vineri, 15 mai 2009

Despre succes

vineri, 15 mai 2009


Am stat eu şi m-am gândit...m-am tot întrebat...alţii cum reuşesc...dacă există vreo reţetă a succesului atunci pot şi eu să o prepar ca să obţin succesul...doar ştiu să gătesc bine...n-are cum să nu-mi iasă.
Nu vreau un succes chiar aşa mare ca cel al lui Ţânţăreanu, sau Columbeanu sau Becali...vreau atât cât să trăiesc decent, să nu trebuiască să mă tot mut dintr-o chirie în alta.
Gândindu-mă atât de mult am ajuns la concluzia că pentru a reuşi e nevoie să fi şi un pic nesimţit... să mai minţi, să mai faci mişmaş-uri...aşa...mici ilegalităţi...nu ai cum să faci mult din nimic dacă nu fentezi pe ici pe colo. Toate bune şi frumoase...chestiunile de faţă sunt ceva obişnuit la noi în ţară...problema mea este că eu nu sunt înstare de aşa ceva...nu-mi plac ilegalităţile şi pace...eu şi când mi se face un favor pe care nu l-am cerut, mă simt datoare să-l întorc...aici aş putea să dau vina pe părinţi care m-au educat cu prea mult bun simţ...care m-au învăţat că doar prin muncă dreaptă şi multă sudoare şi multe sacrificii ajungi să reuşeşti. N-am de ce să le reproşez asta...ei şi-au făcut datoria şi probabil voi face şi eu la fel cu pruncii mei.
Şi totuşi...o soluţie există...care e? Mă mai gândesc...poate am şansa să primesc vreun indiciu.

6 comentarii:

ina bixade spunea...

Intr-adevar, in Romania ca sa duci o existenta linistita, trebuie sa ai tupeu si un kil de nesimtire in tine...de aceea am plecat naibii de acolo, simteam ca nu sint respectata si ca niciodata nu voi putea construi o viata pasnica. Imi stiam potentialul si cu o diploma de filoloaga aveam toate sansele sa clachez psihic, sa nu fiu in stare sa imi platesc o chirie etc etc....Lipsa de respect fata de om in general, ma exaspera...In Romania, niciodata nu m-as fi bucurat de libertatea ce am dobindit-o in US, sa fiu in stare sa traiesc de una singura, fara ajutorul nimanui...in fine, ar fi mai multe de zis...Incearca sa nu te compari cu nimeni,(natura umana are tendinta asta, stiu, o mare greseala) mai ales cu parvenitii aia pe care i-ai enumerat mai sus!!! te puuup si bafta!!!

Anda spunea...

Mda...si eu intampin aceleasi probleme, desi uneori incerc sa fac "exercitii de nesimtire"...Cum spune si Ina, asta e si problema prietenilor mei, absolventi de diverse facultati, care au plecat: ca nu pot avea un trai decent in Romania -adica o locuinta, o masina...noi ne cufundam in rate...
Nu stiu care ar fi solutia...E mai usor, cu siguranta, pentru cei care au ramas in orasul in care s-au nascut...Eu ma consider norocoasa ca nu m-a atins criza si ca ma mai pot ajuta ai mei, inca...Deci...se putea si mai rau...

Ina, nu stiu de ce nu pot intra la tine, cred ca ti-am mai spus :((( Se blocheaza computerul! Ti-a mai zis cineva asta?

Carmen spunea...

Ina, tu ai fost mai norocoasa....ai avut sansa...in europa romanul e vazut ca un paria...pentru state imi trebuie viza. Te-am pupat

Anda,cu exercitiile de nesmtire am incercat si eu...dar nu merg mana in mana cu constiinta...nu pot si gata. Criza asta...ma irita ca toata lumea da vina pe criza...mie mi se pare ca e exagerata...se tot vorbeste de o scadere a preturilor la apartamente dar uitandu-ma prin ziare preturile sunt tot cam aceleasi

ideirazlete spunea...

În Europa nu eşti văzut ca un paria. Cel puţin nu de către oameni pe care îi duce cât de cât capul. Iar de restul nu mă interesează. Deci nu am fost văzut diferit faţă de oricare altul, decât prin faptul că nu cunoşteam limba.

ideirazlete spunea...

În Europa nu eşti văzut ca un paria. Cel puţin nu de către oameni pe care îi duce cât de cât capul. Iar de restul nu mă interesează. Deci nu am fost văzut diferit faţă de oricare altul, decât prin faptul că nu cunoşteam limba.
În state ar fi ultimul loc în care m-aş muta.

Carmen spunea...

ideirazlete, acum depinde de fiecare...ce are in tara...daca il tine ceva aici...relatia lui cu cei de langa el...felul lui de a fi.
Unul mai atasat de familie sau nu neaparat..dar unul care prefera sa fie mai aproape de famile doar pentru ca ii e mai usor...ca are un sprijin , cu care se multumeste...acela nu va pleca...nici macar in europa...de state nu mai vorbesc.
In ceea ce priveste parerea ta referitoare la paria...acum depinde de experientele fiecaruia...rude de-ale mele mutate prin italia, altele prin spania, altepe prin anglia...imi ziceau ca desi au un job si patronii ii mai tin, pentru ca acestia au vazut ca sunt oameni de incredere...atunci cand sunt pe strada se tem sa vb romaneste sau sa spuna ca sunt romani pentru ca printre oamenii de rand de acolo exista persoane care nu agreeaza romanii si ii hulesc...si le fac probleme.
Acum depinde si de norocul fiecaruia peste ce fel de oameni da.