luni, 30 martie 2009

Chită!?...oare ce e?

luni, 30 martie 2009

Mi se întâmplă uneori să vorbesc cu regionalisme și de cele mai multe ori se găsește cineva pe lângă mine care nu știe ce înseamnă unele cuvinte...și atunci ne amuzăm explicând.

Știe careva ce înseamă ciubică, ciuternă, curechi, porodică, bătucă,gogonele, palanieţ, lășcuțe sau lichiu?


Să văd acum cine ia nota cea mai mare :)...poate ofer și un premiu :)...se înscrie cineva?
LATER EDIT!!!
Nu v-aţi întrecut în păreri prea mulţi dar cei care aţi făcut-o aţi avut dreptate.
Pe rând...
ciubica....e şapca cu cozoroc, aceea care şi-o pun piloţii de formula 1 când coboară din bolizi şi merg pe podium ca să-şi primească premiul
ciuternă...sau scoc...sau burlan, jgeabul acela prin care curge apa de pe casa atunci când plouă
curechi...varză
porodică...tomată, roşie
Bătucă...pipotă
gogonele...roşii încă necoapte, puse la murat
chita...e pâinea
palanieţ sau lichiu....e o cocălitură....din aluat de pâine...întins...pe care se pune fie varză călită, fie brânză, fie urdă...compoziţia odată aşezată se acoperă cu un strat de aluat şi se bagă la cuptor...astfel iasă o plăcintă mai întinsă cu diverse umpluturi
lăşcuţele...sunt nişte paste de casă...făcute din acelaşi aluat ca şi tăiţeii...atât doar ca sunt tăiate în formă de pătrat...nici prea mari, nici prea mici...cam 1 cm latura...cu aceste paste se face fie supă(ca cea de tăiţei), fie ciorbă...mie cel mai mult îmi place ciorba de lăşcuţe cu costiţă afumată...iami
...recunoaşteţi că la bătucă habar nu aveaţi :)

7 comentarii

sâmbătă, 28 martie 2009

Zi galbenă

sâmbătă, 28 martie 2009

...o prima zi de primăvară, o zi plină de soare...hm...m+am scăldat puţin în căldura lui.
...din Sibiu la Mediaş, de la Mediaş la Sighişoara, de la Sighişoara la Tg Mureş şi de acolo la bunica...undeva pe lângă Iernut...o plimbare pe cinste...cu o pauză pe cinste...sarmale...ca la bunica.
Amintiri sau întors azi în mintea mea...o uşoară nostalgie...dealurile pe care altă dată alergam, pe care umblam în căutarea viorelelor în fiecare primăvară...fiecare vacanţă avea zile rezervate casei bunicii...cu mâinile ei harnice mi-a pregătit azi nişte sarmale gustoase...i se vedea mulţumirea în ochi că am trecut să o vedem...acum suntem mari şi fiecare în altă parte...ei ştiu şi acceptă mândrii drumurile noastre.
...acum...acasă...la Sibiu...un pic dezamăgită de meciul din seara aceasta cu sârbii...dar sătulă...cred şi eu, după o porţie mare de pulpe de pui cu cartofi la cuptor... :)

...duminică frumoasă tuturora...

2 comentarii

joi, 26 martie 2009

Pe câmpuri de vis

joi, 26 martie 2009



Ce bine e să adormi la zece seara…mi se întâmplă câteodată şi mi s-a întâmplat şi aseară. După o zi agitată, după un duş fierbinte...am obiceiul să mă aşez în pat...o fac doar pentru câteva minute însă uneori acele minute se termină abia dimineaţa când îmi sună alarma. Norocul meu că eram deja în pijama altfel păţeam ca în alte dăţi când adormeam cu halatul pe mine. E somnul cel mai dulce, somnul adânc în care nu mă mai deranjează lumina aprinsă sau sunetul tastelor de la calculatorul colegei...e somnul acela care te ţine în braţe şi uită să-ţi mai dea drumul. Aşa am adormit eu aseară...m-am trezit doar pentru că mi-a sunat mobilul şi am răspuns din instinct...dar nu mai ştiu ce am vorbit cu interlocutorul meu...după care în secunda doi am adormit la loc...era aşa de bine ...aşa de cald...după 9 ore de somn încă mai vroiam să dorm şi mi-a fost o ciudă pe alarma care mă trezeşte...vroiam să mai stau...să nu merg la servici. Pe langă lenea mea de a mă ridica din pat mai era şi curiozitatea de a vedea cum se termină visul. Staţi numai să vedeţi ce vis.

Se făcea că eram în gară cu încă o persoană...nu-mi aduc aminte cine era persoana sau dacă o cunosc în viaţa de zi cu zi...era o gară pe care nu o cunoşteam...şi aşteptam trenul pentru o anumită destinaţie...nu mai ştiu care...persoana care era cu mine a intrat la toaletă...între timp apare trenul ...eu eram în dreptul ultimului vagon, vroiam să urc...peronul era înalt până la nivelul uşii însă între tren şi peron era o distanţă mai mare de o jumătate de metru...îmi era imposibil să sar în tren, cu toate că era în staţionare...nu înţelegeam cum restul lumii reuşeşte...încerc să ajung la vagoanele din faţă...în momentul acela trenul se pune în mişcare ...eu alerg...fac semn celui din locomotivă să oprească...el se uită la mine şi îmi face cu mâna. Simţeam cum creşte presiunea sângelui prin vase....mă enervez şi ţip. Mă calmez repede şi aştept alt tren...acum sunt singură...persoana de lângă mine dispăruse din vis...acum gara parcă era alta...din stânga apare un tren cu vagoane de sticlă prin care se vedeau o mulţime de animale...toate periculoase...lei, şerpi, crocodili, pantere, leoparzi, tigrii...în momentul în care am zărit vagoanele am simţit cum mă cuprinde teama...şi gândul că sticla s-ar putea sparge mă îngrozea...în clipa următoare văd un jaguar care se loveşte de colţul din stânga jos al vagonului...colţ în care era o crăpătură care nu rezistă şocului şi permite astfel animalului să iasă. Haos în gară...toate animalele scapă...eu mă căţăram pe clădire...încercam să-mi ridic picioarele cât mai sus...îmi simt la un moment dat piciorul stâng mai greu ...mă uit...de genunchiul meu stătea un leu agăţat cu colţii...altul căzuse încercînd să mă prindă cu labele...ciudat este faptul că nu simţeam durere şi că leul nu avea capul mai mare decât o minge de handbal. Atenţia îmi e distrasă de altceva mai scârbos...viermi...mulţi viermi..iaaaaaaaaac....eu eram încă cocoţată pe o margine a clădirii şi mă ţineam de un brâu de ghips...brâul acela s-a umplut brusc de viermi de toate mărimile şi culorile...si mişunau...şi se lipeau de mâinile mele...şi cum dădeam unul jos , cum se urcau alţii.

În visele mele peisajele se schimbă foarte repede, doar acţiunea rămâne aceeaşi...în cazul de faţă fuga de dobitoace. În scena următoare eu sunt într-o încăpere...dincolo de uşă animalele...sparg geamul şi fug pe câmp...din câmp dau de nişte case ...afară era soare şi cald...şi oamenii erau veseli...doar eu mă ascundeam...vroiam să-i anunţ să se ascundă...dar văd un logan roşu, tunat, şi mă urc la volan şi încerc să-l fur...era modificat...scaunul era ciudat...nu ajungeam la pedale...avea pedală şi în dreapta şi îmi trece prin minte că e maşina unui instructor...proprietarul era de faţă..nu s-a panicat când m-a văzut la volan...îl auzeam cum zicea cuiva că maşina numai el o ştie porni. Se urcă foarte calm lângă mine în dreapta şi eu încep să mă agit explicându-i pericolul de care fug. Se mai urcă cineva pe bancheta din spate şi omul îmi zice să pornesc...apăsam pe acceleraţie dar maşina nu răspundea comenzilor...intru în panică...nu înţelegeam de ce nu merge...când porneşte, merge foarte încet...era nebunie pe străzi...mă depăşeau în goană toţi...toate maşinile mergeau în aceeaşi direcţie...când...cei din faţa noastră încep să se intoarcă..unul câte unul...semn că pericolul venea şi din faţă...mă uit în jur să văd ce fac alţii...şi se iveşte un drum secundar...pe lângă nişte lacuri...şi...şi sună alarma...şi mă trezesc...şi eram şi eu curioasă dacă reuşesc să scap...poate aflu în noaptea aceasta.

...aveţi grijă ce visaţi...s-ar putea să vi se întâmple :)...

2 comentarii

marți, 24 martie 2009

Poliţia în acţiune

marți, 24 martie 2009
Se pare că la mine este săptămâna nemulţumirilor...
Îl mai ţineţi minte pe Taz...din Tazmania...cel din desenele animate...??...hai că sigur îl ştiţi...aşa cum bombănea el aşa îmi vine şi mie să bombănesc...de dimineaţa de când am venit la servici tot asta fac. Problema nu sunt eu...staţi liniştiţi...testul psihologic l-am trecut...bombăn cu motiv.
Pe lângă alte chestiuni pe care trebuie să le fac în fiecare zi mai apar din când în când şi alte probleme care trebuie rezolvate la termen. Ceea ce nu-mi place mie în munca mea e că îmi sosesc nişte comunicări de la inspectoratele judeţene ale poliţiei...comunicări care sună cam aşa:

"În conformitate cu prevederile art....bla bla bla..., vă solicităm ca în termen de 5 zile de la primirea prezentei să ne comunicaţi datele de identificare ale persoanei căreia i-aţi încredinţat vehiculul cu nr de înmatriculare...X...care a fost înregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate la data DE, ora Cutare, locul Y, săvârşind următoarele: a depăşit limita legală de viteză, circulând cu 62km/h pe un sector de drum cu limită de 50km/h.
Bla bla bla...comunicarea se poate face prin fax la nr.xxxxxxxxxx"

Am mai scurtat din prezentare eliminând părţile neimportante.
1.Eu practic în situaţia de faţă verific ce şofer are foaie de parcurs pentru data respectivă...ceea ce în mod normal ar trebui să fie uşor...de multe ori este...dar uneori unii uită să mai dea foaia ...şi îmi îngreunează mie munca...ia omul de unde nu-i...şi să nu uităm...am termen.

2. Ce mi se pare de-a dreptul deplasat este că în martie 2009 îmi vin comunicări pentru astfel de depăşiri ale limitei legale de viteză din septembrie, octombrie, noiembrie 2008...helloooo...de ce nu le trimiteţi dragilor după 6 luni de la săvârşirea faptei?

3. 62km/h...vă bateţi joc de mine...vă place hârţogăria...hai...dacă era 70,80...100km/h...mai ziceam şi eu...banii ăia de amendă nu acoperă cheltuielile deranjului...hârtia...tuşul...timpul...sunteţi chiar jenanţi...atât sunteţi de penibili.

4. Am toate datele şoferului...am nr de fax...mă încadrez în termen...cea mai enervantă parte e transmiterea datelor...dupămasa după ora 16 :...fie ton de ocupat, fie sună şi nu intră tonul de fax.
...dimineaţa ora 09:00...aceeaşi poveste...helllooooo...poliţia română...cât de idioţi trebuie să fiţi? chiar aşa?...telefonul-fax poate fi setat ca după ce sună şi nu răspunde nimeni să intre automat tonul de fax...nu e nevoie sa fie cineva acolo ca să ajute hârtia să iasă...eu vă dau datele în timp...fără să vă deranjez de la cafeaua de dimineaţă sau fără să vă întorc din drum când ieşiţi din birou...şi toată lumea ar fi mulţumită...dar voi nu...că habar nu aveţi să folosiţi faxul...incompenteţă pe banii noştrii...
...hai că prea m-am enervat...dar acestea sunt faptele...de-ar durea prostia mulţi ar fi prin spitale.

...hai...la treabă...

0 comentarii

luni, 23 martie 2009

Remodelare

luni, 23 martie 2009
Sunt pansată și sper să-mi treacă. Întâmplarea aceasta face parte din ”așa nu”.


Bine îmi zicea cineva să-mi țin mâinile acasă și să las pe alții să facă ceea ce știu să facă. Eu nu am diplomă de cosmetician...și ar trebui ca data viitoare să nu uit asta. Chestiunea este următoarea: e limpede ca bună ziua că eu atunci când văd un coș pe față să mă arunc asupra lui, să-l strâng din toate părțile ca și cum ar fi dragul meu și ne-am îmbrățișa de atâta dor...de obicei reușesc să rămân fără urme...de data asta mi-a venit de hac o mică rădăcină albă care părea la prima vedere firavă și ușor de eliminat...greșit...de o săptămână mă chinui și nu vrea...mi-am făcut în seara asta o rană mare cât China pe hartă...ei, nici chiar așa...dar am cedat și nu m-am putut abține, a trebuit să curm viața punctului ...și degeaba...acum sunt cu plasture cu medicament și punctul tot acolo...mai urât ca niciodată...concluzia...dacă nu poți învinge dușmanul , aliazăte cu el...și...când îți e somn mai bine dormi...nu scrie despre intimitatea punctului de pe fața ta...s-ar putea ca a doua zi să se facă și mai urât...numai așa ca să-ți facă în ciudă.


...sper că nu ați ajuns cu cititul până aici...mi-e jenă de ceea ce am putut să scriu...dar ce să-i faci...cu toții avem câte un moment de sinceritate...noi să fim sănătoși... :*

5 comentarii

sâmbătă, 21 martie 2009

Sclipirea...apei

sâmbătă, 21 martie 2009

la margine de lac, gânduri se îneacă, rămâne doar veșmântul lor curat...optimismul se revarsă peste mal și te îmbracă...cu fericire

0 comentarii

joi, 19 martie 2009

Aşa-i femeia...acum da, acum ba

joi, 19 martie 2009

A fost odată ca niciodată…că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit...aşa cum vă povestesc eu acum despre mulţumirile şi nemulţumirile mele...căci, nu-i aşa, despre ce altceva să scriu dacă nu despre asta...politică, scandaluri, scriu alţii destul...eu una sunt sătulă de aşa ceva.

În ciuda bunei mele dispoziţii din ultimele zile există totuşi un aspect care nu se încadrează standardelor mele...ghici ciupercă ce-i...seamănă cu o femeie...sau femeia cu ea...bine hai că vă zic...vremea. Mă simt ca într-un glob în care vremea e controlată de cineva de la un pupitru...cineva care e foarte nehotărât sau poate care habar nu are de cele 4 anotimpuri, cineva care e curios ce face butonul roşu sau butonul albastru sau butonul galben.

Am trecut de jumătatea lui martie şi nu prea văd semn de primăvară...doar comercianţii cu florile lor care îngheaţă şi ei pe la tarabe alături de lalele, zambile, frezii şi alte flori de sezon. Acum mă uit pe geam si fulguieşte...fulgi destul de mari...cam un centimetru în diametru. Cerul e cenuşiu...cerne într-una şi nu prea dă semne de oboseală. Ieri am avut de toate. Dimineaţa a început să plouă...uşor...o ploaie timidă...pe care o puteam ignora...primăvara ploaia e normală...la puţin timp stropii de apă s-au transformat în fulgi care ţineau morţiş să atingă solul...după un astfel de spectacol de dans actorii se schimbă...a început grindina...sfere micuţe de gheaţă loveau hotărâte pervazul ...tabla urla de durere.
Încercam să ignor capriciile vremii şi îmi vedeam liniştită de treabă când remarc la un moment dat că norii s-au rărit şi e mai luminat...o lumină galbenă...de primăvară...a ieşit soarele pe strada mea...şi m-am bucurat atunci ...şi atât. Azi ninge din nou...mi-e frig...am nasul înfundat...temperatură şi tare mi-e teamă că voi răci...nu pe veci ...nu scăpaţi voi aşa uşor de mine :)...mă tratez şi îmi revin...
Oricum ar fi vremea zâmbetu-i pe faţa mea,
Ca o viorea pe câmp primăvara.

...să fiţi voioşi şi bucuroşi că a trecut ieri, trece şi azi, vine mâine ca să fie ieri...şi dacă este ieri înseamnă că e sâmbătă.. :)...be happy!!!!!!!

7 comentarii

marți, 17 martie 2009

Happy ....me!!!!

marți, 17 martie 2009
...mă mișc...alerg...și parcă de când cu abonamentul acesta la sală mă simt mult mai bine...mai fericită...mă surprind râzând aproape tot timpul...gânduri gri odată, acum sunt colorate...mișcarea face minuni, atât corpului cât și minții...

...stresul...ce e stresul?...toate se rezolvă pe rând și cu răbdare...

...inima e făcută ca să bată...atunci să bată...să o simt cum zvâcnește...să simt sângele cum aleargă prin vene...să respir pe ritm...pe ritmul inimii mele...să nu afle ea ce e lenea...să râd cu poftă, în hohote să mă aud și să-mi vibreze trupul ca să simt...să mă înroșesc în obraji și să ard de la cât de cald e sângele în mine...să bată și mai tare când mă sărută el...să se liniștească atunci când mă ține de mână...să o simt vie în mine și atunci va însemna că sunt vie și eu...


...ceva de genul.

4 comentarii

luni, 16 martie 2009

La taifas...cu voi!

luni, 16 martie 2009

Este iar luni...o altă săptămână...alte probleme de rezolvat...deja aştept ziua de vineri...căci ştiu că după vineri vine sâmbăta...zi de odihnă...de relaxare...de pierdut vremea tolănindu-mă în pat...de văzut filme de Oscar...de plimbat...de gătit...de...de toate.

Nu am prea trecut în aceste zile prin curtea mea virtuală plină de fluturi, de zâmbete de piersică şi de lămâie...nu am trecut pentru că am făcut multe...multe nimicuri care mie îmi plac.

Am renunţat sâmbătă la ora de sală...aveam şi nu aveam chef...până la urmă m-am hotărât să nu am...e bună şi o pauză de două zile...azi încep iar. Oricum de făcut sunt multe într-o zi liberă. De data aceasta am ales să dooooooooorm mult...mult înseamnă până la 12-13...problema e că la 10 m-am trezit...după ce m-am foit puţin prin casă m-am aşezat din nou în pat şi m-am încăpăţânat să chem iar somnul...şi am reuşit. După ce dormi mult singura problemă când te trezeşti este că ai o foame de lup...în cazul meu...de lupoaică...şi nu e de glumă cu mine când mi-e foame...nu pot să fac nimic altceva până nu mănânc. Problemă...frigiderul gol...pe semne că posesorul frigiderului fie simte criza financiară, fie e la cură de slăbire...sincer..cred că sunt amândouă :)...problema trebuia rezolvată şi asta cât mai curând. Cu ochi de vultur vânez orice ar putea fi comestibil...spre fericirea mea găsesc nişte resturi de perniţe Viva -Chapi, cum le spune cineva ...nu ştiu cum de au scăpat nemâncate la filmul de vineri seara, probabil le-a ascuns cineva...dădeam prea mult din urechi după ce mâncam aşa ceva...ca în reclamă :). Îmi păcălesc puţin foamea cu ele şi îmi învârt urechile de mulţumire şi mă gândesc în acelaşi timp la o rezolvare mai serioasă.

Săptămâna trecută am luat salarul...banii pentru taxe i-am pus deoparte...banii "pentru zile negre" sunt şi ei puşi deoparte...şi după 5 zile de când am luat banii încă mai am bani...asta e o realizare :). Am bani, prin urmare îmi permit să mănânc în oraş...şi să nu vă gândiţi că merg pe centru, îmi cumpăr un covrig şi-l mănânc plimbându-mă pe bulevard...şi asta se poate numi mâncat în oraş...nu, nu...eu cu banii, altcineva cu ideea...am mers la un restaurant...nu unul ultracentral...dar unul drăguţ şi cu mancare bună...şi am mâncat câte o ciorbă de burtă. Ciorba foarte bună...pâine din belşug...la fel de bună...un mujdei de usturoi, după care îţi lăsa gura apă numai dacă îl priveai şi o smântână cremoasă cum nu-mi amintesc să fi mâncat vreodată. Am mai lăsat ciorbă în farfurie, nu că nu mi-ar fi plăcut...pur şi simplu nu am mai putut. Cu 20 lei ne-am săturat de numa...nici nu ne-a mai trebuit nimic de mâncare în ziua respectivă...seara am mai servit câte o budincă şi...gata....ce atâta mâncare...e criză.

După o masă atât de copioasă m-am gândit că voi avea nevoie mai târziu de nişte fructe...zis şi făcut...plimbare...plimbare...nu la Germanos...la Kaufland...acolo am găsit mereu fructe bune...de data asta am poftit mere...am luat câteva verzi şi câteva bot de iepure, cum le zic eu. Au fost bune...dar parcă tot mai dulci şi mai zemoase sunt cele din grădina lui bunicu.

Am terminat cumpărăturile dar îmi vine altă idee...hai să văd de nişte flori de cameră...şi uite aşa am păcălit persoana care mă însoţea şi am făcut o plimbare sănătoasă prin centrul comercial...până să ajungem la flori de cameră ne-am uitat la ofertele de gresie şi faianţă...la covorul acela pufos în care să mă pot tolănii ca în iarbă...am ajuns şi la flori...am văzut câteva care chiar mi-au plăcut...dar voi aştepta până la salarul viitor...sau poate primesc măcar una cadou :).

De la flori am ajuns să ne plimbăm şi prin mall...am luat la rând magazinele de încălţăminte...am găsit ceva...dar scump..scump...vremuri grele.

După masă şi plimbare într-o zi de sâmbătă e normal să te şi odihneşti...varianta mea de odihnă e vizionarea unui film...zis şi făcut...film...am văzut mai multe filme vineri şi sâmbătă aşa că nu mai ţin bine minte care a fost filmul de amiază...cred că o comedie...Mama' s Boy. Pe la 6 seara,după film, m-a prins un somn...şi nu m-a mai lăsat...am dormit atât de bine...până pe la ora 21...de felul meu nu obişnuiesc să dorm în timpul zilei...sâmbătă am făcut o excepţie...aşa excepţii să tot fac...tare bine a fost.

Seara am văzut un film nemţesc, nu-i mai ţin minte numele, un film de spionaj...un film bun...chiar bun...o să mă interesez cum îi spune şi revin...chiar merită să-l vedeţi. Alt film bun e Blood Diamond...la fel şi Body of Lies....ştiţi că nu obinuiesc să recomand ...dar pentru acestea chiar fac o excepţie.

...Şi asta a fost doar ziua de sâmbătă...cea de dumincă nu v-o mai spun...e deja prea mult...:)...mă întorc acum cu gândul la budinca mea de ciocolată...savoarea ei...fineţea...gustul...se topeşte uşor şi ...gata că papilele mele nu mai rezistă...revino-ţi în fire femeie...
...şi voi...la muncă...nu mai poftiţi atâta... :)

12 comentarii

joi, 12 martie 2009

Râs de lămâie

joi, 12 martie 2009
Nu…nu am plecat…acesta rămâne încă locul unde zboară fluturii mei. Am lipsit doar puţin...sunt multe sarcini care stau cocoţate pe spinarea mea...am tot încercat eu să le dau numere de ordine şi să le iau pe rând , cu răbdare pe fiecare...însă unele au devenit nerăbdătoare şi încep să mă bată la cap...cioc-cioc...boc-boc...şi nu vreau să aud de nici un pleosc-pleosc...acesta ar fi capul meu care ar ceda...şi nu se poate aşa ceva, încă sunt tânără.
Lăsând gluma la o parte, nici nu am prea avut chef să scriu...mai nou am o altă ocupaţie...mi-am făcut şi eu abonament la sală...corpul meu are nevoie de tonifiere...nu vreau sa văd cum curge pielea pe mine din cauza muşchilor, care de leneşi ce sunt, se lasă cu toată greutatea lor pe ea. Ieri a fost prima zi...îl ştiţi pe omul acela cu spanacul? Vă mai aduceţi aminte cum se târa când nu mai avea putere şi avea nevoie urgentă de spanac pentru a-şi reveni?...ei bine cam aşa m-am târât şi eu aseară spre pat.
Programul meu e cam aşa...dimineaţa la 7 trezirea...energie consumată în folosul firmei până pe la 6 seara(„răsplătită” datorită „scumpului ”nostru guvern cu o scădere de 1 % a salarului...1% care merge la pensii...deci 10,5% din banii mei merg la fondul de pensii...fond de care eu n-o să ajung să beneficiez pentru că n-o să mai prind vârsta aceea...nu că nu aş vrea dar s-ar putea să-mi pierd discernământul şi să merg la Bucureşti şi să comit măcar o crimă...măcar pe unul din guvern dacă l-aş „ucidiza” aş fi mulţumită. Da e o frustrare de-a mea...apărută brusc în data de 10 când ajunsă în faţa bancomatului am văzut că salarul a scăzut...în vremuri de criză financiară nu mă aştept la o mărire dar am pretenţia ca măcar la aceeaşi sumă să rămână...nu să scadă. Măcar dacă ar primi bunica banii aceia...dar nu ştiu cât de mult va creşte pensia unui „ceapist”)...
...Să revin la programul meu...de la servici direct la sală...aseară am ajuns pe la 21:30 acasă...o baie fierbinte...2 aspirine ca să nu fac febră musculară ...pijama...şi aşezat în pat, cu atenţie şi fără mişcări bruşte, ca să nu avem evenimente neplăcute. Înainte de miezul nopţii peisajul din camera mea era de genul...un ghemotoc sub plapumă, cu perna peste cap, becul uitat aprins...şi un somn adânc care nu mi-a dat drumul până în această dimineaţă. Azi ziua se repetă...diferă ordinea problemelor pe care le am de rezolvat la servici...hainele cu care sunt îmbrăcată, mâncarea de la amiază şi blogul meu...care azi are postare nouă.


