marți, 19 mai 2009

Vorbeşte cineva

marți, 19 mai 2009

Oare de ce tocmai azi cuvinte zboară haotic prin mintea mea…amintirea agendei cu gânduri personale, uitată undeva ascunsă de priviri curioase…cărţile care mă aşteaptă să le citesc…gânduri cu marea care mă cheamă. De ce tocmai marea când ţie îţi place la munte…în loc de vrăbii tu vezi pescăruşi…ţi-e gândul la plajă şi la nisipul fierbinte.
…idei diverse despre dorinţe şi vise…întrebări cu dacă, cum şi când…”de ce”-uri prea multe pentru a primi un răspuns.
La naiba cu toate acestea…uneori timpul rezolvă ceea ce tu găseşti a fi fără scăpare…nu te grăbi să sari gardul…mai mergi puţin..poate găseşti o poartă deschisă. Totul e să fi cu ochii pe timp…să vezi clipa când şansa îţi trece prin cale…poate e prea timidă ca să te salute…nu o lăsa să treacă sfioasă…ia-o de mână şi du-o cu tine.
Încă privirea nu-mi e întunecată…poate pe mine mă va trage de mână…poate o să-I placă ochii mei şi nu va fi sfioasă…hai…e loc şi pentru tine , şanso, la mine acasă.

PS: nu am păţit nimic, doar că am ajuns într-un punct în care simt că ar trebui să fac mai mult doar că am parcă un lanţ legat de mijloc care nu mă lasă deloc să mai fac vreun pas. Aş avea nevoie de un impuls, de ceva care să rupă lanţul…ar fi ceva la orizont…doar că nu depinde de voinţa mea…sper ca liberul arbitru să nu fie corupt şi să decidă în favoarea mea.

0 comentarii: