joi, 30 aprilie 2009

Hmmmmm!??

joi, 30 aprilie 2009

Nu obişnuiesc să beau băuturi alcoolice... dar mi se mai face şi mie poftă din când în când de ...Becks Green Lemon...altă bere nici nu beau pentru că altceva nu-mi place...dacă toţi ar fi băutori ca mine ar da faliment producătorii de bere.
Nu pot să beau mai mult de o bere o dată...poate nici pe aceea nu o termin...dar e pofta..mă înţelegeţi?...sau voi nu aveţi pofte?
Marea mea dilemă este cauzată de o astfel de poftă care de câteva zile bune, dacă nu chiar săptămâni, nu poate fi satisfăcută...în două supermarket-uri am intrat şi nu am găsit...unde a dispărut Becks Green Lemon?...

2 comentarii

Şantaj sentimental


S-a întâmplat în supermarket...un băieţel, nu avea mai mult de 6 ani, se amestecă la un moment dat în discutia tatălui. După ce tatăl încheie discuţia îl mustrează pe cel mic:
- De ce te bagi in discuţiile oamenilor mari? Pentru că piticul comenta tatăl îl anunţă că odată ajunşi acasă îl va pedepsi.
Copilul: - Dacă faci asta nu te mai iubesc.
Tatal: -Nu am eu nevoie de iubirea ta.
Copilul: -Dar iubirea e cea mai importantă.

Ce ştiu cei mici să spună...sunt mai aprigi în replici decât te-ai aştepta...îi vezi atât de mici ...şi totuşi...copii sunt nişte şantajişti sentimentali care, dacă nu te ţi tare pe poziţie, te manipulează cum vor ei.

6 comentarii

luni, 27 aprilie 2009

Plaiuri mioritice

luni, 27 aprilie 2009
Vremea bună se cunoaşte de dimineaţă...când deschizi fereastra şi simţi adierea proaspătă a unei zile însorite.Aşa a fost ziua de duminică. Am făcut o plimbare până la Alba Iulia...ultima dată şi singura dată când am fost acolo s-a întâmplat când eram în generală şi s-a organizat o excursie. Nu îmi mai aduceam prea multe aminte. De data aceasta am făcut şi nişte poze...ca să nu mai uit detaliile.


O vreme extraordinară, numai bună de plimbare...prin cetate...lume multă...de toate vârstele...iarba de un verde crud...inspira prospeţime şi poftă de viaţă...copiii care alergau miraţi fiecare de câte ceva ce lor li se părea interesant.
La cele două porţi am avut surpriza să găsim gărzi...bărbaţi îmbrăcaţi în straie din alte timpuri, cu baionete şi cu peruci albe cu bucle...era un aer aparte.
Cetatea mi s-a părut bine întreţinută.

Ce mi-a plăcut iar foarte mult a fost Mitropolia...curată...aranjată până la ultimul detaliu...iarba tunsă...arbuştii frezaţi...nimic la voia întâmplării.
În faţa Mitropoliei , un parc cu 2 fântâni...bănci unde te poţi odihnii la umbra copacilor...oameni de toate vârstele ieşiţi la plimbare.

La întoarcere am zis să trecem şi pe la Jina.
Am auzit noi că avem ce vedea acolo. Am avut deosebita plăcere ca pe drumul de la Sălişte la Jina să fiu lăsată să conduc. Drumul bun, doar că strâmt pentru un începător ca mine...am urcat cu o viteză care n-a depăşit 50km/oră...decât să fi căzut cu maşina în vreo râpă...mai bine aşa :).
Peisaje de vis...chiar merită şi numai în plimbare să mergi.
Am rămas puţin şocată de casele prea mari de pe acolo...atăt cele din Poiana Sibiului , cât şi cele din Jina.
Majoritatea mi s-au părut chicioase...cu tot felul de ornamente..inutile şi de prost gust.Puţine case erau aranjate cu gust.
Eu nu sunt din Sibiu şi nu ştiam cum sunt oamenii pe aici...mi-au spus prietenii sibieni că oamenii din mărginime îşi fac aşa căsoaie doar din fală...fac concurenţă între ei, care are mai mare şi mai falnică locuinţa..doar că ei nici nu se folosesc de gigantele case...stau tot cu oile pe câmp...şi când sunt pe acasă stau toţi într-o cameră...o fi greu să încălzeşti cu lemne atâtea camere. Am mai auzit că dacă nu au lift în casă sunt consideraţi cei mai săraci din sat...şi că tinerii se căsătoresc doar cu cineva din sat...asta ca să nu se risipească averea.
O fi sau n-o fi aşa...acum n-am cum să ştiu cu siguranţă...dar cele de mai sus mi-au fost confirmate de 3 surse...oricum mi se pare absurdă toată grandoarea.
La coborâre n-am mai condus eu...şi am avut parte de un raliu la propriu...o cursă plină de emoţii ...nu riscantă...doar palpitantă.

...mai multe cadre...aici

3 comentarii

vineri, 24 aprilie 2009

Maşina-Hotărârea - primul episod

vineri, 24 aprilie 2009

Începând de azi am un topic nou...maşina.