O zi splendidă să aveţi...şi nu uitaţi...să mai şi zâmbiţi.

ps:poza e by Andrei Militaru

17 comentarii

luni, 9 martie 2009

Zâmbet de piersică

luni, 9 martie 2009

Poate vă mai aduce-ți aminte că vă povesteam cândva despre cana mea...cana zâmbăreață, care și azi și-a făcut datoria. Nu știu din ce motiv toată ziua am avut o durere de cap îngrozitoare care nu mă lasă nici acum în pace, chiar dacă am luat pastile...o fi presiunea atmosferică...o fi vreo răceală...orice ar fi în agenda mea la ora 22 scrie somn.

Ziua a trecut bine ...cu o așa cană lângă mine...care nu mă lasă deloc să mă întristez...așa-i că e haioasă?...să nu vă îndrăgostiți de ea că nu v-o dau :)

S-au întâmplat mai multe azi...am primit flori de la colegii de servici ...așa ca de 8 martie...am reușit să vorbesc cu o colegă din liceu...nu mai vorbisem de câteva luni și parcă îmi era dor...de câte ori o sunam nu răspundea...de data aceasta mi-a făcut plăcuta surpriză să mă sune ea...am ”bârfit” puțin pe fiecare din restul colegilor...în sensul că ne-am povestit cam ce mai știm fiecare despre ceilalți...ce trec anii...unii băieți deja s-au însurat, alții se însoară anul acesta...chiar și ea va avea nunta tot anul acesta...of of...timpul asta.


Am mâncat copios în seara aceasta și încă festinul nu s-a terminat...urmează o porție de clătie cu urdă și una cu budincă de ciocolată...se simte până în cameră aroma esenței de vanilie...parcă mă gâdile ușor și mă cheamă în bucătărie...mă grăbesc să ajung...de data asta nu eu gătesc...colega de cameră e cea care vrea să mă răsfețe...foarte bine face...chiar merit...am fost cuminte :). Am să o răsfăț și eu cu un ceai...căci numai bun va fi înainte de culcare.


Răsfățați să fiți și voi cu ce vă place vouă.

3 comentarii

sâmbătă, 7 martie 2009

ZOO

sâmbătă, 7 martie 2009


Un sfârșit de săptămână reușit înseamnă pentru mine vreme bună și activități în aer liber. Dacă stau doar în casă parcă luni când mă întorc la servici sunt tot obosită.
Azi prima condiție a fost îndeplinită, prin urmare am pus în aplicare și cea de-a doua condiție. O plimbare sănătoasă de vreo 3 ore. Unde? Am fost la grădina zoologică.
La intrare ne întâmpină un cuțu tare drăguț, nu m-am putut abține și i-am făcut și lui o poză...era cam fricos...ca și mine de altfel...poza e cam neclară pentru că s-a speriat de noi și a trebui să folosesc zoom-ul.


Biletul pentru adulți costă doar 2,5 lei...acceptabil pentru perioada de criză. Aș fi vrut să merg și în muzeul satului care e chiar lângă Zoo dar, intrarea e mai scumpă acolo...așa că am lăsat-o pe altă dată...poate mâine...pentru femei e gratis...că doar e 8 Martie.

Ne-am așezat puțin pe o bancă lângă lacul care arată cam așa:







...după care ne-am dus să vedem și animalele.

Am trecut mai întâi pe la pumă, nu o văzusem niciodată, de câte ori treceam pe acolo era ascusă în văgăuna ei. Mie îmi pare chinuită...țarcul ei este prea mic și îmi pare deprimată...de data asta am reușit să o văd...dar dormea...





Am observat că se construiesc țarcuri noi, mai mari...probabil o vor muta și pe biata pumă.

Mai norocoase sunt aceste viețuitoare...deja au un țarc nou, mai mare...fără grilaj deasupra...dar cu gard electric...eu am uitat de gard și am introdus dincolo de gard obiectivul...numai ca să fac poze mai frumoase...


video

De alții mai periculoși nu m-am putut apropia...ursul stătea tolănit...tigrii erau agitați și se plimbau de colo colo, unul din ei avea ceva de împărțit cu leul din cușca alăturată...care mie mi se pare cam mică pentru el...dar am văzut că vechiul lui țarc este în reamenajări...înseamnă că va fi un pic mai bine și pentru el.

video

...aici patrupedul este cam agitat...

video

...poate vă opriți și pe la zoo când veniți prin Sibiu...vara, pe lac sunt și bărci și hidrobiciclete...chiar merită .


