marți, 25 august 2009

Lecţie de nesimţire

marți, 25 august 2009
Nu am apucat să vă povestesc…săptămâna trecută a fost una a ghinioanelor. Era joi, eram aproape pe terminate cu lucrările la apartament şi eu trebuia să mă prezint la o şedinţă de bloc la care am fost convocaţi toţi propretarii. Scopul întâlnirii era să ne cunoaştem şi să numim pe careva dintre noi să fie preşedintele asociaţiei de locatari pe care urmează să o formăm.
Am plecat în grabă de la servici şi ajung la timp…deşi se făcuse ora stabilită pentru întâlnire cea care a convocat tot blocul întârzia. În aşteptarea acesteia urc până în apartament să văd cum stau lucrările. Intru cu zâmbetul pe buze, salut lumea…şi îmi piere zâmbetul…îl găsesc pe tata cu dalta şi ciocanul în mână spărgând gresia din uşa de la baie…nervos foc şi pară. Motivul…în încercarea de a prinde un prag de aluminiu care delimita gresia din baie de cea din hol, holşurubul cu care făcea prinderea a găurit o ţeavă de apă care era trasă prin şapă…deşi holşurubul nu era mai mare de 3 cm…ghinion…şi din ce mi-a spus mama care era de faţă la momentul respectiv, cică apa a ţăşnit ca la o fântână arteziană…şi o cred…pentru că tocul de sus al uşii era ud şi încă erau stropi care picurau.

Astfel tata a fost nevoit să spargă plăcile de gresie din uşă ca să poată repara ţeava. Nu e uşor să faci asta când adezivul e deja întărit bine…şi când eşti la sfârşit de zi şi de sâptămână de lucru, şi când te grăbeşti să pleci acasă ştiind că ai de mers aproape două ore cu maşina.
Îl las pe tata să muncească , ştiu că nu-I place să fie privitori când ceva nu-i merge bine, cobor să văd dacă a început şedinţa…nici vorbă…domnişoara întârzie din ce în ce mai mult…dacă pe restul îi vedeam că începeau să se agite că de ce nu mai vine domnişoara Mihaela, căci aşa o cheamă, eu deja fierbeam…nu mi se pare normal ca atunci când tu stabileşti o oră de întâlnire să fi chiar tu cel ce nu vi la timp…adică eu mă conformez cererii tale…şi tu nu poţi? Starea mea de nerăbdare şi de revoltare nu ar fi fost asta dacă nu era amplificată de ghinionul cu ţeava de apă.
Apare şi întârziata. Încep discuţiile, la început a vorbit d-soara Mihaela…după care nu s-a mai înţeles nimic…ideea ei nu pot spune că nu a fost bună…doar că ea după introducerea pe care a făcut-o prezentând scopul întâlnirii a şi cerut să ne alegem preşedintele asociaţiei…ceea e mi s-a părut cam aiurea…trebuie propuneri…de preferat cineva care are cât de cât habar ce obligaţii are această funcţie. Ceea ce s-a întâmplat în minutele următoare cred că nu era de aşteptat pentru d-soara Mihaela…oamenii au tăbărât pe ea cu diverse probleme ...cum ar fi…cea mai important…când primim CF-urile. Ca să înţelegeţi mai bine, Mihaela este reprezentanta firmei de construcţii de la care am cumpărat apartamentul. Blocul e nou, e terminat, deja suntem câţiva mutaţi…singura problemă e că firma încă nu are CF-urile, ne-au tot amăgit cu termene…că sunt actele depuse la cadastru…că la sfârşitul lunii iulie vom primi extrasurile , sfârşit de lună care apoi s-a făcut începutul lunii august, care apoi s-a făcut 24-25 august…care nu e nici azi…cică cei de la cadastru îi tot amână, pe motiv că e prea mult de muncă şi nu fac faţă.

Oamenii s-au împărţit pe grupuri şi au continuat aşa discuţiile…când…la un moment dat aud nişte doamne spunând că cineva a scăpat ceva de la etaj pe o maşină…când mă întorc…singurul balcon la care erau muncitori, era cel de la etajul 2 al cladirii, balcon sub care era parcată maşina tatălui meu. Nu? Ba da…un muncitor a scăpat un burghiu pe parbrizul maşinii…două găuri erau acum în dreptul locului şoferului. Îl sun pe tata care coboară…apare şi vinovatul împreună cu proprietarul apartamentului.

Situaţia nu e prea plăcută, vinovatul recunoaşte, el împreună cu proprietalul apartamentului la care muncea păreau că vor să se înţeleagă amiabil…am făcut schimb de numere de telefon, urma ca ei să caute un service şi să înlocuiască parbrizul…ce credeţi ? Vineri nu au mai sunat nici unul, i-am sunat eu, vinovatul nu a răspuns, proprietarul avea telefonul închis. Eu deja găsisem un service unde pentu 600 de lei se rezolva problema.
A trecut vineri, a trecut sâmbătă,duminică….ieri am sunat iar…de data aceasta de pe alt număr…mă gândeam eu că dacă sun de pe al meu nu vor răspunde. De data aceasta vinovatul răspunde şi spre deosebire de ziua incidentului când parcă avea limba înghiţită, acum a prins grai şi să fi auzit cum vorbea…mi-am dat seama că cineva îl învăţase ce să vorbească…spunea el: “să ştiţi că eu nu am bani să vă dau pentru parbriz, iar maşina pentru care am asigurare, pe care aş putea să o folosesc este plecată din localitate şi se întoarce abia peste câteva zile”, îl întreb cum să facem atunci că parbrizul trebuie schimbat, tata pleacă din ţară peste câteva zile…asta şi urmărea el defapt…acele câteva zile la el erau până la plecarea tatălui…după care, nici o asigurare nu-ţi mai dă nimic dacă maşina avariată nu mai poate fi văzută şi de agentul de la fima de asigurări. Vinovatul a mai zis:”E vina voastră, de ce aţi parcat acolo, nu aţi văzut că se lucrează? Eu nu vă plătesc nimic. Să mă daţi în judecată dacă vreţi.” Şi îmi închide telefonul. Nu-mi venea să cred..câtă nesimţire. Eu ştiu că atunci când se fac lucrări se pune jos un semn de atentionare cu “Atentie sus se lucreză!”şi se delimitează perimetrul respectiv…aici lipsea aşa ceva…la momentul în care maşina a fost parcată ei nu erau pe balcon, lucrările nu se făceau la structura balconului…ei doar depozitau pe balcon scule, bucăţi de parchet sau mai ieşeau pe balcon ca să taie ceva cu discul.

Văzând că aşa stau lucrurile discut cu tata şi ne hotărâm să facem plângere penală. Înainte de asta am zis că frumos faţă de vecin ar fi să îl anunţ că urmează să fac plângerea pe adresa lui pentru că de la el a căzut burghiul. Era tot blocul acolo când s-a întâmplat, au fost oameni care au participat şi la discuţie când vinovatul recunoştea...prin urmare aveam martori.
Mare mi-a fost mirarea când proprietarul în momentul în care îi spun intenţiile mele îmi spune foarte relaxat că el nu va recunoaşte că a fost acolo, că el nici nu-l cunoaşte prea bine pe vinovat, că l-a chemat printr-o cunoştiinţă să-i pună draperia…şi că ce? Burghiul acela putea să cadă de la orice balcon…nu de la el…”pai da, numai că au fost atâţia martori care pot confima că la nici un alt etaj nu mai era nimeni pe balcon, şi că burghiul a căzut de la dumneavoastră” îi spun eu. În acel moment mi-am dat seama că el îl învâţase pe vinovat ce să vorbească. La discuţia avută imediat după incident el era cel care vorbea mai mult, nu vinovatul, el oferea soluţii, el a zis că vinovatul poate plăti prin asigurarea maşinii dacă spune că în trafic maşina lui a aruncat o piatră în parbrizul maşinii noastre...se putea înţelege foarte uşor că sunt prieteni şi că acum minţea…se citea pe el atitudinea de şmecheraş…care acum se simţea în tonul ironic pe care îl avea când vorbea cu mine.
Sunt curioasă dacă avea el contract cu muncitorii respectivi…vinovatul muncea la negru…cum muncesc majoritatea celor din amenajări interioare…mai puţin pricepuţi…mai ieftin…dar măcar iese un ban.
Discuţia cu vecinul m-a făcut şi mai tare să vreau ca tata să facă plângere penală…prin urmare sun alt vecin care a fost martor la discuţia din faţa blocului…l-am întrebat dacă e dispus să dea o declaraţie în cazul în care depun plângerea…ca martor putea să facă asta. Răspunsul lui a fost un refuz foarte politicos…că el nu se prea bagă în chestii de genul…că e umblătură pe la poliţie…că el speră să ne înţelegem.
Asta a pus capac…e normal…nu poţi obliga omul să facă asta pentru tine…dar e nedrept pentru că mărturia lui mă poate ajuta.

Pentru că lucrurile s-au complicat, tata nu le vrea şi mai complicate…pentru că trebuie să plece neapărat din ţară săptămâna aceasta . Prin urmare nu are timp să umble pe la poliţie, de acolo pe la judecătorie…şi aşa mai bine o lasă baltă. Eu dacă eram în locul lui mergeam până în pânzele albe…asemenea nesimţiţi merită purtaţi prin tribunal. Sunt mulţi ca ei care scapă bazma curată.
Întâmplarea aceasta mi-a fost învăţătură de minte…ştiu ca pe viitor să am mereu la mine apartul foto şi ştiu că nu e bine să fi om de omenie căci eşti călcat în picioare.

6 comentarii:

Marius Frintu - spunea...

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul "! :(

Mitza spunea...

nasol ce ti s-a intamplat.eu obisnuiesc sa sun la 112 pt orice mi se pare de competenta politiei,sa vina un agent si sa scrie el procesul verbal(e drept ca e nevoie sa minti uneori ca sa iti trimita un echipaj),dar politistul avea si martorii de fata,iar cei vinovati nu mai puteau scapa fara sa plateasca...

Elena spunea...

Uf, asta cu aparatul foto sa stii ca e de ajutor. A patit-o o cunostinta, cu apartamentul proaspat renovat si inundat de vecinul ei. Nu avea inca asigurare pe apartament si vecinul i-a zis ca nu ii da niciun ban. S-a apucat femeia sa faca poze, a sunat politia si imediat si-a retras domnul respectiv atitudinea smechera. I-a dat exact toti banii necesari, pe baza de deviz.
Nesimtirea e mare, deja ai trecut prin ceva faze tare aiurea si sper sa fie singurele.

Carmen spunea...

Marius...citatul acesta n-ar trebui sa ne consoleze spunand"asa e"

Mitza...asa ar fi trebuit sa fac...dar stiind ca totul se poate rzolva pe cale amiabila n-am facut asta....e prima data cand dau de nesimtiti ...nici tata nu a mai patit-o...de cate ori a fost tamponat de fiecare data a fost despagubit.

Elena, fi sigura ca aparaul nu va mai lipsi...cunostiinta ta a fost inspirata...referitor la ghinioane...daca iti mai spun unul nu ma crezi...ieri seara am vazut ca e umflat parchetul in dormitor...in partea de catre geam deasupra la plinta lavabila e scorojita...de undeva s-a infiltrat apa...:(...asa ca azi...in penultima lui zi de concediu tata e nevoit sa vina iar din Mures in Sibiu ca sa desfaca totul sa vada despre ce e vorba.

Elena spunea...

Suna tare aiurea ce spui tu acolo:( macar a fost ceva usurel? Sper ca deja e rezolvata cauza problemei.

Carmen spunea...

pai cauza a fost rezolvata, teava reparata...dar am ramas cu parchetul putin umflat...trece si asta...la anul il schimb daca nu rezist cu el asa...sa mai strang ceva bani ca acum am ramas cu buzunarele precum Dumbo cu urechile