sâmbătă, 29 aprilie 2017

Praslea

sâmbătă, 29 aprilie 2017


E tarziu in noapte. Imi place sa stau sa ii ascult respiratia. Uneori se mai trezeste plangand si ma striga, banuiala mea e ca viseaza. Il intreb daca vrea in brate, nu-mi raspunde dar imi intinde mainile. Il ridic...e greu, dar e un greu pufos...nici nu mai simt durerea de spate, de care ma plang de ceva vreme. E cald si ce bine miroase. As pune mirosul lui intr-o sticla...sa-l am cand va veni momentul sa plece. Isi aseaza capul pe umarul meu si cu manutele lui ma cuprinde. S-a linistit si dupa cum respira imi dau seama ca a adormit. Il pun inapoi in patut si mai stau putin sa-l ascult. Abia astept dimineata...cand se furiseaza langa mine si se pisiceste si cu un zambet smecher imi zice : mami, vreau ene ( desene). Iar eu il iau cu lugu lugu, il gadil putin, ma joc cu el si gata....a uitat de desene. Nu il chem la baie sa il spal pe dinti si pe fata, ii spun doar ca eu merg sa fac aia si aia...apare si el in usa baii si imi arata zambind ca si el face asa...adica se spala si el pe dinti. Ii dau periuta in forma de girafa si pasta lui de dinti, dar nu cumva sa ii pun eu pasta pe periuta. Nu vrem asta...face scandal...vrea el sa faca singur. Si se descurca. Se uita la mine in ce fel misc periuta in gura si face si el intocmai. Pana si la spalatul pe maini face exact ca mine.
Suntem gata de micul dejun. De dimineata mananca de obicei paine cu ou. Ou fiert nu mananca, omleta prea putin asa ca ma multumesc si cu oul in paine. Daca nu e paine cu ou atunci e gris cu lapte sau cereale. Uneori nu vrea sa manance, alteori cere doar un mar sau cativa biscuiti.
De obicei cam in momentul acesta se trezeste bebelina. Intru la ea in camera si de cum deschid usa se pune pe ras.
O iau in brate si cu manutele ei alea mici si pufoase se prinde bine de mine si se lipeste strans cu obrazul ei fin de obrazul meu. Inca are mirosul ala de bebelus, ador mirosul asta. Aris nu-l mai are.
Ridic storurile sa intre lumina ( aici toate casele si toate apartamentele au storuri, nu exista geam fara asa ceva...si de obicei portughezii le tin trase in jos), iubesc sa-mi intre soarele in casa, oricat de cald ar fi, prefer caldura in locul unei atmosfere mai intunecata dar racoroasa.
In timp ce Praslea mananca, o pregatesc de plecare pe Alma. O giugulesc pana rade in hohote...si pana ma striga din bucatarie baietelul.

Reusesc sa il imbrac si pe el intr-un final. A trecut de faza in care vroia sa faca singur asta. De obicei apelez la mici trucuri ca sa il pot imbraca in liniste. Uneori ii dau un biscuite, alteori il intreb cine se imbraca mai repede? Si striga Ais...in cazuri mai disperate cand suntem in intarziere ii dau telefonul sa se uite la desene. Ramane hipnotizat in fata ecranului...daca vorbesti cu el nici nu te baga in seama.
Mai trebuie sa ne incaltam, sa ne luam hanoracul si sa plecam. Se intampla sa nu vrea...are chef de joaca si incepe si fuge de mine. Isi afiseaza zambetul acela smecher si se ascunde...sub masa...in cortul cu jucarii...dupa pat. De multe ori eu ma incalt, o iau pe bebelina in marsupiu, ghiozdanul lui in spate si ies pe usa. Cand vede ca plec vine repede, nu cumva sa ramana singur.
Aventura nu se incheie aici, avem un intreg ritual pana coboram si ne urcam in masina. Dar eu aproape ca visez la ora asta, prin urmare, povestea asta o las pentru alta data. :)


0 comentarii: