luni, 31 august 2009

Croaţia

luni, 31 august 2009

O prietenă tocmai s-a întors din concediu...a fost plecată în Croaţia. Prea multe impresii din partea ei nu am apucat să obţin...asta se va întâmpla la o cafea...când vom avea timp să îmi spună totul cu lux de amănunte. Cu pozele nu am mai avut răbdare şi i le-am cerut...şi acelea doar câteva...dar sunt suficiente ca să mă convingă să vreau să merg şi eu acolo...
...Insula Hvar:






Parcul Naţional Plitvice:


0 comentarii

miercuri, 26 august 2009

Numerologie

miercuri, 26 august 2009
Nu sunt superstiţioasă din fire dar, pentru cei ce sunt trebuie să vă fac o mărturisire ...azi e 26, 26 e jumătatea lui 13...deci poate fi zi cu ghinion...eu prefer să pun ştampila cu "Mărfii", nenea cu legile...azi am întârziat la servici ....cam 5 minute...maxim 8....asta depinde cum îţi merge ceasul. De data aceasta nu m-am întâlnit cu şeful în faţa firmei...m-am întâlnit cu superiorul lui în lift...ha ha ha...foarte amuzant...mai ales că zâmbăreţ ne salută(mai era o colegă întârziată) şi ne întreabă retoric ce mai facem după care adaugă"Greu, greu...ce făceaţi dacă trebuia să veniţi la 4 dimineaţa"...la care eu ca să mă scot..."Greu când te muţi mai departe de servici ...", "Aaa, da...e perioada de acomodare" îmi răspunde el...nu cred că m-a crezut, important e că eu am spus adevărul...şi faţă de persoana mea m-am disculpat...ziua e frumoasă...dacă o mai şi îndulcesc cu o prăjitură...zile ca aceasta să tot fie.

PS: Ştiţi ce fac eu când văd o mâţă neagră?.........................................nu, nu merg înapoi....mă uit încruntată la ea şi o hâsâi...poate chiar o alerg câţiva paşi dacă sunt pe jos...:)...am martori care pot confirma...concluzia...înfruntă...nu te teme...sună a slogan :))

Later Edit:
Paris, Ile-de-france, qui est tu? :)

0 comentarii

Serviţi vă rog!

Treceam ieri în drum spre casă...împreună cu o foarte bună prietenă când discuţia dintre noi a fost întreruptă...privirile noastre au zărit un şobolan, mare cât un pumn de bărbat bine făcut...creatura nu se sfia să apară în public, în plină zi. Probabil că lucra în schimbul 2...turul oficial fiind un chioşc în care se servea mâncare fastfood...s-a intimidat puţin de noi pentru că a început să alerge de colo colo, şi înloc să o ia la fugă prin iarbă unde se putea ascunde cel mai bine a preferat să se pituleze în spatele chioşcului...probabil dacă se depărta nu mai simţea mirosul de cârnaţi.

Nu am cumpărat niciodată nimic de acolo, nu mi-a părunt un loc sigur...pentru cei din Sibiu...e chioşcul de pe strada Semaforului, de pe partea cu liceul...chiar la trecerea de pietoni...sunt curioasă dacă au autorizaţie sanitară.

4 comentarii

marți, 25 august 2009

Lecţie de nesimţire

marți, 25 august 2009
Nu am apucat să vă povestesc…săptămâna trecută a fost una a ghinioanelor. Era joi, eram aproape pe terminate cu lucrările la apartament şi eu trebuia să mă prezint la o şedinţă de bloc la care am fost convocaţi toţi propretarii. Scopul întâlnirii era să ne cunoaştem şi să numim pe careva dintre noi să fie preşedintele asociaţiei de locatari pe care urmează să o formăm.
Am plecat în grabă de la servici şi ajung la timp…deşi se făcuse ora stabilită pentru întâlnire cea care a convocat tot blocul întârzia. În aşteptarea acesteia urc până în apartament să văd cum stau lucrările. Intru cu zâmbetul pe buze, salut lumea…şi îmi piere zâmbetul…îl găsesc pe tata cu dalta şi ciocanul în mână spărgând gresia din uşa de la baie…nervos foc şi pară. Motivul…în încercarea de a prinde un prag de aluminiu care delimita gresia din baie de cea din hol, holşurubul cu care făcea prinderea a găurit o ţeavă de apă care era trasă prin şapă…deşi holşurubul nu era mai mare de 3 cm…ghinion…şi din ce mi-a spus mama care era de faţă la momentul respectiv, cică apa a ţăşnit ca la o fântână arteziană…şi o cred…pentru că tocul de sus al uşii era ud şi încă erau stropi care picurau.

Astfel tata a fost nevoit să spargă plăcile de gresie din uşă ca să poată repara ţeava. Nu e uşor să faci asta când adezivul e deja întărit bine…şi când eşti la sfârşit de zi şi de sâptămână de lucru, şi când te grăbeşti să pleci acasă ştiind că ai de mers aproape două ore cu maşina.
Îl las pe tata să muncească , ştiu că nu-I place să fie privitori când ceva nu-i merge bine, cobor să văd dacă a început şedinţa…nici vorbă…domnişoara întârzie din ce în ce mai mult…dacă pe restul îi vedeam că începeau să se agite că de ce nu mai vine domnişoara Mihaela, căci aşa o cheamă, eu deja fierbeam…nu mi se pare normal ca atunci când tu stabileşti o oră de întâlnire să fi chiar tu cel ce nu vi la timp…adică eu mă conformez cererii tale…şi tu nu poţi? Starea mea de nerăbdare şi de revoltare nu ar fi fost asta dacă nu era amplificată de ghinionul cu ţeava de apă.
Apare şi întârziata. Încep discuţiile, la început a vorbit d-soara Mihaela…după care nu s-a mai înţeles nimic…ideea ei nu pot spune că nu a fost bună…doar că ea după introducerea pe care a făcut-o prezentând scopul întâlnirii a şi cerut să ne alegem preşedintele asociaţiei…ceea e mi s-a părut cam aiurea…trebuie propuneri…de preferat cineva care are cât de cât habar ce obligaţii are această funcţie. Ceea ce s-a întâmplat în minutele următoare cred că nu era de aşteptat pentru d-soara Mihaela…oamenii au tăbărât pe ea cu diverse probleme ...cum ar fi…cea mai important…când primim CF-urile. Ca să înţelegeţi mai bine, Mihaela este reprezentanta firmei de construcţii de la care am cumpărat apartamentul. Blocul e nou, e terminat, deja suntem câţiva mutaţi…singura problemă e că firma încă nu are CF-urile, ne-au tot amăgit cu termene…că sunt actele depuse la cadastru…că la sfârşitul lunii iulie vom primi extrasurile , sfârşit de lună care apoi s-a făcut începutul lunii august, care apoi s-a făcut 24-25 august…care nu e nici azi…cică cei de la cadastru îi tot amână, pe motiv că e prea mult de muncă şi nu fac faţă.

Oamenii s-au împărţit pe grupuri şi au continuat aşa discuţiile…când…la un moment dat aud nişte doamne spunând că cineva a scăpat ceva de la etaj pe o maşină…când mă întorc…singurul balcon la care erau muncitori, era cel de la etajul 2 al cladirii, balcon sub care era parcată maşina tatălui meu. Nu? Ba da…un muncitor a scăpat un burghiu pe parbrizul maşinii…două găuri erau acum în dreptul locului şoferului. Îl sun pe tata care coboară…apare şi vinovatul împreună cu proprietarul apartamentului.

Situaţia nu e prea plăcută, vinovatul recunoaşte, el împreună cu proprietalul apartamentului la care muncea păreau că vor să se înţeleagă amiabil…am făcut schimb de numere de telefon, urma ca ei să caute un service şi să înlocuiască parbrizul…ce credeţi ? Vineri nu au mai sunat nici unul, i-am sunat eu, vinovatul nu a răspuns, proprietarul avea telefonul închis. Eu deja găsisem un service unde pentu 600 de lei se rezolva problema.
A trecut vineri, a trecut sâmbătă,duminică….ieri am sunat iar…de data aceasta de pe alt număr…mă gândeam eu că dacă sun de pe al meu nu vor răspunde. De data aceasta vinovatul răspunde şi spre deosebire de ziua incidentului când parcă avea limba înghiţită, acum a prins grai şi să fi auzit cum vorbea…mi-am dat seama că cineva îl învăţase ce să vorbească…spunea el: “să ştiţi că eu nu am bani să vă dau pentru parbriz, iar maşina pentru care am asigurare, pe care aş putea să o folosesc este plecată din localitate şi se întoarce abia peste câteva zile”, îl întreb cum să facem atunci că parbrizul trebuie schimbat, tata pleacă din ţară peste câteva zile…asta şi urmărea el defapt…acele câteva zile la el erau până la plecarea tatălui…după care, nici o asigurare nu-ţi mai dă nimic dacă maşina avariată nu mai poate fi văzută şi de agentul de la fima de asigurări. Vinovatul a mai zis:”E vina voastră, de ce aţi parcat acolo, nu aţi văzut că se lucrează? Eu nu vă plătesc nimic. Să mă daţi în judecată dacă vreţi.” Şi îmi închide telefonul. Nu-mi venea să cred..câtă nesimţire. Eu ştiu că atunci când se fac lucrări se pune jos un semn de atentionare cu “Atentie sus se lucreză!”şi se delimitează perimetrul respectiv…aici lipsea aşa ceva…la momentul în care maşina a fost parcată ei nu erau pe balcon, lucrările nu se făceau la structura balconului…ei doar depozitau pe balcon scule, bucăţi de parchet sau mai ieşeau pe balcon ca să taie ceva cu discul.

Văzând că aşa stau lucrurile discut cu tata şi ne hotărâm să facem plângere penală. Înainte de asta am zis că frumos faţă de vecin ar fi să îl anunţ că urmează să fac plângerea pe adresa lui pentru că de la el a căzut burghiul. Era tot blocul acolo când s-a întâmplat, au fost oameni care au participat şi la discuţie când vinovatul recunoştea...prin urmare aveam martori.
Mare mi-a fost mirarea când proprietarul în momentul în care îi spun intenţiile mele îmi spune foarte relaxat că el nu va recunoaşte că a fost acolo, că el nici nu-l cunoaşte prea bine pe vinovat, că l-a chemat printr-o cunoştiinţă să-i pună draperia…şi că ce? Burghiul acela putea să cadă de la orice balcon…nu de la el…”pai da, numai că au fost atâţia martori care pot confima că la nici un alt etaj nu mai era nimeni pe balcon, şi că burghiul a căzut de la dumneavoastră” îi spun eu. În acel moment mi-am dat seama că el îl învâţase pe vinovat ce să vorbească. La discuţia avută imediat după incident el era cel care vorbea mai mult, nu vinovatul, el oferea soluţii, el a zis că vinovatul poate plăti prin asigurarea maşinii dacă spune că în trafic maşina lui a aruncat o piatră în parbrizul maşinii noastre...se putea înţelege foarte uşor că sunt prieteni şi că acum minţea…se citea pe el atitudinea de şmecheraş…care acum se simţea în tonul ironic pe care îl avea când vorbea cu mine.
Sunt curioasă dacă avea el contract cu muncitorii respectivi…vinovatul muncea la negru…cum muncesc majoritatea celor din amenajări interioare…mai puţin pricepuţi…mai ieftin…dar măcar iese un ban.
Discuţia cu vecinul m-a făcut şi mai tare să vreau ca tata să facă plângere penală…prin urmare sun alt vecin care a fost martor la discuţia din faţa blocului…l-am întrebat dacă e dispus să dea o declaraţie în cazul în care depun plângerea…ca martor putea să facă asta. Răspunsul lui a fost un refuz foarte politicos…că el nu se prea bagă în chestii de genul…că e umblătură pe la poliţie…că el speră să ne înţelegem.
Asta a pus capac…e normal…nu poţi obliga omul să facă asta pentru tine…dar e nedrept pentru că mărturia lui mă poate ajuta.

Pentru că lucrurile s-au complicat, tata nu le vrea şi mai complicate…pentru că trebuie să plece neapărat din ţară săptămâna aceasta . Prin urmare nu are timp să umble pe la poliţie, de acolo pe la judecătorie…şi aşa mai bine o lasă baltă. Eu dacă eram în locul lui mergeam până în pânzele albe…asemenea nesimţiţi merită purtaţi prin tribunal. Sunt mulţi ca ei care scapă bazma curată.
Întâmplarea aceasta mi-a fost învăţătură de minte…ştiu ca pe viitor să am mereu la mine apartul foto şi ştiu că nu e bine să fi om de omenie căci eşti călcat în picioare.

6 comentarii

vineri, 21 august 2009

Miroase a "acasă"

vineri, 21 august 2009
Ar fi multe de spus şi nu prea ştiu cu ce să încep…şi nici nu prea îmi place mie să încep dacă ştiu că nu pot să termin.
Am revenit...a trecut câtva timp până să reuşesc să mai arunc o privire şi pe aici. Am fost în concediu...dar nu de odihnă...de muncă. Aproape 3 săptămâni de şantier dar a meritat. M-am mutat în casa mea...aseară am dormit pentru prima dată...mi s-a părut puţin ciudat...atâta linişte...un loc nou...m-am simţit ca la hotel.
Încă nu am totate lucrurile la locul lor...mai am de făcut curăţenie generală...living-ul e nemobilat...pot face o seară dansantă în el. Bucătăria aşteaptă şi ea mobila potrivită...doar frigiderul şi-a început activitatea. Are vecin un aragaz...nefuncţional încă...trebuie să chem băieţii de la gaz să-mi desigileze ceasul...fără ghiuvetă, fără farfurii...o cană, o lingură şi un cuţit.
Cealaltă cameră are aproape tot ce-i trebuie...canapea, dulap...urmează să-mi duc şi biroul pe care nu am apucat să-l mut şi să-mi cumpăr o perdea.
Baia este singura care are tot ce-i trebuie...aceasta m-am străduit să o termin ...s-a străduit mai mult tata...el a fost meseriaşul.Mulţumesc tată.
Dacă nu ştiţi să reparaţi găurile din pereţi chemaţi-mă pe mine...mă descurc de minune cu şpaclul, un pic de rigips şi apă...astup tot...înafară de prize.Cu lavabilă vă pot recomanda pe cineva...la mine a făcut treabă bună...dacă nu aveţi pe cine să puneţi să vă facă rosturile...mă descurc eu...am învăţat să fac şi asta...şi dacă aş mai exersa puţin cred că m-aş descurca şi cu parchetul...nu e cine ştie ce...am stat lângă meşter şi i-am furat din meserie.
E locul meu şi e frumos şi îmi place şi îmi este drag...şi pot spune că o dorinţă mi-a fost îndeplinită...sănătate să fie şi vor fi îndeplinite şi altele.
Acum nici nu mai contează că la servici nu mi-a ţinut nimeni locul şi că sunt în urmă cu treaba...timp este. Mai multe de spus...ar fi destule...dar mai lăsăm pe data viitoare.
Pupici..şi vă aştept la mine la o cafea şi o prăjitură...după ce-mi pun în funcţiune aragazul.

6 comentarii