miercuri, 16 mai 2012

3 ani, 5 luni si 6 zile

miercuri, 16 mai 2012
Liniste! E atat de liniste in  "coltisorul" meu cibernetic. Mai arunc doar din cand in cand cate o privire, doar din curiozitate, parca sa vad daca mai este acolo sau nu. E putin ciudat cum ne schimbam si cum ni se schimba prioritatile, e ciudat cum nu reusim sa facem loc lucrurilor noi din viata noastra si sa le patram in acelasi timp si pe cele vechi. Eu una asa patesc.
Poate ca si chestia asta cu blogul a fost doar o chestiune de trend, ca am fost foarte incantata cand am descoperit modalitatea asta de comunicare, de exprimare a anumitor ganduri sau pur si simplu de "indosariere" a amintirilor, a personalitatii mele intr-un anumit moment din viata mea.
Am descoperit blogspot-ul pe hi5, un prieten avea pus la stare link-ul catre blogul lui. La inceput am crezut ca e un link cu un virus, sau ceva de genul, pus acolo pentru cei prea curiosi. Cred ca m-am gandit de cateva ori inainte sa dau click. Asa am inceput sa citesc, era blogul unui tip. Pe atunci nu prea imi imaginam eu ca un tip, care nu are legatura cu jurnalismul sau macar ceva tangenta cu domeniul asta, poate avea preocupari de genul acesta. Nu era nici macar un blog tehnic, nu era nici pe tema sportiva, nici despre jocuri de strategie, era despre nimicuri. Lucruri despre care de cele mai multe ori vorbeau mai mult femeile. Adevarul e ca cei mai multi cititori si comentatori ai lui erau defapt cititoare :).
Mi s-a parut interesant, era o chestie noua pentru mine, m-a facut curioasa, plus ca pe atunci nu prea aveam alte preocupari asa ca m-am gandit ca si eu as putea sa scriu. Si am scris o perioada, am ajuns sa cunosc alti bloggeri care mi-au ramas prieteni si l-am cunoscut si pe tipul care scria despre nimicuri. Acum, acel tip este viitorul meu sot :).
Viata e cam ciudata si incalcita, nu stii niciodata ce iti va oferi, decat dupa ce tii se intampla. E ciudata pentru ca orice decizie pe care o luam ne poate modifica cursul vietii intr-un fel sau altul. Nu ma intreb niciodata ce ar fi fost daca nu eram curioasa sa dau click pe link-ul acela, ma bucur ca am facut-o. Mereu am crezut ca e mai bine sa faci ceva decat sa nu faci nimic, chiar daca e sa faci o greseala. Macar inveti din ea si stii pentru viitor ce nu e bine sa faci. Mentionez ca e bine, totusi, sa gandesti putin inainte sa faci ceva, sa-ti cantaresti riscurile si abia apoi sa te hotarasti daca ai ceva de pierdut sau daca ceea ce risti sa pierzi merita riscul. O doza de realism nu strica :).
De data asta nu aveam nimic de pierdut si m-am ales cu jumatatea vietii mele. Asta da castig :).
Mai vorbim.



0 comentarii