joi, 26 martie 2009

Pe câmpuri de vis

joi, 26 martie 2009



Ce bine e să adormi la zece seara…mi se întâmplă câteodată şi mi s-a întâmplat şi aseară. După o zi agitată, după un duş fierbinte...am obiceiul să mă aşez în pat...o fac doar pentru câteva minute însă uneori acele minute se termină abia dimineaţa când îmi sună alarma. Norocul meu că eram deja în pijama altfel păţeam ca în alte dăţi când adormeam cu halatul pe mine. E somnul cel mai dulce, somnul adânc în care nu mă mai deranjează lumina aprinsă sau sunetul tastelor de la calculatorul colegei...e somnul acela care te ţine în braţe şi uită să-ţi mai dea drumul. Aşa am adormit eu aseară...m-am trezit doar pentru că mi-a sunat mobilul şi am răspuns din instinct...dar nu mai ştiu ce am vorbit cu interlocutorul meu...după care în secunda doi am adormit la loc...era aşa de bine ...aşa de cald...după 9 ore de somn încă mai vroiam să dorm şi mi-a fost o ciudă pe alarma care mă trezeşte...vroiam să mai stau...să nu merg la servici. Pe langă lenea mea de a mă ridica din pat mai era şi curiozitatea de a vedea cum se termină visul. Staţi numai să vedeţi ce vis.

Se făcea că eram în gară cu încă o persoană...nu-mi aduc aminte cine era persoana sau dacă o cunosc în viaţa de zi cu zi...era o gară pe care nu o cunoşteam...şi aşteptam trenul pentru o anumită destinaţie...nu mai ştiu care...persoana care era cu mine a intrat la toaletă...între timp apare trenul ...eu eram în dreptul ultimului vagon, vroiam să urc...peronul era înalt până la nivelul uşii însă între tren şi peron era o distanţă mai mare de o jumătate de metru...îmi era imposibil să sar în tren, cu toate că era în staţionare...nu înţelegeam cum restul lumii reuşeşte...încerc să ajung la vagoanele din faţă...în momentul acela trenul se pune în mişcare ...eu alerg...fac semn celui din locomotivă să oprească...el se uită la mine şi îmi face cu mâna. Simţeam cum creşte presiunea sângelui prin vase....mă enervez şi ţip. Mă calmez repede şi aştept alt tren...acum sunt singură...persoana de lângă mine dispăruse din vis...acum gara parcă era alta...din stânga apare un tren cu vagoane de sticlă prin care se vedeau o mulţime de animale...toate periculoase...lei, şerpi, crocodili, pantere, leoparzi, tigrii...în momentul în care am zărit vagoanele am simţit cum mă cuprinde teama...şi gândul că sticla s-ar putea sparge mă îngrozea...în clipa următoare văd un jaguar care se loveşte de colţul din stânga jos al vagonului...colţ în care era o crăpătură care nu rezistă şocului şi permite astfel animalului să iasă. Haos în gară...toate animalele scapă...eu mă căţăram pe clădire...încercam să-mi ridic picioarele cât mai sus...îmi simt la un moment dat piciorul stâng mai greu ...mă uit...de genunchiul meu stătea un leu agăţat cu colţii...altul căzuse încercînd să mă prindă cu labele...ciudat este faptul că nu simţeam durere şi că leul nu avea capul mai mare decât o minge de handbal. Atenţia îmi e distrasă de altceva mai scârbos...viermi...mulţi viermi..iaaaaaaaaac....eu eram încă cocoţată pe o margine a clădirii şi mă ţineam de un brâu de ghips...brâul acela s-a umplut brusc de viermi de toate mărimile şi culorile...si mişunau...şi se lipeau de mâinile mele...şi cum dădeam unul jos , cum se urcau alţii.

În visele mele peisajele se schimbă foarte repede, doar acţiunea rămâne aceeaşi...în cazul de faţă fuga de dobitoace. În scena următoare eu sunt într-o încăpere...dincolo de uşă animalele...sparg geamul şi fug pe câmp...din câmp dau de nişte case ...afară era soare şi cald...şi oamenii erau veseli...doar eu mă ascundeam...vroiam să-i anunţ să se ascundă...dar văd un logan roşu, tunat, şi mă urc la volan şi încerc să-l fur...era modificat...scaunul era ciudat...nu ajungeam la pedale...avea pedală şi în dreapta şi îmi trece prin minte că e maşina unui instructor...proprietarul era de faţă..nu s-a panicat când m-a văzut la volan...îl auzeam cum zicea cuiva că maşina numai el o ştie porni. Se urcă foarte calm lângă mine în dreapta şi eu încep să mă agit explicându-i pericolul de care fug. Se mai urcă cineva pe bancheta din spate şi omul îmi zice să pornesc...apăsam pe acceleraţie dar maşina nu răspundea comenzilor...intru în panică...nu înţelegeam de ce nu merge...când porneşte, merge foarte încet...era nebunie pe străzi...mă depăşeau în goană toţi...toate maşinile mergeau în aceeaşi direcţie...când...cei din faţa noastră încep să se intoarcă..unul câte unul...semn că pericolul venea şi din faţă...mă uit în jur să văd ce fac alţii...şi se iveşte un drum secundar...pe lângă nişte lacuri...şi...şi sună alarma...şi mă trezesc...şi eram şi eu curioasă dacă reuşesc să scap...poate aflu în noaptea aceasta.

...aveţi grijă ce visaţi...s-ar putea să vi se întâmple :)...

2 comentarii:

Elena spunea...

Inceput promitator si apoi... trezesti frica din mine:)))) No, ai visat si continuarea?:P

Carmen spunea...

Nu...dar inca nu ma dau batuta...:)