Am permis de aproape 2 ani dar n-am condus prea mult pentru că nu am maşină. Anul trecut pe vremea asta m-a prins un val de dorinţă arzătoare...vroiam să-mi cumpăr maşină...asta însemna să-mi fac un credit...nu am vrut să mă bag datoare la bancă...şi am lăsat să treacă valul. Între timp mi-a cam pierit pofta de condus...m-am consolat cu gândul că nu am ce conduce.


Uite că acum o săptămână am fost întrebată dacă vreau maşină...nu să cumpăr...moca...da, pe degeaba...vă vine să credeţi sau nu, răspunsul meu a fost ''nu ştiu''. Cum?...cum am putut să ezit?...ei bine ezitarea mea e din motive financiare...e criză...maşina nu e o investiţie...e o cheltuială...asigurări...revizii...alimentări...oare îmi permit toate acestea?

După o săptămână de stat pe gânduri parcă m-am hotărât...vreau maşină...acum rămâne să discut cu sponsorul...de câţi bani dispune...şi condiţiile...căci mă gândesc că ceva condiţii vor fi dacă de pus bani nu trebuie să pun.

...eu vreau diesel, nu vreau motor puternic...n-am de gand să fac raliu prin oraş, vreau consum mic, vreau să nu coste reviziile şi piesele prea mult...ştiu...vreau cam multe...dar până la urmă tot găsesc eu maşina cea mai potrivită pentru mine...

8 comentarii

joi, 23 aprilie 2009

...alți 3 ani...

joi, 23 aprilie 2009

...am scris...am șters...se vede că nu am chef de scris și de mai nimic altceva...e un sentiment...habar nu am cum l-aș putea descrie, deși majoritatea din voi probabil l-ați simțit măcar o dată în viață...nu e oboseală...nu e tristețe...nici lene...e ”nici cum”.


În ultimele zile rolul meu e cel de confident...unele prietene îmi mărturisesc frustrările lor...chiar și un prieten...care nu e tocmai unul foarte apropiat a început să-mi spună ofurile...și mai toți au ofuri de genul ”ca la aproape 30 de ani, sau ca la 30 de ani”...”of ce au trecut anii... of... parcă n-am realizat nimic...of cât să mai aștept”...hellloooo lume...ce înseamnă asta? că ar trebui să încep și eu să-mi fac griji?...no..no..no...la anii lor ești în floarea vârstei, atunci ști exact ce vrei...atunci ești stăpân pe tine...alte gânduri nici nu-și au locul în ecuația vieții...în cuplu sau singur...sunt ani frumoși din viață ca și celelalte etape...viața o trăiești și atât...alte gânduri gri sunt de pus într-o sticlă și de aruncat la reciclat.


Tocmai am câștigat un pariu cu un foarte bun prieten...el zicea acum 3 ani că eu până la 26 de ani voi fi măritată...știa el pe cineva care m-ar fi luat de nevastă, numai să spun acel DA...nu l-am spus...și uite că mai e doar ziua de mâine până să împlinesc acei ani ...și nu am în plan nici o căsătorie...și nu am nimic să-mi reproșez...n-am simțit încă acel moment...când va fi...va fi la timpul lui...potrivit pentru mine și cu omul potrivit.

Nu-mi pun întrebări ca cele ce și le pun prietenii mei...și totuși nu aștept ziua mea prea încântată...va o zi obișnuită...voi fi bună de cinste...și cam atât.

Fiecare an are povestea lui...în fiecare an realizez că s-a mai schimbat ceva la mine...știu ce vreau și știu că ofurile nu au ce căuta...atitudinea e cea care contează în viață...dacă ști cum să ți piept, atunci totul va fi bine.


Cam asta e povestea preocupărilor din aceste zile...o altă aniversare...o zi de contabilizare a întâmplărilor din anul ce a trecut...învâțăminte...și un zâmbet mare de tot...mai am până să schimb prefixul :)


...sunt păpădia care acoperă câmpurile cu galbenul ei...sunt floarea vișinului...sunt floarea fructului căci sunt născută primăvara...sunt eu...așa cum nici nu-ți poți imagina de la prima vedere...sunt acea primă căldură de după ger...căldură numai bună ...care nu sufocă...

8 comentarii

Intrus de noapte



uite goanga, prinde goanga…azi de dimineaţă, pe la 5 ...m-am simţit ca într-un film de groază. Dormeam foarte bine când somnul îmi e întrerupt de o reacţie de-a mea, pe care aş încadra-o ca fiind normală.
...şi cum dormeam...pe spate...la căldurică sub plapumă, cu mâna dreaptă întinsă pe lângă corp şi mâna stângă sub cap...am simţit la un moment dat că se mişcă ceva pe degetul mare de la mâna stângă...un fel de gâdilat...ating cu degetul arătător zona cu pricina şi în secunda doi sar din pat de ziceai că cine ştie ce s-a întâmplat. Ceva s-a întâmplat...în loc să ating degetul am atins o goangă care se plimba în voie pe mâna mea...cum am simţit-o, cum am sărit...chiar şi acum când îmi aduc aminte mă trec fiori. Vara, care dormea lângă mine, se trezeşte şi ea în momentul în care am sărit din pat...îi spun de intrus şi aprindem becul...rost de dormit nu mai era...ne-am pus pe căutat...şi am găsit-o...se plimba mândră , ea, goanga...să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu specia asta...dar atât cât eu le las în pace...să mă lase şi ele...nu să-mi strice somnul...alt drum de plimbare nu şi-a găsit?...dacă era carnivoră şi muşca din mine?...n-am ezitat şi i-am aplicat pedeapsa capitală. N-am mai reuşit să dorm prea bine...mă îngrozea gândul că ar mai putea fi şi altele.
Odată cu căldura, fiind şi la parter...am auzit pe mulţi că se plâng de apariţia acestor gângănii...care migrează din pivniţe spre locuri mai curate...obiectivul zilei de azi...spray de goange.

