joi, 23 aprilie 2009

...alți 3 ani...

joi, 23 aprilie 2009

...am scris...am șters...se vede că nu am chef de scris și de mai nimic altceva...e un sentiment...habar nu am cum l-aș putea descrie, deși majoritatea din voi probabil l-ați simțit măcar o dată în viață...nu e oboseală...nu e tristețe...nici lene...e ”nici cum”.


În ultimele zile rolul meu e cel de confident...unele prietene îmi mărturisesc frustrările lor...chiar și un prieten...care nu e tocmai unul foarte apropiat a început să-mi spună ofurile...și mai toți au ofuri de genul ”ca la aproape 30 de ani, sau ca la 30 de ani”...”of ce au trecut anii... of... parcă n-am realizat nimic...of cât să mai aștept”...hellloooo lume...ce înseamnă asta? că ar trebui să încep și eu să-mi fac griji?...no..no..no...la anii lor ești în floarea vârstei, atunci ști exact ce vrei...atunci ești stăpân pe tine...alte gânduri nici nu-și au locul în ecuația vieții...în cuplu sau singur...sunt ani frumoși din viață ca și celelalte etape...viața o trăiești și atât...alte gânduri gri sunt de pus într-o sticlă și de aruncat la reciclat.


Tocmai am câștigat un pariu cu un foarte bun prieten...el zicea acum 3 ani că eu până la 26 de ani voi fi măritată...știa el pe cineva care m-ar fi luat de nevastă, numai să spun acel DA...nu l-am spus...și uite că mai e doar ziua de mâine până să împlinesc acei ani ...și nu am în plan nici o căsătorie...și nu am nimic să-mi reproșez...n-am simțit încă acel moment...când va fi...va fi la timpul lui...potrivit pentru mine și cu omul potrivit.

Nu-mi pun întrebări ca cele ce și le pun prietenii mei...și totuși nu aștept ziua mea prea încântată...va o zi obișnuită...voi fi bună de cinste...și cam atât.

Fiecare an are povestea lui...în fiecare an realizez că s-a mai schimbat ceva la mine...știu ce vreau și știu că ofurile nu au ce căuta...atitudinea e cea care contează în viață...dacă ști cum să ți piept, atunci totul va fi bine.


Cam asta e povestea preocupărilor din aceste zile...o altă aniversare...o zi de contabilizare a întâmplărilor din anul ce a trecut...învâțăminte...și un zâmbet mare de tot...mai am până să schimb prefixul :)


...sunt păpădia care acoperă câmpurile cu galbenul ei...sunt floarea vișinului...sunt floarea fructului căci sunt născută primăvara...sunt eu...așa cum nici nu-ți poți imagina de la prima vedere...sunt acea primă căldură de după ger...căldură numai bună ...care nu sufocă...

8 comentarii:

Elena spunea...

Deci maine, ahaaaaa! :) Zi mersi ca sunt departe, m-am cam saturat sa fiu gazda;)) Erai buna de cinste!:))) Dar asa, doar virtual!
Da, mai avem pana schimbam prefixul... insa fiecare cu al ei:))) sigur nu il vrei pe al meu!;)

Carmen spunea...

nu draga...mai e maine ca sa vina ziua...care e sambata...of cum te pierzi...sa zicem ca esti obosita :)...prefixul tau...o sa-l am si eu...dar nu ma grabesc...toate la timpul lor :)

Alia spunea...

La multi aaaaaani! nu stiam ca esti si tu tot tauroaica... mai am si eu 6 zile si schimb 26-le in 27... oh well...

Carmen spunea...

Alia, multumesc multumesc...sunt...si inca ce tauroaica :)

Anda spunea...

Daca mai pomeniti o data de prefix, va interzic accesul pe blogul meu! :P
26-27!!! Ce varsta e asta??!!

Carmen spunea...

Lasa Anda, iti trece :)

p!nkarmoire spunea...

La multi ani, Carmen draga :*! Auzi, la urma urmei, noi suntem in primul an din al doilea sfert de secol al vietii noastre! Asta da inceput; nu e nimeni mai tanara ca noi :D!

Carmen spunea...

Multumesc :)