu...mai precis 23:34, astia trag cu tunul si cu artificiile de zici ca e revelionul- imi perturba mie starea de concentrare, nu ca as avea nevoie de prea multa, dar totusi, nu a fost o zi chiar usoara azi si Praslea al meu a adormit cu greu. Nuuu, ca si despre seara asta pot sa scriu macar o pagina, dar o las pe alta data. Legat de artificii de revelion, daca tot am adus vorba, in primul an cand am venit in vizita aici, in 2012, era chiar de Craciun si de revelion. Ne aranjam noi frumos...nu imi mai aduc bine aminte daca am luat sau nu sticla de sampanie...si ne ducem frumos cu masina pe dealul unde m-am plimbat eu zilele trecute. Am zis sa vedem si noi artificiile mai bine. Ba chiar imi luasem si aparatul foto si trepiedul. Ma gandeam ca fac si eu niste poze faine, asa de iti incanta ochiul. Ce sa vezi...ioc foc de artificii...dezamagire TOTALA. Gata cu paranteza ca am deviat rau de la subiect :) )
Asadar, am ajuns acolo cu doar cateva minute inainte de ora 16. A trebuit sa asteptam toate la usa...nu am primit unda verde de intrare. Nu am asteptat mai mult de 5 minute, asteptam si mai mult, nu m-a deranjat, doar ca pentru mine devine frustrant din alt punct de vedere. Mamicile incep sa vorbeasca intre ele, unele se cunosc destul de bine, eu vorbesc cat sa ma fac inteleasa si inteleg tot, dar daca nu sunt intrebata nu ma bag in seama...asa ca...de obicei in momente de genul acesta stau cuminte si zambesc la cine isi intalneste privirea cu a mea si cam atat.
Intram, nu pot sa descriu in cuvintele potrivite ce am simtit cand am intrat in clasa si puiul meu fuge la mine strigand "mami" razand cu gura pana la urechi. Alerga spre mine cu pletele lui aurii falfaind in zbor si privindu-ma cu drag cu ochii lui aia mari si de un albastru ca marea. Si sare direct in bratele mele, cu o putere care aproape m-a rasturnat. Si ma inclesteaza cu bratele lui si ma ia si ma pupa, cum nu m-a mai pupat pana atunci, de zici ca nu m-a mai vazut de o vesnicie si se topea de dorul meu. Topita am fost eu, mi s-a parut atat de intens momentul, incat as fi vrut sa pot sa-mi salvez cumva toate sentimentele acelea si sa pot sa mi le pun din nou in suflet atunci cand uit ce poate sa faca o simpla imbratisare.
Dupa acest moment magic, am fost informate ca avem cateva minute de joaca alaturi de copiii nostri. Timp de calitate cu ei, timp in care ei sa ne poata prezenta spatiul in care ei petrec cam toata ziua. (Ma simt nevoita sa mai fac o paranteza. Eu imi duc copilul imbracat in haine comode la gradinita. Pantaloni de trening si un tricou. Mai ales ca aici nu ii schimba in pijama cand dorm.(nu inteleg cum rezista unii copii in blugi toata ziua, unii sunt imbracati de zici ca se plimba pe centru in carucior, nu ca pentru un loc de joaca, practic asta e principala lor activitate la gradinita. Sau poate sunt eu mai anormala si eu nu-mi imbrac copilul cum trebuie) Si eu sunt singura care ii schimba papucii...ii dau adidasii jos si il incalt cu niste saboti olandezi...asa le zic eu la sabotii aia de guma. Dar, stiind ca dupamasa e aceasta intalnire, am lasat niste haine mai "de tinut", cum zicem noi, si am rugat-o pe educatoare ca atunci cand se trezeste, sa il schimbe. Si ce crezi? Baiatul meu era tot cu pantalonii de trening si tricoul de Barcelona pe el. L-am schimbat eu rapid, dar nu mi-a picat prea bine.)
Iar mamicile s-au grupat cate doua, sau trei si iar am ramas cam pe dinafara. Asa ca...m-am retras linistita intr-un colt al clasei de unde puteam sa fac si niste poze bunicele, ca era si lumina buna. Si Aris venea si imi tot arata jucarii cu ce se joaca el. Si vine la mine cu o papusa bebe si imi zice ca o pune la nani. Il laud ce frumos a aranjat bebele in pat si el imi zice sa il acopar. Ma uit in jur, nu aveam cu ce si ii spun si lui asta. Atunci deschide meticulos un dulap in miniatura si imi da o paturica. Ne intoarcem pe urma la locul nostru. Eu observ ca nu erau toate mamicile prezente. Unii copii erau cam tristi. Se uitau la ceilalti cum se jucau cu mamele lor. Un baietel se tot uita la mine si zambea. A vazut ca fac poze si nu se sfia...chiar ii placea sa stea sa il pozez. Al meu tot pleca si venea. Nu avea stare. Era tot un spectacol. Langa mine s-a asezat, timida, o fetita. Avea o carte in mana, eu am inceput sa vorbesc cu ea, mama ei nu era venita inca si mi se parea cam trista. Imi intinde cartea...era Scufita rosie, si o intreb daca vrea sa ii citesc. Am intrebat-o in romana...abia pe urma mi-am dat seama :), dar ea a raspuns ca da...o fi inteles ea si asa. Si sa-l vezi si pe Aris al meu ce repede a fost prezent cand m-a vazut ca vorbesc cu fetita si mai ales ca aveam cartea cu lupul in mana. Nici nu a mai comentat ca fetita statea chiar langa mine, s-a asezat cuminte langa ea si a ascultat povestea. De citit citesc bine in portugheza, se aseamana mult cu romana, si cred ca fetita a inteles povestea caci parea multumita.
Pe urma am desenat impreuna cu Aris o floricica pe care apoi am lipit-o in copacul primaverii.
Dupa aceste momente magice am iesit cu totii in sala mare, unde ne asteptau alte surprize. Am primit un cadou facut de Aris, un breloc cu amprenta palmei lui...o mica particica din pufosenia lui. Era si o piscina plina de cadouri pe care trebuia sa le pescuiesti. Noi am pescuit vreo 3 si am zis sa mai lasam si pe altii si ne-am indreptat spre mesele cu mancare. Aris al meu tot lua cate o prajitura, musca si o punea la loc. Eu trebuia sa le iau si sa le mananc, nu ca m-as fi suparat :).
Se faceau si poze si asa as fi vrut sa am si eu o poza calumea cu el, dar nu prea a vrut sa stea. Sunt si eu ca cizmarul fara cizme...nu prea apar in pozele de familie pentru ca eu le cam fac pe toate.
Dupa ce am alergat si am mancat vad ca s-a mai eliberat la piscina cu cadouri si il iau pe Aris sa mai pescuiasca unul. Dupa ce il pescuieste imi dau seama ca toata treaba e pe bani...1 euro cadoul. Nu e bai...pana la urma 4 euro dai pe un suc si o cutie de cipsuri...banii astia merg la scopuri caritabile. Doar ca mi s-a parut mie amuzanta toata treaba, ca eu la cat de ametita sunt, nu am vazut ca era un afis pe perete, pe care scria mare ca sa vezi de la departare ca pescuitul costa :).

Mi-a placut enorm de mult sa il vad pe Praslea al meu cum se bucura de moment, cum da iama in prajituri, pana acum nu prea a stiut el ce sunt alea, nu i-am dat nimic cu zahar pana la 2 ani. Si nici nu prea a fost incantat...manca mai mult covrigei si salatini si a gustat niste cipsuri.
Am plecat de acolo printre ultimii, imi place sa il las sa profite cat poate de momente de acest gen, il fac fericit si cand e fericit e si dragastos si usor de comunicat cu el. 

Inca ii mai simt imbratisarea lui puternica si ESC-ul lui sincer.(te iubesc-ul).


Incercati sa nu intarziati la intalnirile cu copiii vostri, pentru ei e dureroasa asteptarea.




Baietelului ii placea sa il pozez...e minunat!



Fiecare se joaca dupa bunul plac.














Eu ma plang uneori cu doi, ce sa mai zica aceasta mama, are tripleti si inca un baietel mai mic decat Alma!!




2 comentarii:

Adriana spunea...

In Montreal se sarbatoreste ziua mamei in luna mai. La gradi lui David mamicile sunt invitate la un mic dejun special. David a avut vineri o activitate cu mamele, a fost foarte bucuros cand m-a vazut, ma pupa intruna. In legatura cu imbracamintea si eu ii dau tot pantaloni sport si adidasi ca sa se poata juca in voie copilul. Nu fii suparata pe educatoare, sigur a uitat, la cati copii au in grija se mai intampla. Eu ma mai pun si in locul lor si stiu ca nu e usor sa ai grija de 16 nazdravani.

Roxi spunea...

Și eu tot în trening îl trimit la grădi, așa se duc toți copiii. Îi dau mereu și schimb cu el pentru că iese la joacă în curte și se murdărește sau face gargară cu apă și se udă :)). Îi place tare mult la grădiniță, suntem și în asociația de părinți și avem un calendar cu diverse activități în special vinerea după-masă. Cu mămicile ce să spun, ne înțelegem. E drept, nu sunt așa băgăcioase și puse pe povești dar îmi acordă atenție, chiar s-au obișnuit să vorbească castellano în preajma mea în loc de catalană (nu prea înțeleg catalana) pentru că știu că vin de pe alte meleaguri.