2 comentarii

miercuri, 22 aprilie 2009

Pe scurt

miercuri, 22 aprilie 2009


...leneveală multă, mâncare multă, voie bună şi mai multă...acum prea multe sarcini sunt pe capul meu...şi mă reţin să vă spun mai multe...voi reveni oricum, poate pe seară după ce mă întorc de la sală....căci după un aşa ospăţ e nevoie şi de o revigorare prin mişcare.

...alte frustrări...altă gânduri neinteresante pentru voi...dar pe care le voi scrie totuşi în ideea că s-ar putea ca odată cu vârsta să încep să uit...şi nu vreau să uit...

0 comentarii

vineri, 17 aprilie 2009

Întâlnire de seară

vineri, 17 aprilie 2009
Toţi aţi scris...hai să scriu şi eu.

S-a dat sfoară în ţară, că ne vom întâlni iară...muncit-am eu până târziu dar hotărâtă-m-amviu.

Am întârziat , ceea ce nu-mi stă în fire...dar n-a fost vina mea directă...ora stabilită e de vină...eu muncesc până la 18 şi nu aveam cum să ajung mai repede...sunt convinsă că ora a fost aleasă din alte motive...cum ar fi mijlocul de transport al celor care nu locuiesc în Sibiu.

Deja m-am obişnuit cu etapa prezentării, am fost mai relaxată decât data trecută...asta pentru că pe majoritatea din voi deja vă cunoşteam.

Au fost şi persoane noi...interesante...de vorbit eu n-am prea vorbit...mie îmi place să stau să observ...să văd cam cum e fiecare...vedeţi voi mai târziu :).

La un moment dat ne-am împărţit în 2...cei cu IT-ul şi cei cu socialul...deşi calificarea mea m-ar încadra la masa IT-iştilor...i-am trădat şi am rămas la social unde discuţia era interesantă, păreri diferite...idei de proiecte bune...dacă ar mai fi fost timp cu siguranţă că s-ar fi discutat şi mai multe...însă, fiecare mai avea ceva de făcut după, aşa că a trebuit să ne mulţumim cu atât...dar vor mai fi şi altele.

Salut ideea de a ieşi din şablon şi a ne vedea şi în alte împrejurări...vă spun că noroc la cărţi nu am, dar joc...la remi...când şi cum, depinde de zi...la bowling, sunt necunoscătoare, dar am voinţă...fotbal, mingea o lovesc, dar nu răspund de direcţie...ce mai...nu mă sperie pe mine nimic din ce nu ştiu să fac...abia mai râdem :).



Pentru cei ce nu ştiu despre ce vorbesc....ieri a fost o întâlnire la bloggeri-lor din Sibiu, n-am fost toţi...dar e bine şi aşa...dacă eram toţi nu încăpeam în local.
Alte impresii, poate şi fotografii găsiţi aici, aici, aici


Ca şi încheiere vă spun:



Iepuraşul mustăcios e de paşte norocos, nu-ţi lasă cadou în ghete, are el alte secrete. Pască, ouă înroşite, cozonacul, mielul fript şi un PAŞTE FERICIT!!!

5 comentarii

Cuvinte


Am şi eu o dilemă…care e cea mai potrivită felicitare şi urare pe care le poţi trimite şefilor?
Ca să mă înţelegeţi mai bine...şefii mei sunt chiar ok, primă am primit, de exploatat nu mă exploatează...deci vorbesc la modul cel mai serios...ce felicitare să le trimit de Paşti?
Ceva sugestii?...

