joi, 30 iunie 2011

Cum a fost iunie

joi, 30 iunie 2011
Am terminat cursul foto, am terminat si cu masterul, gata disertatia, gata cu examenele, deocamdata, pana ma apuca iar pofta de invatat si ma gandesc la un doctorat. Nu suna rau , D-soara Dr.Ing., :).
Am fost ieri la festivalul de dans contemporan, am admirat nu doar baletul in sine ci si costumele, unele nu chiar pe gustul meu, altele frumoase. Am admirat si taliile subtiri ale fetelor si ma gandeam ca poate nu mi-ar strica si niste cursuri de balet....poate asa o sa am si eu o talie :). Cel mai important, am facut fotografii, nu sunt eu prea multumita de ele, pentru ca sunt cam pretentioasa, dar nu sunt rele...mai tarziu o sa revin sa va arat.
Am fost si la un botez, primul din "cariera" mea de fotograf, cea de-a doua fetita a prietenilor nostri a fost botezata exact la 2 luni de cand a venit pe lume, De data asta nu am mai ratat evenimentul si a fost cu atat mai interesant cu cat am putut sa exersez cu aparatul.Acum astept criticile, cum altfel sa inveti daca nu din greseli.
Urmeaza raliul de la Sibiu, pe care nu vreau sa-l ratez, o sa am nevoie doar de un pazitor care sa ma traga din fata masinilor, ca la raliu nu e ca in studio, e mai periculos :).

Pana una alta, eu il astept, pe el, ca m-a lasat singura o luna de zile, si a trecut cum a trecut, dar ziua in care se intoarce trece si mai greu. O chestie haioasa, pe la jumatatea lunii mi-a trimis o felicitare, de care el nu a mentionat nimic, si care a ajuns la mine abia ieri, cu o zi inainte se ajunga el acasa, bine si asa, ca a fost faina surpriza: "Salutari din Portugalia!..." . A scris el frumos acolo pe felicitare ca m-am cam emotionat, asta e de bine :).
Si daca pozele cu balerine nu le am la mine, o sa va arat una de la botez:


E fetita nasilor, s-a chinuit biata de ea sa sufle in balonul ala, cred ca o ora, si tot nu a reusit, dar am apreciat-o pentru perseverenta.


Sora botezatei, cam suparata ca atentia pe care o primeste acum s-a injumatatit, nu se despartea de tata sau de mama. 

Si Victoria, plangea cand nu era tinuta pe burta, se pare ca asa ii place ei. Iteresant e ca nu a plans cand a fost bagata in apa.

Sper ca nu se supara mami si tati ca am pus poze aici, nu am mai apucat sa le cer acordul :).


0 comentarii

luni, 6 iunie 2011

FITS, artificii, IBIS

luni, 6 iunie 2011
S-a terminat si FITS 2011. A fost prima editie de care m-am bucurat, asta pentru ca a fost in interesul meu sa asist la ceea ce se intampla. In cele doua weekend-uri am reusit sa imi fac material pentru fotoreportaj, am chiar prea mult, nici nu stiu pe care dintre cele cateva subiecte ar trebui sa-l aleg. 
Toate ca toate dar, pe langa tema fotoreportajului mai am ca tema pentru examenul final de la cursul de fotografie si fotografia de nocturna. As fi vrut, atat eu, cat si colegii mei, sa fotografiem artificiile de la finalul festivalului. Ne-am gandit la o locatie de unde vederea era destul de buna, adica de pe acoperisul hotelului IBIS. Prin urmare, ne-am prezentat la receptia hotelului(eram 4 persoane) si le-am explicat celor de acolo ce vrem sa facem. Raspunsul lor a fost ca nu putem urca pe acoperis dar ne lasa la etajul 12 de pe geam. Ca sa facem o previzualizare a vederii le-am cerut permisiunea sa urcam pana acolo sa vedem cum e. Nu a fost nicio problema. Ne-am urcat in lift, butonul corespunzator etajului 12 era aprins, apasam pe butonul de inchis usile...nu se inchid. Apasam pentru etajul 11, se inchid usile si pornim. Ajunsi la 11 un coleg zice ca mai bine cobaram un etaj decat sa urcam, si mai urcam pana la 14, pentru ca 13 nu exista iar la 12 nu vroia sa urca liftul, cred ca butonul 12 era blocat. Am ajuns la etajul 14, cautam scarile...le gasim. Intram toti pe casa scarilor si cobaram un etaj, pana la 12....si ce crezi? Usile se deschideau din partea unde eram noi doar pe baza de cartela. Faina treaba. Am inceput sa zambim putin cu toii. Cine s-ar fi gandit ca intr-un hotel, daca intrii in casa scarilor nu mai iesi de acolo decat cu cartela. A fost prima data cand ne-am lovit de o situatie ca asta. Problema era ca pe usa pe care am intrat nu scria nimic de atentionare, scria doar tradus in engleza "scari", parerea mea e ca trebuia sa scrie ceva , ca sa sti ca daca intrii acolo, fara cartela nu mai poti sa iesi. 
Deja ma gandeam, imi ziceam, ca va trebui sa sunam la 112, ca nu aveam nici un numar de telefon de la receptie,  si imi si imaginam un titlu de stire.
Si uite asa am pornit spre parter, incercand toate usile pe care le gaseam in calea noastra, poate una era deschisa. Norocul nostru a fost ca am gasit usa care duce la sala de conferinte deschisa, de acolo i-am linistit pe colegi pentru ca stiam cum sa ajung la iesire. 
Ajunsi jos, in fata lifturilor, am luat un alt lipft, care de data asta a urcat pana la etajul 12. Noi nu am vrut sa renuntam la ideea noastra de a fotografia artificiile, dar degeaba, geamul nu se deschidea, era plin de praf si nici nu incapeau cele 3 trepiede pe care ar fi trebuit sa stea aparatele. 
Prin urmare, cei de la IBIS ne-au refuzat politicos, fara sa ne spuna un NU categoric, si ne-au oferit si un set de emotii, o peripetie la care nici nu speram.