4 comentarii

Despre babe


Vorbeam cu sora mea la telefon și din una în alta am ajuns la subiectul ”babe”....pentru că suntem în zilele babelor. La ea plouă....la mine e soare...ea și-a ales baba ca fiind pe data de șapte, deci azi...dar nu era dezamăgită...se zice că așa cum e vremea de baba ta așa îți va merge tot anul...ploaia o considerăm de obicei vreme rea...ei bine noi am interpretat-o ca bună...dacă plouă de baba ta înseamnă că vei avea un an bogat...deci oricum ar fi vremea e de bine...:)...facem noi să fie bine...până la urmă de noi depinde.


Hai, afișați un zâmbet mare pe fața alungită...să vedeți cum se rotunjește de îndată...și nu mai fiți invidioși că la mine e soare și că eu ies la plimbare...când mă întorc vă povstesc cum a fost :)...o sâmbătă plăcută vă doresc...și nu uitați...dintre nori oricând poate să apară și o rază de soare.

3 comentarii

vineri, 6 martie 2009

De râs...la telefon!

vineri, 6 martie 2009
- Alo, aş dori să anulez o programare!
- De pe ce dată?
- De ieri.
- Nu se poate.
- De ce?
- Eventual reprogramată.
- Nu, nu vreau reprogramare...vreau anulare.
- Ieri a trecut, nu am cum să anulez.
- Aaaa, mă scuzaţi...programarea de mâine vroiam să o anulez.

(oboseala sau.....????)

3 comentarii

joi, 5 martie 2009

Sfârșit de zi pe aburi de gând

joi, 5 martie 2009
Repede, repede...să scriu până nu-mi pierd ideile. De multe ori îmi doresc să am un reportofon la mine...mi se pare că ideile bune vin tocmai atunci când nu ai ceva la îndemână ca să le notezi. Mie mi se întâmplă pe stradă , când mă plimb, pur și simplu nu aud zgomotul din jur ci doar gândurile mele. Tare mi-ar place ca ele să se noteze singure undeva ca mai apoi să le pot citi și să-mi dau seama exact la ce mă refeream.

E o seară plăcută în Sibiu, nu mi se pare prea rece afară...tocmai am intrat în casă...m-am descălțat ...și m-am apucat de scris...nu cumva să uit.

Nu-mi place să umblu seara pe străzi...sunt mai precaută de fel, am și eu temerile mele...singură...doar când sunt singură mi-e frică...azi am fost singură...nu am avut de ales...am fost în vizită la o prietenă...la Adriana (ea îmi citește posturile în fiecare zi, nu comentează...dar știu că e acolo...ea e Asco :) ). Ne-am uitat împreună la un film, nu la Tv, nu ne plac pauzele publicitare...cu sucul lângă noi, cu pungile de chipsuri...eram pregătite...ea m-a lăsat să aleg din lista de filme acela care îl doream eu, drăguț din partea ei....am ales The Sixth Sense



știu...nu e chiar nou dar, eu nu l-am văzut până azi. Bruce Willis are famecul lui...nu joacă bine doar în filmele de acțiune. Băiatul din rolul principal are o expresivitate uimitoare, așa cred eu.
Da, mi-a plăcut filmul...nu mă așteptam la un asemenea final...dar mă găndesc că fără finalul acesta nu avea farmec...el îl ajută pe băiat și acesta îl ajută la rândul lui să înțeleagă....să vadă.

Am plecat de la Adriana simțind un oarecare fior...priveam în urmă, ca și cum cineva m-ar urmări...când am ajuns la principală mi-a trecut teama, observam oamenii pe stradă...bărbați care acum se întorceau de la servici...un domn în fața mea, care nu se grăbea și care trăgea liniștit fumuri dintr-o țigară...adia ușor vântul și tot fumul venea spre mine, mă deranja...am mărit pasul și l-am depășit...în 5 minute am ajuns acasă...și gândurile s-au potolit..și eu merg să mă răsfăț...și să mă mai gândesc dacă să-mi cumpăr sau nu parfumul cu miros de vanilie pe care l-am testat azi.
Parfumul meu e pe terminate...de 8 ani folosesc același parfum...nu m-am plictisit de el...dar parcă vreau să încerc și altceva...problema e că nu mă pot hotărâ...trebuie să fie un miros care să mă facă să spun de prima dată când îl simt ”da, pe acesta îl vreau”...nu contează prețul...

...dulce...dulce...abur ce-mi îmbeți simțurile...

2 comentarii

miercuri, 4 martie 2009

Zi cu neața bună

miercuri, 4 martie 2009



Desi am adormit foarte târziu m-am trezit de dimineată cam pe la 6:45...m-am ridicat din pat, m-am uitat la ceas și am zis că e prea devreme...parcă îmi era ciudă pe mine...de ce n-am mai dormit? N-am visat sau nu-mi aduc aminte...vroiam să visez. Mă încăpătânez să mai dorm o oră...îmi pun ceasul să sune la 7:50 și mă pun în pat...gata...am adormit...sună ceasul...cine m-a pus să mai dorm? Atât de greu îmi e acum să mă ridic din pat, parcă mă doare și capul, ochii mi se deschid greu, parcă aș avea lipite pleoapele cu guma de mestecat. Până la urmă reusesc.Azi parcă norii nu mai sunt așa negrii și soarele prinde curaj și se mai arată din când în când de după ei. Parcă e puțin timid și se joacă cu noi chicotind. Până și păsările simt schimbarea...niște ciripit-uri m-au însoțit în plimbarea de dimineață spre servici. Ziua pare acum mai frumoasă și primăvara mai aproape.Cafeaua neagră din cana care îmi zâmbește, ceaiul cald din cealaltă cană...îmi trezesc până și ultimul simț care era încă adormit și mă avântă cu spor...spor să am la muncă.