6 comentarii

miercuri, 15 aprilie 2009

Ea...fata

miercuri, 15 aprilie 2009
Oare ce-mi veni să mă gândesc la amintiri, la oameni …? Zici că m-am rupt pentru câteva clipe din realitate şi am căzut sub hipnoza gândurilor. Alerg astfel pe câmpuri din alte timpuri...prin scene în care eram cândva actorul principal...
...acum joc în alt film...cu alţi actori...şi alt scenariu...doar eu sunt cu acelaşi nume...puţin schimbată...dar aceeaşi. Încă îmi mai aduc aminte...aş vrea să îmi aduc mereu aminte...aş vrea să nu uit...oamenii.
Sunt mulţi pe care nu aş vrea să-i uit...despre care aş avea destule de spus...şi ea e una din aceia.
Nu prea ţin minte cum am cunoscut-o...ştiu doar că am cunoscut-o de la verişoara ei. Cristina, căci aşa o cheamă, venea în vizită la verişoara ei...după ce ne-am împrietenit îmi povestea că n-o prea băgam în seamă...că eram rece...păream dură şi insensibilă şi că mai târziu am dovetit a fi cu totul altcumva.
Ea, mai mică decât mine cu câţiva ani, o fire sensibilă, copilăroasă..poate prea copilăroasă uneori...s-a făcut îndrăgită şi mi-a ajuns la suflet. Nu mi-am dat seama dar, încet... încet pentru mine ea devenise o soră mai mică de care aveam grijă. Frumoasă foc, cu un zâmbet molipsitor...era acel strop care mă făcea mereu să râd...gafa mereu câte ceva dar ştia cum să iasă din situaţie şi până la urmă râdeam de gafa făcută. Ştia să asculte şi încerca mereu să repare greşeala făcută. Îmi pare rău că nu mai ţin minte chiar toate întâmplările...zilele şi nopţile petrecute împreună...sunt doar frânturi care îmi mai apar în gând...şi sentimentul că a fost frumos.
Mai ţi minte Cristina? Ore în şir în care stăteam şi vorbeam...nopţile în care făceam maraton de filme...cearta aceea urmată de împăcare...friptura mâncată în miez de noapte atunci când m-ai vizitat după 2 ani în care nu ne-am mai văzut?

0 comentarii

Despre femei şi problemele lor


De ce vor femeile să slăbească? Cred că e o întrebare retorică...la care răspunsul ar putea fi un întreg tratat care studiază problema.
Prin mintea mea curg acum haotic o mulţime de idei care se cer scrise dar care probabil în trecerea lor dezordonată vor fi uitate.
Impresia mea este că s-a creat un etalon al femeii frumoase pe care îl aprobă societatea din zilele noastre...se cere corp subţire cu forme...90-60-90...de ce nu se modifică şi etalonul acesta precum tendinţele din modă...să fie iar frumoasă femeia cu puţină şunculiţă, cu aripioare, cu faţa rotundă...ca femeile din tablourile pictorilor celebri...aceea e artă...şi acele tablouri costă mult mai mult decât pozele din revistele pentru bărbaţi.
În timpuri mai îndepărtate femeia cu pielea albă era considerată de viţă nobilă...azi e nebunie la saloanele care au solar...mai ajungi doar cu programare...te expui la o lumină care nu e prea sănătoasă dar ce să-i faci...vrei să fi frumoasă...vrei o piele bronzată...ei bine pielea mea e albă,albă...şi din cauza tendinţelor de acum mie îmi e ruşine să port fuste vara...pentru că picioarele mele sunt ca laptele...şi la soare nu-mi ajunge o vară ca să mă bronzez...nici dacă mituiesc soarele...şi ce să fac atunci?...îmi plac fustele...îmi place să fiu feminină...dar lumea de pe stradă se uită la mine de parcă aş fi ciumată...ca şi cum „femeia asta n-a auzit de soare?”…off..
…nu cred că există femeie care să nu aibă sau să nu fi avut vreodată vreun complex…când eram mai mică eram complextă din cauza pistruilor…asta probabil pentru că râdeau copii de mine…că eram roşcovană la faţă…şi mă prostea bunica…zicea să stau cu felii de castravete pe faţă că îmi dispar…sau să mă ung cu lichidul acela lipicios care curge primăvara din viţa de vie…acum pistruii au mai dispărut…iarna nici nu se prea observă…mai apar vara…dacă stau la soare…dar acum nu mă mai deranjează…îi consider chiar sexi…e ceva al meu pe care alţii nu-l au şi mă fac mai deosebită…am învăţat că problemele care mi le făceam erau mai mult psihologice.
Vrem să recunoaştem sau nu, omului îi place frumosul…frumosul aşa cum îl percepe fiecare. Să vă povestesc …
Când eram copil şi alergam toată ziua printre blocuri…şi creşteam…eram foarte slabă…cădeau hainele de pe mine…bunicii o întrebau mereu pe mama ‘ ce are copila asta de e aşa de slabă, e bolnavă?’…nu eram bolnavă şi nici n-am prea avut probleme cu sănătatea…pur şi simplu eram în creştere şi alergam mult când mă jucam. În gădiniţă am câstigat locul 1 la un concurs de viteză…aveam aptitudini de atlet…în generală m-am înscris la clasa de sport…am făcut 4 ani de handball…câte 3 ore de antrenament în fiecare zi , 6 zile din 7. Mâncam foarte mult şi nu se punea nimic pe mine…râdeau colegii de mine că eram prea slabă. În liceu părinţii nu şi-au mai permis să mă dea în alt oraş la şcoală, unde era şi clasă cu profil sportiv…prin urmare am rămas la liceul din oraş…am renunţat la sport. Odată cu această renunţare am început să iau un pic proporţii…am rămas cu obiceiul de a mânca mult dar nu mai făceam mişcare. Astfel m-am mai împlinit puţin …la 173 cm eram numai bine cu 60kg…atât aveam când am terminat liceul. A fost perioada mea de vârf a acelor tinereţi…mă încadram în standarde …erau băieţi care mă simpatizau dar pe atunci nu ştiam eu ce e aia să dai prietenia unui băiat.
‘Vârful ’ de glorie al adolescenţei mele se termină însă în vacanţa de vară de după terminarea liceului…am luat bine îm greutate…ajunsă apoi la facultate…departe de mama…nu ştiam să gătesc nimic înafară de cartofi prăjiţi şi ochiuri…am ajuns ca într-un an să cântăresc 73kg…ceea ce e mult pentru mine. M-am chinuit apoi ani de zile să slăbesc, am ţinut cure de slăbire, vara alergam…şi degeaba…mai mult de 67kg n-am mai reuşit să merg în jos. Ceea ce nu-mi plăcea. Nu eram deloc atrăgătoare şi simţeam asta …băieţii de vârsta mea se uitau la fete trase prin inel…eu puteam sa le fiu cel mult amică. Toate colegele de cameră aveau prieten, doar eu eram singură…am început să-mi cheltui banii de buzunar pe la saloane de cosmetică …simţeam nevoia să fac ceva …vroiam să fiu şi eu frumoasă . N-am reuşit…de fiecare dată când dădeam jos câteva kg le puneam înapoi .
După ce am terminat facultatea m-am angajat , am dat de alte probleme existenţiale, alte griji…şi încet încet…în aproape 3 ani pot spune că fără regim, doar mese regulate şi nu îmbelşugate…cu sport moderat…am reuşit să ajung la forma dorită…forma din liceu. Şi vă spun sincer…că sunt multe priviri care se întorc după mine pe stradă, că sunt prieteni din facultate care acum şi-ar dori să fiu prietena lor, că sunt din ei care atunci nu m-au vrut pentru că nu eram frumoasă…şi acum le pare rău. Mie nu-mi pare rău…aşa am scăpat şi eu de cei superficiali…nu vreau să fiu păpuşa nimănui.
Ce vreau să spun e că deşi unii nu recunoaştem…ne pasă cum arată cel de lângă noi…şi mie îmi pasă…dar asta nu înseamnă că e elementul care contează cel mai mult. Dacă nu se comportă frumos cu mine, dacă nu mă respectă …dacă nu ne potrivim la caracter …atunci poate fi frumosul frumoşilor că îi spun ..hai pa.
Cum ne putem numi ? Superficiali oare e prea mult?
Din cauza asta femeile îşi doresc să slăbească…îşi doresc să fie atrăgătoare…să fie admirate…să încapă în rochia aceea din vitrină …aşa am fost concepute…să ne dorim să fim în centrul atenţiei al bărbatului…să ne spună ‘ce frumoasă eşti’ şi să-i poţi răspunde încrezătoate în tine ‘da, ştiu’.
Le admir pe acelea care prin sport şi o dietă echilibrată reuşesc să ajungă la greutatea dorită şi care ştiu şi când să se oprească fără să cadă în cealaltă extremă…şi să se menţină acolo…până la urmă e vorba doar de echilibru…acel echilibru de care avem nevoie.
Este echilibrul cel de acum? Sau cel de acum e doar o imagine fabricată de societate?
Eu mă simt în echilibru…mă simt bine cu mine şi asta se vede în relaţiile cu cei din jurul meu…şi asta e cel mai important pentru mine.
Am spus multe, în dezordine…dar cu privire la asta v-am avertizat…deci sunt scuzabilă …nu sunt lucruri pe care nu le ştiaţi…dar sunt chestii cotidiene…etape prin care trecem în viaţă şi pentru care avem uneori nevoie de sprijin lângă noi…o vorbă înţeleaptă…un glas care să ne îndrume spre bine…pe cărarea ce duce spre echilibru.
Pentru voi ce e frumosul la un om?...fapte, nu doar păreri idealiste...cum e cel de lângă voi? care e limita la care spuneţi '' de aici nu mai accept''?

