luni, 1 februarie 2010

Ce fac românii în weekend

luni, 1 februarie 2010
O bucurie foarte mare în viaţa unui om este apariţia copiilor. În funcţie de religia familiei există tot felul de ritualuri legate de botez. Aduc vorba de subiectul acesta pentru că în acest weekend am fost la un botez. O verişoară a născut anul trecut în decembrie iar la ortodocsi botezul se face cam la 6 -7 săptămâni…care s-au nimerit chiar sâmbătă.
Cu toate că în acea dimineaţă am avut un examen…m-am prezentat frumos…am luat examenul…după care am pornit la drum spre Tg Mureş. Norocul nostru a fost că drumul era uscat…aşa că am reuşit să ajungem în cel mai scurt timp posibil…2 ore. N-am mai ajuns la biserică ci direct la restaurant.
Ceea ce mă nedumireşte pe mine este cum de s-a ajuns până aici…şi când spun “aici” mă refer la atâta tam-tam, masă ca la nuntă, cu aperitiv, ciorbă, friptură, tort şi băutură de toate felurile pe săturate. Mi se pare o exagerare…o prea mare cheltuială…copilul oricum nu ştie ce se întâmplă. Eu îmi aduc aminte botezul surorii mele…după biserică neamurile au venit acasă la noi unde mama a pregătit o masă bogată…şi toată lumea a fost mulţumită...oamenii aduceau hăinuţe…şi dacă chiar vroiau dădeau şi ceva bani…simbolic. Acum se dau bani aproape ca la o nuntă….iar eu nu prea sunt de acord cu chestiunile acestea…mie mi se par aşa ..fără rost…dar ce să-i faci…fiecare face cum crede mai bine.
Bebele a crescut mult de când nu îl mai văzusem…asta a fost de Crăciun….acum era mai lung şi mai dolofan…cred şi eu…dacă mănâncă bine şi doarme bine…ce mai viaţă.

Ziua de duminică a fost şi ea una plină. Pentru că sâmbătă am ajuns abia la 12 noaptea acasă…a doua zi ne-am trezit pe la amiază…şi iar ne-am pornit la drum…de data asta la Rm Vâlcea, la ziua de naştere a unui verişor de-al meu.
În Sibiu era destul de cald şi senin când am plecat…când am intrat în munţi…surpriză…ploua…şi se circula cam greu….vizibilitatea era redusă…mai prindeai din urmă câte un TIR…care “arunca” cu noroi pe parbriz…până la urmă am ajuns…pupături, poveşti nemuritoare, mâncare multă şi bună…i-am bătut la Macao…şi uite aşa s-a făcut iar seară.
Am stat mai mult decât ne-am planificat…am plecat spre casă…în Vâlcea era ceaţă…norocul nostru că pe sensul de mers spre Sibiu a fost pustiu…trebuie să pomenesc şi de craterele de pe podurile de pe Valea Oltului…trebuia să te opreşti practic pentru a avea grijă cum treci…că de ocolit…ocoleai una şi dădeai în alta.

Ajunşi acasă …pijamaua şi-a intrat în drepturi…şi televizorul la fel…am dat peste un film…cu Julianne Moore…filmul e din 2004 şi îl mai văzusem dar a fost plăcut să-l revăd. Un film interesant…antrenant…te ţine captiv până la ultimul cadru…îl recomand…The Forgotten.

2 comentarii:

lili spunea...

Mare dreptate ai cu botezul! Pai cica te comenteaza oamenii daca nu ai nu stiu ce meniuri, ce locatie. Normal cu nu se face pentru copil, ci pentru distractia rudelor si a prietenilor mai mult. Eu imi doresc sa se ajunga si la noi sa nu se mai faca nunta pentru bani unde sunt invitati vecinii parintilor sau bunicilor pe care nu i-ai cunoscut niciodata, ci doar prietenii apropiati. Si mirii sa intocmeasca o lista cu ce ar avea nevoie de casa noua. Mi se pare mai logic. Dar in continuare vor fi nunti cu strigare! Are cinste nasul mare?:))

Carmen spunea...

:)...cam asa e...numai ca la nunta se zice ca din banii de cinste pot si mirir sa-si faca un inceput mai usor...cu botezul insa mi se pare cam exagerat...cam cum zici si tu...sa nu te comenteze altii