luni, 26 octombrie 2009

Altceva...diferit la TV

luni, 26 octombrie 2009
De când am TV..şi acela împrumutat, nu am prea avut timp să mă uit la o emisine sau un film de la început până la sfârşit…nici nu mă prea dau în vânt după televizor...probabil m-am dezobişnuit. Ce urmăresc? Frânturi de ştiri, câteodată pe Mircea Badea şi ce prefer...documentarele de pe Discovery, National Geographic, History.

Ieri şi alaltăieri au fost două zile dedicate statului şi lenevitului...şi cum somnul de noapte mi-a fost suficient, ce altceva îmi mai rămânea de făcut şi care să se încadreze în tiparul de mai sus ..decât Tv-ul ...”operaţiunea” se desfăşoară cam aşa:...butonat telecomanda până găsesc un canal pe care nu e publicitate şi se zice ceva interesant. Aşa am dat pe National Geographic de emisiunea „Să nu-i spui mamei”.

Diego Buñuel, gazda emisiunii, este un corespondent francez de ştiri externe care transmitea din tări arabe precum Irak sau Afganistan. De fiecare dată când pleca în delagaţie le spunea colegilor “să nu-i spui mamei că am plecat în Irak, ca să nu-şi facă griji”. După cum bine ştiţi, de câte ori este prezentată o ştire din una din aceste ţări , ştirea e una negativă…presa fiind interesată de asemenea ştiri. Observând acest aspect şi luând contact în călătoriile lui cu oamenii locurilor şi cu a lor cultură, Diego se hotăreşte să iasă din tipare...şi aşa apar cele 10 episoade care prezintă din alt punct de vedere ţările acestea.

Episodul pe care l-am urmărit din pură întâmplare, a fost filmat în Pakistan. Am avut ocazia să văd Valea Skardu, de un verde crud, un loc cu peisaje extraordinare, valea situânduse lângă partea pakistaneză a lanțului Himalaya…munţii pakistanezi care erau cândva o atracţie turistică importantă. Oamenii locului au pierdut mult din cauza conflictelor din zonă…deşi spun ei…doar anumite zone din ţară sunt un pericol.

Ceea ce m-a şocat cel mai mult a fost povestea unor tinere care munceau într-un salon de cosmetică. Toate aveau ceva în comun…aveau feţele desfigurate…în urma atacurilor cu acid sau kerosen. Nu prea cunosc cultura acestui popor dar din câte am înţeles, aceste atacuri sunt ceva obişnuit…bărbaţii obişnuiesc să-şi pedepsească femeile în acest fel atunci când consideră ei că merită. Femei frumoase se aleg astfel cu feţele desfigurate…pe viaţă. Proprietara salonului le ajută să se integreze în societate oferindu-le cursuri de specializare şi apoi un loc de muncă…unde ele învaţă să creadă în ele şi să treacă dincolo de aspectul lor şi să ducă o viaţă normală.

Mi se pare un act de cruzime din partea bărbaţilor şi nu înţeleg de ce femeile de acolo acceptă aşa ceva.

Eu spun că merită să vezi serialul acesta…poţi afla lucruri interesante…mai multe detalii,poze şi videoclipuri găsiţi aici.

2 comentarii:

CORA spunea...

Nu stiu cat va ma dura pana emanciparea va lovi si femeile din acea zona. Cat mai curand, sper! Desi, ma tem ca acel stil de viata si acele prejudecati li s-a intiarit in modul lor de viata atat de adanc, incat le va fi ciudat sa fie altfel...
O zi de luni minunata iti doresc!

Carmen spunea...

Cora, as spera si eu sa se trezeasca femeile de acolo...poate nici nu au acces la informatii...poate nu stiu cum e in restul lumii...si atunci ce li se intampla li se pare normal...pacat.
O zi placuta si tie