Intrebarea mea este: ce se intampla daca intra un copil nesupravegheat? Se stie ca un copil curios intra pe apoape orice usa o poate deschide. Un copil nu are mereu un mobil la el, ca sa isi poata suna parintii, iar casa scarilor cred ca era ultimul loc unde ar fi fost cautat.

PS: nu am mai fotografiat artificiile dar am reusit sa ajung in primul rand la concertul Vama si am macar o fotografie reusita...macar atat. :)

0 comentarii

joi, 2 iunie 2011

Picuri, foto si un apus.

joi, 2 iunie 2011
O zi lunga cat o saptamana, asa a fost ziua de ieri. Sunt obosita si imi este somn, mi se inchid ochii, ascult acelasi post de radio ca in fiecare zi, aparatul e de vina, nu merge decat de pe Kiss Fm. Aceleasi piese, m-am cam plictisit. Azi sunt singura in birou, asa ca e si mai greu, ca nu are cine sa ma tina de povesti ca sa-mi sara somnul.
Ziceam de ieri....dimineata ajung cu o ora mai devreme la serviciu, ca sa recuperez ora de dupamasa cand plec la curs. Nu mai e cat a fost dar a devenit destul de obositor, daca nu facem fotografie de exterior atunci iesim. E frumos, e interesant si m-am descoperit si eu, am devenit prea autocritica, am asteptari mai mari de la fiecare shooting. Ieri speram sa fie mai mult soare spre seara, din pacate a plouat. Norocul nostru a fost ca in momentul in care am ajuns la Rapa Rosie(de langa Sebes-Alba), unde aveam shooting-ul, ploaia s-a oprit. Adidasii mei, aproape noi, nu visau ei vreodata sa ajunga pe coclauri, plini de noroi. Cand am plecat de dimineata de acasa era  destul de frumos afara, nu se intrevedea ca va ploua. O atmosfera apasatoare, o stare de somnolenta, fara chef prea mare de a face fotografii...dar m-am straduit, pana la urma am cateva cadre de care zic eu ca pot sa fiu multumita, dar ramane sa vad azi daca si profu' e de aceeasi parere.
Nu a fost doar o zi obisnuita la cursul de fotografie, de data asta am avut si supliment....un gratar gustos, mancat cu mana, la apus de soare, in picioare langa foc, sperand sa ne si incalzim, dupa ce ne-am straduit fiecare sa obtinem niste fotografii bune, si nu asa oricum. Nu am tinut cont ca iarba e uda, ne-am dorit mai mult sa avem niste incadrari bune. Pacat ca nu a fost senin ca sa putem face si nocturne cu cerul instelat.

Acasa am ajuns cam tarziu, aproape de miezul noptii, si cand vroiam si eu sa ma incalzesc, cu o baie fierbinte...ce sa crezi?...apa calda nu. Pentru ca bausem cola, nu mi-a mai fost somn si m-am apucat sa-mi selectez fotografii pentru portofoliu, era si timpul, materialul s-a cam adunat si spatiul pe hard se imputina. Asa ca...ce crezi?...nu am dormit deloc...nici nu mi-am dat seama cum a trecut vremea, pe la 5 jumate dimineata a venit si apa calda. Nu stiu care a fost problema...ca orar nu este afisat ...si daca e cu orar, o sa fac scandal, ca eu vreau apa calda la orice ora din zi si din noapte. 
Cine nu stie cum arata o rapa rosie:


Doar in Spania am mai vazut un sol atat de rosu, mi-am adus aminde de zile mai bune, mai insorite, de concediu, cu relaxare, fara alte griji decat sarcina de a ma odihni.




0 comentarii