marți, 9 februarie 2010

Te mai numeşti Om dacă omenia şi bunul simţ nu te caracterizează?

marți, 9 februarie 2010
Ceea ce urmează să vă povestesc nu este un pamflet , e viaţa reală…nu a mea…din fericire…din păcate a unei foarte bune prietene.

Nu sunt eu specialistă în treaba cu un el şi o ea care se cunosc…se plac…se cunosc mai bine…dar parcă chestia asta se cheamă relaţie.

Ce aşteptări avem în general de la o relaţie?
Doi oameni care se cunosc si se plac…şi petrec timp împreună ajung de cele mai multe ori într-o relaţie care poate dura mai mult sau mai puţin. Aşteptările faţă de partener cresc odată cu trecerea timpului…asta se întâmplă la oamenii normali…ai mai multă încredere în celălalt, parcă îţi doreşti să petreci tot mai mult timp împreună…celălalt devine cel mai bun prieten…confident…nu uiţi să-i ceri părerea chiar dacă e pentru ceva care nu-l priveşte personal…parcă îi simţi lipsa când nu e cu tine…somnul parcă nu mai e la fel de liniştit dacă nu e lângă tine…ultima felie de pâine o împarţi cu el….toate acestea într-o relaţie sănătoasă.
Bineînţeles…nu toate relaţiile duc la căsătorie…poate unul din parteneri greşeşte…şi celălalt nu-l poate ierta…poate în timp descoperi că nu e tocmai “the one”…sau poate întâlneşti pe altcineva…şi atunci ce faci?....păi în prima situaţie fie îl părăseşti pe celălalt fără discuţii…fie îl tragi de păr şi de urechi şi de nas….şi abia apoi îl părăseşti bucuros că ai scăpat de omul problemă…
…în al doilea caz…când parcă simţi că nu mai merge…că nu mai simţi nimic pentru celălalt…spui ce simţi…
…ai găsit pe altcineva? ..care e luna de pe cer…e ceea ce îti doresti….sau cel puţin aşa crezi…spune-i celuilalt…cred că merită să ştie…din respect.

Cazul prietenei mele...se cunoşteau de ani buni...colegi de facultate..s-au plăcut...au petrecut 4 ani împreună...ani şi cu bune şi cu rele...că toţi ne mai ciondănim din când în când...până anul acesta...când s-a produs ruptura.
În vară el a fost plecat la părinţi în Spania...a vrut să facă masterul acolo...şi iniţial a vrut să o ia şi pe ea cu el...nu s-a întâmplat asta....masterul de acolo nu era bun pentru ceea ce trebuia el să facă pentru a-şi temina studiile. S-a întors...schimbat...rece.

Prietena mea simţind toate acestea a discutat cu el...şi ce zicea el...că nu ştie...că trebuie să se gândească...vroia să vadă dacă mai simte ceva pentru ea...şi pe lângă asta...i-a mai spus şi că mama lui i-a spus să se gândească ce viitor poate avea lângă ea?...că părinţii ei pensionari nu o să-i poată ajuta cu nimic...până acum n-a avut timp 4 ani să se gândească? Doar cunoştea situaţia ei de când a cunoscut-o...şi ce treabă are mama lui de se bagă în relaţie?

N-au rupt atunci relaţia...au petrecut sărbătorile şi anul nou împreună...urmând ca el să se mai gândească...între timp mici discuţii...în care el o acuza de diverse...închipuite...parcă vroia să găsească nod în papură...până când ea l-a pus să se hotărască odată...parcă n-ar fi aruncat 4 ani pe fereastră...şi ce să crezi...după câteva zile în care nu s-au văzut...el nici măcar n-a avut bunul simţ să se întâlnească faţă în faţă cu ea ca să-i spună că nu mai simte nimic pentru ea....i-a spus pe internet. URÂT.
Asta nu e tot...laşitatea lui e şi mai mare de atât...se pare că în Spania a cunoscut o altă fată...româncă...şi ea în vizită la părinţi. A surprins prietena mea o discuţie a lui cu cealaltă...încă de când erau împreună. Întrebat fiind atunci cine e tipa....a zâmbit şi atât.
În aceeaşi lună în care s-au despărţit...când încă nu erau despărţiţi...tipa cealaltă a venit la el...ea e de pe undeva din sud...şi e studentă la Bucureşti...e mai tânără cu vreo 2-3 ani...şi puţin mai slabă...săptămâna aceasta e iar la el...nu contează de unde ştiu...şi n-ar conta nici faptul că e ea aici...contează că el a fost un laş de speţă joasă...l-aş jigni mai urât de atât...pentru că trebuia să-i spună de atunci că a cunoscut pe altcineva...trebuia să facă asta faţă în faţă...prietena mea merita asta...şi orice femeie merită să i se spună adevărul...mai ales după o relaţie cum au avut ei...nu trebuia să-i caute ei greşeli acolo unde nu erau...numai pentru a avea ca pretext neînţelegerile...şi să scape el cu asta basma curată.