0 comentarii

marți, 14 aprilie 2009

Ași de primăvară

marți, 14 aprilie 2009



Azi aș vrea să mă trezesc mâine fără să pun ceasul să sune din 10 în 10 minute.
Azi aș vrea să nu mai bată vântul.
Azi aș vrea să nu-mi mai fie frig când mă ridic din pat.
Azi aș vrea să găsesc prima de Paști pe card.
Azi aș vrea să alerg.
Azi aș vrea să nu-mi doresc prea multe...care nu se pot împlini doar într-o zi.
Azi aș vrea să primesc o veste bună.

Voi ce nimicuri vă doriți azi?

4 comentarii

luni, 13 aprilie 2009

Febră mare

luni, 13 aprilie 2009
Da, vreau să mă dau mare...dacă am cu ce e bine :)...
...a fost şi la noi noaptea reducerilor, nu puteam rata o aşa ocazie, prin urmare mi-am luat consilierul vestimentar şi am pornit la cheltuit bani. Era să renunţăm pe drum...asta din cauza aglomeraţiei...din cauza lipsei unui loc de parcare...norocul meu că văzându-mă tristă consilierul a parcat chiar dacă nu era parcare...cum să plec eu dezamăgită? Nu se poate aşa ceva. Nebunie, vă spun...nebunie...atât de multă lume ...am intrat în mall dar nu m-au ţinut nervii să stau să caut ce aveam nevoie...a fost un maraton...era bătaie pe cabinele de probă...însoţitorii doamnelor şi domnişoarelor erau obosiţi şi plictisiţi...dar îşi făceau în tăcere datoria.
Nu credeam că îmi voi găsi ceva...nu aveam nici eu şi nici „consilierul” răbdarea necesară pentru a intra în toate magazinele…ne sufocam de la agitaţia din jur…muzica prea puternică…nici nu ne înţelegeam…ne trăgeam de mână pentru a ne arăta intenţia de a intra în vreun magazin.
Îmi căutam o haină de primăvară, un sacou…ceva de genul…intrăm undeva şi el ţintă spre un sacou…văzut…plăcut…probat…luat…reducere 40%...preţ bun…mă încadram în buget. Pasul următor…o rochiţă…îmi doream ceva ce aş putea purta atât la birou cât şi în oraş…nu puteam să-mi cumpăr pantofi până nu îmi cumpăram rochiţa…trebuiau asortate nu? N-am găsim nimic să-mi placă …am văzut însă o pereche de pantofi …mă corectez…i-am văzut acum o lună…mă corectez…i-a văzut el acum o lună…i-au plăcut mult…mi-au plăcut şi mie…nu la fel de mult ca lui…dar mi-au plăcut…m-a luat o febră de cumpărături încât n-am mai stat pe gânduri.
Aşa de mare a fost febra încât la ieşire din mall…în drum spre maşină…mi-am adus aminte că mai e un magazin cu articole de damă…şi intrăm…şi ce febră…2 rochiţe mi-am luat…rar ies la cumpărături, dar şi când ies…dacă îmi găsesc ceva ce-mi place nu mai stau pe gânduri. De data aceasta cred că am exagerat puţin dar odată în an e ziua mea şi odată pe an sunt Paştile.
Voi nu aţi fi făcut la fel?

4 comentarii

vineri, 10 aprilie 2009

Pentu flămânzii din Sibiu

vineri, 10 aprilie 2009


3 comentarii

NIMIC ....e bine?


Zilele acestea cea mai frecventă întrebare care mi se pune şi pe care mi-o pun până şi eu este: Se dau oare prime de Paşti?
Ca şi de Crăciun toată lumea se agită, vrea să ştie câţi bani vor intra în casă...e normal...omul vrea să-şi facă planificarea bugetului...unii au rate la bănci, alţii vor o vacanţă, alţii vor să-şi renoveze casa...şi cel mai bine e să ştie de câţi bani dispun.
Problema este că acum ca şi în cazul sărbătorilor de iarnă totul e foarte secret...nimeni nu ştie nimic, sunt doar zvonuri....şi fiecare va afla când va fi cu cardul în faţa bancomatului.
Cel mai probabil povestea primelor de iarnă se va repeta şi la cele de Paşti. Să vă spun cum a fost.
Nu am încă un an vechime aici dar mi-au spus alţii mai vechi că prima, până să vină criza peste noi, era echivalentul unui salar...asta e foarte bine...plus că se dau bani la propriu, nu tichete cadou sau adeverinţe în baza cărora poţi cumpăra de la un anume magazin X. După cum vă spuneam ...secret mare în decembrie...ba că nu se ştie, ba că va fi doar jumătate, ba că va fi un sfert...toţi ne-am făcut planuri ce şi cum facem cu prima...când ne verificăm cardurile în ziua de salar....linişte...doar bombănituri pe coridoare şi prin birouri...bani sub aşteptări...un sfert din salar...planurile nu s-au potrivt...stiţi vorba aceea...socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă...NIMIC e mai bine? Aşa cum au fost mai puţini m-am folosit de ei cum am putut...dacă nu erau nu aveam de ce să mă folosesc...aşa că...acum de Paşti sper să fie măcar sfertul acela decât deloc.
Hai că azi e zi de salar...e sărbătoare prin urmare...şi cu sau fără primă eu tot merg la cumpărături ...no bine? :)

Să aveţi prime, să aveţi bani...la anul şi la mulţi ani :))))))))))

2 comentarii

joi, 9 aprilie 2009

Dragă jurnalule

joi, 9 aprilie 2009

Caut baterii care să ţină mult, să reziste la eforturi prelungite şi în situaţii extreme.
Mă declar în mod oficial foarte obosită, aşa cum nu am fost de mult timp. Am început să neglijez anumite aspecte din viaţa mea, ceea ce nu e prea bine...această neglijenţă se poate transforma în obişnuinţă şi am nevoie de timp ca să pot face ceva pentru a evita asta.
Uit să mai sun oamenii, să-i mai întreb de sănătate, nu mai găsesc timp să citesc...nici să scriu...văd că mai nou o fac tot în grabă şi asta doar cât să mă plâng fără să scriu ceva cu substanţă. Nici până la magazin nu mai găsesc timp, să-mi cumpăr un dero...stau de prea mult timp hainele în coş şi aşteaptă să fie adunate. Au trecut luni de zile de când n-am mai fost la coafor şi părul meu nu mai are nici o formă...hainele de primăvară-vară aşteaptă şi ele să fie scoase pe rândurile din faţă dar asta cere timp şi energie...trebuie scoase toate şi gândită o nouă strategie de aranjare...sport la sport, office la office...de pantofi nici nu mai vorbesc...offf...

Sfârşitul de săptămână mult aşteptat mă face să fiu şi mai nerăbdătoare...aştept ziua în care să lenevesc, aştept dimineaţa care la mine va începe la ora 12...aştept muzica bună care îmi va ţine companie.Pe baricade încă rezist tensiunii...e încă o zi de război psihologic...hai că mai poţi îmi spune o voce...hai că vei reuşi îmi zice alta...eu vă zic...o zi mai bună decât a mea să aveţi.

2 comentarii

marți, 7 aprilie 2009

...o zi de marți

marți, 7 aprilie 2009

Știți vorba aceea...de ce îți e frică nu scapi?...jobul meu actual l-am ales tocmai pentru că nu e un job stresant...până azi, când după 9 luni se ivește și stresul. Deși cică e criză și toate formele de media ne aduc aminte de asta în fiecare zi, firma la care lucrez o duce foarte bine, prin urmare e într-o continuă dezvoltare....asta înseamnă că eu am din ce în ce mai mult de lucru....sarcinile apar tot altele în fiecare zi...săptămâna asta sunt nevoită să-mi las sarcinile zilnice obișnuite ca să rezolv o altă sarcină...ceea ce e cam imposibil...căci de aceea sunt sarcini zilnice pentru că trebuie făcute zilnic...asta înseamnă că am nevoie de mai mult timp...și de o viteză de lucru mult mai mare. Azi era să uit și să mănânc...noroc că băiatul de la care îmi comand mâncarea îmi dă apel când ajunge ...altfel rămân nemâncată.

Inițial m-am gândit să mai rămân peste program...am renunțat la asta în favoarea mișcării...am fost la sală, după o pauză de câteva zile chiar era nevoie ...acum mă simt mai bine....mai " haaaiii"... :)...așadar mâine voi avea bateriile încărcate...am lăsat stresul la sală...și oboseala o voi lăsa imediat în pat...la căldură...sub plapuma de lână...în lenjeria parfumată...las loc viselor și las luna să lumineze camera...e senin afară și e plăcut...și noapte bună.


PS: știți că mâine e sărbătoare?


știți ce sărbătoare e?


eeeeeeee.....eeeeeeeeee.....miercuri...și e mijlocul săptămânii ...și weekend-ul e mai aproape :)


.

4 comentarii

Gând în somn


A mai trecut o zi...în mare viteză...atât de multe lucruri...atât de multe rezolvări...atât de multe probleme noi...și totuși...din nou acasă...pentru încă o noapte care doar mă pregătește pentru încă o zi, o zi care va trece și ea ca să mai rup o filă din calendar, ca să mai fac un X...și mâine va fi mai greu...cu minute care vor zbura pe lângă mine ...și care îmi vor aduce miezul nopții fără ca eu să pot face tot ce aș fi vrut să fac.


Idei trec precum nălucile prin mintea mea, o amețesc și o adorm...și mâine iar un joc de cuvinte...o mixtură de litere și culori care pictează în voie un tablou pe care n-o să-l înțelegi.


Ascultă doar muzica și vei țopăi într-o câmpie de voie bună...da voioasă sunt și voioasă mă voi trezi și mâine ca să mai spun o dată că mâine va fi mereu mai bine decât azi.

2 comentarii

luni, 6 aprilie 2009

...de adus aminte...

luni, 6 aprilie 2009

Cine mai are chef să stea în casă pe o vreme atât de frumoasă? Cred că a fost primul sfârşit de săptămână cu vreme cu adevărat de primăvară.
Ziua de sâmbătă a început bine, cu soarele bătând în geam, cu o plimbare de o jumătate de oră, care practic a dat tonusul întregii zile. Cred că am mai spus că merg la sală, ei bine acolo cel mai mult îmi place banda dar locul ei a fost luat sâmbătă de o alergare prin parc...nu se compară...e o senzaţie extraordinară...să siţi cum împingi pământul cu tălpile, să calci pe cărare...să oboseşti când urci , să simţi cum picioarele o iau înaintea ta când cobori...să îţi reglezi respiraţia după ritmul cu care te mişti.
Duminica o plimbare cu maşina într-un loc din natură unde n-am mai fost...o pătură...o pungă de cipsuri, o apă şi un peisaj ...mioritic. Scot din poveste mirosul de grătare şi de mici care venea de la cei din apropierea noastră...scot si manelele oribile , date la maxim ca şi cum ar fi cea mai bună muzică pentru o astfel de zi.
Lângă pădure, unde adie vântul, o zi senină ...o imagine completă, cu contraste care scot în evidenţă frumuseţea...în stânga se vede în zare oraşul...cu blocuri gri printre care mai răsare câte o clădire nouă, cu centrul comercial de la marginea oraşului...în faţă, câmpul care acum începe să înverzească...dealuri în spatele altor dealuri... în dreapta, lacul care adună la malurile lui pescari amatori ...o turmă de oi care paşte în voie...şi în depărtare...munţii...cu piscurile înzăpezite...impunători.
...e linişte...e bine...e o baie de soare care m-a dezmorţit după frigul iernii...e primăvară şi îmi place.
...săptămână uşoară tuturora... :*

0 comentarii

vineri, 3 aprilie 2009

E o șansă

vineri, 3 aprilie 2009
Vrei să emigrezi? Dacă alegi să pleci în Austria află că poți cumpăra o casă cu doar 99 de euro...nu e farsă...e loteria caselor. Din cauza crizei economice proprietara unei case superbe estimată la 800 000 de euro nu reusea să o vândă la acest preț....a avunt însă ideea genială de a organiza o loterie...a vândut bilete, 99 euro/bilet și astfel a câștigat din vânzarea biletelor cei 800 000 de euro.

5 comentarii

joi, 2 aprilie 2009

Atacată în direct

joi, 2 aprilie 2009



Nu multă lume o cunoaşte pe Nicole, o mare “vedetă” locală…de la Antena 1 Sibiu. Nu mai contează ce părere am eu despre ea…ce vreau eu neapărat să vă spun, este că şi-a cam luat-o în dimineaţa asta de la Dani…da, Dani de la Răzvan şi Dani…Dani al lui Mihaela Rădulescu.
Ca în fiecare dimineaţă Daniela Crudu, colega celor doi menţionaţi mai sus, îşi prezintă rubrica meteo. Cum unii bine ştiţi şi cum alţii nu ştiu dar află acum, Crudu intră în direct, pe rând, cu colegii din ţară care dau şi ei detalii despre temperaturile locale. Nu era neapărată nevoie să văd cum e vremea la Sibiu pentru că ştiam deja că e înorat, că ar fi bine să îmi iau umbrela cu mine, că nu e chiar aşa de frig…pe sub haină mi-am luat doar un tricou(dar eu stau la doar 5 min de servici, deci nu vă luaţi după mine)…prin urmare puteam liniştită să schimb canalul când a apărut Nicole, sibianca noastră…ridicată în slăvi de unii, criticată dur de alţii.
Am râs, am râs bine când Dani…foarte sincer şi foarte vizibil preocupat de aspectul domniţei o întreabă cine o machiază…ea foarte mândră se laudă că-şi face singură machiajul…atât a aşteptat Dani ca să-i spună …şi acum nu pot reproduce ceea ce a spus aşa că în cuvintele mele:..... domniţă dragă…nu te mai machia dimineaţa ca şi cum la tine ar fi tot seară…ca să vă faceţi o idee…Nicole e tot timpul machiată strident, cu nuanţe închise, aspect de vampă.
În momentul acela zâmbetul domniţei care până atunci era larg de se întindea de la est la vest, sau de la nord la sund...dispăruse complet...privirea care înainte vroia să pară caldă, de primăvară, dar n-o lăsa machiajul, acum se asorta cu acesta...nu aş fi vrut să fiu lângă ea în secunda doi după ce a ieşit din direct. A încremenit pur şi simplu...n-a mai ştiut ce să zică...se simţea doar furia ei...era prea evidentă...a apelat repede la Crudu : „Daniela, zi şi tu ceva”…stimată domnişoară, tu erai cea vizată, lucrezi în televiziune…unde toţi sunt ca lupii…dacă eşti aşa bună zi tu ceva …că doar o faci pentru tine...şi lasă că trece şi asta…înţelege-l şi tu pe Dani…e plătit să facă haz…azi era rândul tău pe lista lui.

4 comentarii

miercuri, 1 aprilie 2009

Păcălirea păcălitorului ce păcăleşte păcălitul

miercuri, 1 aprilie 2009

Du-te ploaie călătoare
Că te prinde sfântul soare.
Şi îţi ia picioarele
Cu un pai, cu un mai
Cu sabia lui Mihai!



Soare, soare, ieşi afară
Să-ţi dau floare de cicoare
Uite, soarele-a ieşit
Şi cicoarea a-nflorit!



E păcăleală, plouă dar îi descânt eu ploii...să vedeţi cum fuge.

E zi de păcăleală...bine...de păcălit ne păcăleşte zilnic statul acesta, cei ce-l conduc...dar ne-am învăţat cu păcăleala asta.

De 1 aprilie mulţi fac farse...eu nu fac...poate făceam când eram copil...acum...nu-mi mai place, mă gândesc că poate nu-i va plăcea omului şi decât să se supere mai bine stau liniştită.

Umorul nu e la fel pentru toţi, ceea ce mie mi se pare amuzant poate pe celălalt îl deranjează sau găseşte de prost gust...glumele sunt ca să binedispui omul nu să-l enervezi sau să-l faci să intre în panică...sau să se sperie.

Prin urmare...dragii mei prieteni...care vreţi să mă faceţi să trec prin toate stările acestea în ziua de 1 aprilie...nu vă străduiţi....o să vă străduiţi degeaba...mi-am uitat telefoanele acasă...prin urmare orice "veste" aveţi să-mi daţi lăsaţi-o pentru la anul ...după servici voi merge la sală şi voi sta până la 21:30 acolo....o să ajung la 22:10 acasă, de obosită ce voi fi....voi face un duş şi voi uita să verific telefoanele...şi voi adormi pur şi simplu...şi mâine nu mai e 1 aprilie şi nu mai are farmec "vestea".

Asta e farsa pe care v-o fac eu vouă celor care vreţi să-mi crească tensiunea azi.

V-am pupat...nu vă supăraţi...anul trece repede...zi veselă...zi frumoasă...zi de bine... :)



PS: când eram mică jucam păcălici, erau nişte cărţi speciale...nu mai ţin minte cum se joacă...dar era frumos...azi vreau să fiu copil pentru o zi...

2 comentarii