marți, 22 septembrie 2009

Leapşă comunistă

marți, 22 septembrie 2009
Eram prea mică în perioada comunistă ca să joc ŢOMAPAN...abia învâţam să scriu când a început revoluţia.
Vorbesc iar de comunism pentru că m-am ales cu o leapşă de la Călin . Uite cum stau lucrurile...încă mai stau să scormonesc prin memoria mea ca să mai găsesc ceva despre care nu am mai vorbit până acum.
Din copilăria mea preşcolară, ultima toamnă comunistă, despre revoluţie...a trebuit să le recitesc ca să văd ce am scris pe acolo şi să nu mă repet acum.
...şi îmi aduc aminte...că tata nu putea să circule cu maşina în fiecare weekend...era acea interdicţie idioată cu numerele de înmatriculare pare şi impare...părinţii mei obişnuiau să meargă la părinţii lor la ţară în fiecare sfârşit de săptămână...îi ajutau cu munca pământului...iar această interdicţie ne făcea să stăm acasă.
...pe atunci nu aveai voie să tai porci, sau miei sau viţei...însă toată lumea tăia...noi tăiam la bunici...în fiecare an...un porc pentru noi, unul pentru bunici şi unul pentru fratele lui mama...cu mielul de Paşti la fel...iar viţeii dacă nu-i vindea îi tăia şi pe aceia...nimeni nu ne-a pârât pentru că toţi tăiau...dar şi dacă ne pârau...securitatea era pe noi.
...mai ţin minte că mama avea mereu la îndemână un borcan în care era o lumânare mare şi groasă...era lumânarea de la nuntă...o folosea când se lua curentul...se întâmpla destul de des...în timp lumânarea era tot mai mică...până când nu a mai fost.
...în faţa blocului era mereu curat...iarbă şi gard viu...erau zile în care ieşeau toţi vecinii de la bloc şi curăţau...plantau gard sau copaci...semănau iarbă...chestia asta îmi plăcea...nu-mi aduc aminte să fi fost careva supărat...parcă ieşeau ca la şezătoare, glumeau, râdeau...poate dacă s-ar face aşa ceva şi azi...măcar de două ori pe an..odată primăvara şi odată toamna...nu ar mai fi atâtea cartoane şi peturi în spatele blocului...unde nu e iarbă , pentru că nu o poţi numi aşa...sunt buruieni...prin care îşi fac veacul câinii vagabonzi...de care recunosc că mi-e frică...şi am şi de ce...umblă în haită şi toţi sunt mari...asta a fost o paranteză...şi totuşi...ce loc frumos de joacă ar putea fi ....nici primăria...nici oamenii...atunci cine?
...grădiniţa am făcut-o în acea perioadă...îmi aduc aminte serbările...poza de şoim...şi cum îi admiram pe pionieri...cu uniforma lor...şi parcă îmi părea rău când mama mi-a zis după revoluţie că nu voi mai fi pionier...dar ce ştiam eu pe atunci.
...tot în acea perioadă am fost şi eu prima dată la mare...cu părinţii...am o poză pe un răţoi şi una cu mama, călare pe un cal...şi tata care ţinea căpăstrul...mama îmi povestea că era plin pe plajă...cearceaf lângă cearceaf...şi că era să mă piardă...eu alergam după o altă fetiţă...sau ea alerga după mine...nu mai ştiu exact...disputa era pentru o pungă...cu care luam apa din mare şi umpleam gaura din nisip...spusele mamei erau că numai ce m-a văzut la un moment dat cum alerg depărtându-mă de ei...şi mă vedea uitându-mă în urma mea şi cum brusc m-am oprit cu o faţă debusolată...căutându-i în mulţime...
A doua mea vizităla mare a fost în tabără...cu educatoarea de la cămin...mama i-a dat ei banii de cheltuială...numai că nu prea m-am bucurat de ei...educatoarea ne ducea la suc dar nu ne-a luat câte un suc pentru fiecare ci ne punea să-l împărţim în doi...la fel m-a pus să împart şi o piersică...şi patul. Bagajele când am ajuns în tabără au trecut mai întâi prin mâini lipicioase...mama mi-a fost pus o pungă cu caramele...care îmi plăceau foarte mult şi pe care nu ma mai găsit-o. Drumul până acolo l-am făcut cu trenul...şi a trebuit să domim pe banchete...şi ca să încăpem toţi copii în vagon ...au pus geamantanele între banchete şi au mai facut aşa loc de dormit pentru încă un copil....să mai trăiesc iar zilele acelea, dar cu mintea de acum...mamă ce le-aş mai fi zis educatoarelor :).
......să-ţi mai spun Căline?!...:)...nu toate sunt amintiri despre comunism...dar sunt amintiri din comunism...din...despre...tot cu d începe :)

0 comentarii: