luni, 19 aprilie 2010

De preţuit

luni, 19 aprilie 2010
....s-a întors mama...iupii.
Aş fi vrut să poată veni şi să stea mai mult timp la mine...numai că mama e o gospodină incurabilă...nici nu a ajuns bine acasă...nici nu şi-a scos hainele din geamantan că s-a şi apucat de muncă în grădină....pe când am ajuns eu ...sâmbătă...toată grădina era deja săpată, straturile făcute şi mama la pus cartofi. Mama, tot mama...vrea să le facă pe toate numai să avem noi ce ne trebuie. Mi-a umplut genţile de borcane pline de tot felul de chestii gustoase...pe care le-a pregătit ea cu mânuţele ei toamna trecută...şi îmi tot punea ea acolo fără să cer eu...şi nu s-a oprit până n-am spus eu că deja e prea mult.
Mami e o minune...dintr-un petec de pământ pe care îl cultivă şi îl îngrijeşte de primăvara până toamna scoate hrana pe un an de zile....fără să cheltuie prea mult...doar pentru seminţe...în rest...muncă...foarte multă muncă.
Pe bunici i-am găsit tot în grădină la pus cartofi....au făcut şi ei o mică pauză cât am stat acolo...bunica foarte bucuroasă că am trecut pe la ei...mereu îmi dă ceva...din puţinul pe care îl are...şi mereu când plec mă întreabă când mai trec pe la ei...şi tare îmi doresc să trec cât mai des...căci numai pe ei îi mai am...şi dacă nu-i caut eu atunci cine?
Să vă căutaţi părinţii şi bunicii cât mai des, pentru ei bucurie mai mare ca asta nu există...alor mei le sticlesc ochii de fericire când mă văd...

2 comentarii:

Crina spunea...

Ai reusit cu postarea asta sa "storci" o lacrima de la mine... asa mi-e dor de bunica ... dar nu mai e. Dupa ce n-a mai fost am regretat ca nu am trecut mai des pe la ea.

Carmen spunea...

Crina, imi pare rau daca te-a intristat