Și uite că a trecut ziua ...a fost tot mai frumoasă...și am simțit parfumul primăverii...abia aștept să apară narcisele, freziile...cu mirosul lor...care imi place la nebunie, lalelele.



8 comentarii

marți, 3 martie 2009

Oameni - Victimele fricii

marți, 3 martie 2009



Există pe lumea aceasta tot felul de oameni...toate caracterele posibile...cine sunt ei şi cum să îi recunoaştem? Cum să ne comportăm cu ei? Greu de spus...pentru că fiecare tip de caracter necesită o altă abordare.

Victimele fricii - Viaţa acestor persoane este dominată de frică, anxietatea şi teama sunt atât de puternice încât ele evită situaţiile care le stârnesc aceste emoţii şi astfel evită să se afirme pe sine. De exemplu: agrofobia. Persoanele care suferă de agrofobie au atacuri de panică atunci când vor să iasă din casă.

Cum poţi ajuta un astfel de om?
Ca orice om am şi eu fricile mele...cea mai groaznică sunt câinii...câinii pe care îi întâlnesc în fiecare zi pe stradă şi care parcă sunt din ce în ce mai mulţi. Dacă văd un câine trec pe partea cealaltă a drumului...nu şti niciodată cât de flămând e sau cât de speriat e. Mi s-a întâmplat de multe ori să dau peste cete de câini...nu mai puţini de 6...şi nu tocmai câini de buzunar. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu câinii...dar cred totuşi că nu au ce căuta liberi pe străzi...ar trebui adunaţi în adăposturi, castraţi ca să nu se mai înmulţească. Chiar nu e o imagine prea plăcută, într-un oraş care şi-a asumat statutul de Capitala Culturală a Europei, să vezi câini în cete...care cerşesc mâncare, care te adulmecă atunci când treci pe lângă ei.
O altă frică, cea de întuneric...nu e chiar aşa de mare dar, există...dacă sunt singură acasă dorm cu o lumină de veghe...nu de altceva dar în liniştea nopţii mi se pare că aud tot felul de sunete prin casă şi mintea mea creează scenarii şi vede umbre şi inima începe să bată mai tare şi mai tare...şi trupul îmi încremeneşte şi nici măcar pleoapele nu se mai mişcă.
Vouă de ce vă este frică?

3 comentarii

Așa nu


Vrem multe dar ce facem ca să ne îndeplinim dorințele?

Mi-am dorit soare, mi-am dorit înflorirea naturii...nu s-au întâmplat și nici nu pot să fac ceva ca să se întâmple. Nu mai am acuarele destule ca să colorez orașul...prin urmare mă resemnez.

Am vrut să mă plimb și am făcut-o...pe răcoare...pe lăsatul nopții când noaptea a trimis ziua la culcare. Am vrut o limonadă...zis și făcut...2 lămâi, apă plată și puțin zahăr...și pofta e gata potolită.

Acum m-aș uita la un film și chiar aș adormi înainte să se termine...dar cum să faci asta când în altă cameră, colegul de apartament are invitați și cântă...îl cântă pe Puiu Codreanu și alții ca el...ce mai contez eu...omul se simte bine...restul se conformează. Omul e tânăr și se simte bine, nu pot să-i stric bucuria...e treaba mea dacă bucuria mea nu seamănă cu a lui. Să mă mut? M-aș muta...dar chirie mică precum asta nu prea mai găsesc și acum pe criză chiar nu îmi doresc cheltuieli suplimentare. Din puținul pe care îl am trebuie să-mi ajungă de chirie și cheltuieli...de mâncare...de haine...căci prezentabilă trebuie să fiu...și mai trebuie să mai pun și ceva de-o parte...da...la saltea...sau la șosetă...sau spune-i cum vrei tu...pentru zile negre.

Or fi cele 3 ceasuri rele de marți...e marți nu?...dar eu nu sunt superstițioasă...nu e nici un ceas...așa a fost să fie...acum n-am decât să mă uit la film cum pot și să încerc să adorm pe urmă...și dacă nu reușesc...ghinion...pierdere de vreme...și ochi umflați mâine la servici. Așa zile să tot ai....NU


5 comentarii

Nimicuri de azi


Azi aş vrea să strălucească soarele...să se lupte cu norii care îi ascud faţa,
Azi aş vrea să înverzească şi să înflorească natura...să nu mai văd noroaie,
Azi aş vrea ca drumul spre casă, să fie o plimbare din care să lipsescă zgomotul maşinilor care trec pe lângă mine,
Azi aş vrea să beau o limonadă făcută în casă,
Azi aş vrea să fac abstracţie de ştiri şi de tot ce se întâmplă în lume,
Azi aş vrea să văd un film bun, poate o comedie care să mă facă să râd în hohote
Azi aş vrea să nu-mi dau seama când adorm.


Voi ce "Aşi" aveţi pentru azi?

4 comentarii