Ce pot să-i spun prietenei mele...căreia ştiu că îi e greu...nu merită...s-a comportat urât...mai bine că şti de acum de ce e în stare...omul care e capabil să te înşele...nu e omul potrivit pentru tine.
Ca ei sunt mulţi şi multe...din păcate.

9 comentarii:

Anamaria spunea...

Foarte bine scris. Dar fiind in situatia ei nici un cuvant nu pare sa ajute. Doare dar timpul o sa vindece si dupa aceasta perioada in care crede ca numai deasupra ei s-au adunat toti norii lumii, o sa se ridice mai puternica. Si NU, nu merita oboseala de a incerca sa-l intelegi. A fost un simplu trecator prin viata ei, a ta, a noastra care a poposit cateva clipe in inima. Timpul a expirat... viata e frumoasa. :)

Carmen spunea...

Multumesc in numele prietenei mele pentru incurajari.

Sunny spunea...

Cand citesc povestea asta, parca ma regasesc in ea... Nu exista cuvinte care sa ajute când ai inima zdrobita si te simţi trădata de omul in care ai avut cea mai mare încredere. Ceea ce pot spune este ca ca veni o zi in care prietena ta va intalnii " the one" si îl va recunoaşte foarte repede, datorită nenorocitului care i-a zdrobit inima acum. Si cand ea va fi in sfârşit lângă persoana potrivită, ii va multumi lui D-zeu ca a scăpat-o de persoana greşita! Cei 4 ani nu sunt pierduţi, sunt ani de şcoala in care a invatat sa aprecieze tot ce nu a primit de la ex si va primii de la persoana potrivită! Si mă poţi da ca exemplu prietenei tale, eu am " pierdut" doar 3 ani pe o relaţie greşita, dar după 6 luni de relaţie ştiam ca mă voi casatorii cu Gunnar. Iubirea adevarata exista, răbdare si putere sa avem pana o găsim!

Carmen spunea...

Am si uitat de intamplarea aceea...poate pentru ca acum te stiu fericita :). O sa-i spun de tine...ideea e ca tu ai aflat si mai dur...erai inca cu el si nici nu erau discutii in legatura cu ruptura....socul tau a fost mai mare.

Ma bucur ca acum iti este bine.

Sunny spunea...

:-*, da...eu nu am uitat din pacate de intamplarea respectiva, nu cred ca voi uita vreodata...dar am invatat din ea, si am ajuns sa fiu vindecata si fericita din nou si asta e cel mai important, nu?

Carmen spunea...

Asta cu siguranta asa este....astept sa scri mai multe la tine pe blog despre viata din Germania...mai multe intamplari d epe acolo...fotografii

ina bixade spunea...

Foarte aiurea, nu as vrea sa fiu in pielea personajului feminin, desi admit, eu am comis aceeasi fapta ca a personajului masculin din povestea ta reala. Sint sigura, insa, ca totul se plateste!(dar aici nu mai vreau sa imi amintesc ha ha ha) te puuup

Carmen spunea...

Ina...se simtea lipsa ta ...:)....personajul feminin e din ce in ce mai bine...stie ca nu pierde nimic...pupici

L.R. spunea...

life goes on, mai bine la o anumita varsta decat dupa 30-35 cand rupturile se produc mai greu.