luni, 9 februarie 2009

Eu când respir?

luni, 9 februarie 2009

Nu sunt fumatoare dar, mereu am fost curioasă de ce fumează alţii.Am încercat să fumez dar mie nu-mi place. Să vă povestesc cum a fost prima mea încercare.
Se facea că era ajunul Crăciunului...eu eram în clasa a 8-a , încă nu aveam 14 ani împliniţi. În acea seară băieţii din clasa mea au pornit la colindat pe la fetele din clasă...şi cum o colindau pe una o şi luau cu ei ...şi aşa am reusit să ne adunăm majoritatea. Eram cam 20 de persoane şi probabil ştiţi majoritatea cum e cu teribilismul vârstei, curiozitatea şi cu instincul de grup...câtiva din băieţi aveau ţigări la ei şi au început să fumeze...şi îsi tot dădeau ţigara din mână în mână...şi ne-au ispitit şi pe noi fetele...la început am refuzat...ştiam că dacă ar afla tata ar fi fost vai de mine. Ce faci atunci când n-ai mintea coaptă şi vrei să nu fi luat peste picior de cei din grup? Faci ce fac şi ei. La primul fum tras nu s-a întâmplat nimic...asta pentru că nu am tras în piept...nu ştiam cum se face...la al doilea fum au început ceilaţi cu indicaţii...erau profesori....ei deja stiau cum...şi ce credeţi că s-a întâmplat când am reuşit să trag pentru prima dată fumul de ţigară direct în plămânii mei care până atunci fumau doar pasiv....am început să tuşesc...să chehălesc, cum se zice pe la noi...era o tuse de tebecist...de ziceai că atunci îmi dădeam plămânii afară.
Ajunsă acasă a început setul de întrebări pus de către tata...a simţit fumul din haine şi evident că m-a întrebat...a fost şmecher...ştia că dacă întrebarea e pusă pe un ton mai dur sigur n-am să recunosc...m-a întrebat dacă am fumat...şi mi-a zic că dacă da mai bine să-i spun...dacă vreau să mă apuc de ţigări mai bine mă învaţă el decât să mă înveţe alţii...şi am căzut în plasa lui binevoitoare dar cu intenţii ascunse...am recunoscut tot..."nu mi-a plăcut deloc şi nici n-am să mai încerc, am fost doar curioasă pentru că toţi fumau"...ştiam şi eu că dacă răspunsul meu nu cuprinde "au fumat toţi" şi "nu mi-a plăcut" aveam să mă aleg cu o pedeapsă zdravănă. Tata a fost fumător la viaţa lui...fuma până la 2 pachete de ţigări pe zi...îmi aduc aminte cum stădeau ascunse cartuşele de Carpaţi...pe atunci încă se fuma aşa ceva. Acum nu mai fumează deloc...s-a oprit dintr-o dată...se simţea foarte rău şi a zis că vrea să vadă dacă din cauza ţigărilor...le-a lăsat şi de atunci se simte mai bine. Atunci am scăpat de pedeapsă...o greseală recunoscută e pe jumătate iertată...tata mi-a ţinut morală...şi îmi ţinea una şi mai zdravănă dacă îi spuneam că vreau să mă apuc de fumat.

Peste ani, când deja eram majoră dar tot pe banii lui tata, am mai avut o tentativă...eram studentă şi foarte stresată cu examenele şi nu ştiu ce a fost în capul meu că într-o zi n-am ieşit din alimentară până nu mi-am cumpărat un pachet de ţigări...n-am ezitat şi de îndată ce am ajuns în cameră am desfăcut foarte hotărâtă pachetul şi am zis "gata, mă apuc de fumat"...am aprins prima ţigară şi am început să trag în piept fumul ...nici nu ştiam să ţin bine ţigara ...şi nu m-am lăsat până nu am terminat-o...am mai aprins una...şi apoi încă una...când m-am ridicat de pe scaun, ca să merg de pe balcon în cameră, m-a luat cu ameţeală...se învârtea totul cu mine...capul îmi era greu şi abia mă mai ţineam pe picioare...am căzut pe pat ca un bolovan pe fundul lacului şi am adormit. După vreo 2 ore de somn m-am trezit şi mai hotărâtă...îmi ziceam ...repetiţia mama învăţăturii...am mai fumat o ţigară şi eram hotărâtă să mai aprind una...m-am răzgândit...nu mă simţeam deloc bine şi pe lângă asta am început să mă gândesc...niciodată nu mi-a plăcut când stăteam lângă colegele care fumau, părul le mirosea tot timpul a fum...dinţii le erau îngălbeniţi, dacă nu foloseau ojă se vedea culoarea gălbuie a unghiilor...hainele pline tot timpul de miros de tutun...degeaba foloseau parfum că nu avea nici un efect.
Am mai păstrat câteva zile pachetul, după care l-am dat unui coleg care fuma...a fost ultima dată când am încercat să fumez..nu pot...pur şi simplu nu pot...nu-mi place deloc.

Conform legii se spune că în fiecare local ar trebui să existe şi separeuri pentru nefumători...teoretic există...practic, acestea nu sunt bine delimitate şi nici aerisite nu sunt...astfel fumul de ţigară din restul localului pătrunde nestingherit şi în acele locuri în care n-ar trebui să fie...şi astfel devenim cu toţii fumători...cu voie sau fără voie...cel mai afectat fiind fumătorul pasiv...cel ca mine.

Acum mă gândesc cum ar putea un părinte să-l facă pe copilul lui să înţeleagă faptul că fumatul dăunează grav sănătăţii astfel încât acesta să nu se lase pradă teribilismului şi instictului de turmă care se manifestă în rândul adolescenţilor ...numărul celor care fumează de la vârste fragede fiind pe an ce trece tot mai mare.

Voi de ce fumaţi?

4 comentarii:

Just me .. spunea...

well..daca ma intrebai acum 4 ani iti raspundeam ca fumez de placere !totul a pornit cand eram mic undeva prin scoala generala,in clasa a-8-a mai exact cand dintr-o joaca,curiozitate sau spunei cum vrei am inceput sa ne prostim (eu si cativa prieteni) cu niste tigari pe la colturile scolii! Tin minte ca si cum s-ar fi intamplat astazi, cumparasem un pachet de rothmans super lung, pachet care imi ajungea 4-5 zile, ma prosteam numai cand ieseam de la scoala sau in pauze, cu timpul insa am inceput sa fumez pe bune, desi rar la inceput .. tigarile s-au inmultit! Nu plecam in "discoteca" fara sa imi iau la mine un pachet de Lucky Strike, erau tigarile mele preferate! Apoi in timpul liceului pot sa zic ca eram un fumator in toata regula, un pachet de tigari imi ajungea 2 maxim 3 zile! Odata cu primul job care a venit chiar cand am terminat liceul,au aparut si primiii pasi in viata intampinati cum se cuvine de fata reala a acesteia, adica am dat piept si cu primele probleme si piedici,dar eram prea pornit sa ajung unde mi-am propus ca sa renunt la viciile minore cum ar fi fost fumatul, sau cel putin asa credeam atunci! Desi observam si eram constient de faptul ca fumam mult,si hainele imi miroseau a tigara .. la fel si eu .. nu vroiam sa ma las de fumat, au fost 2 incercari nereusite a unor cunostinte si prieteni sa ma convinga sa ma las de fumat, dar pana la urma mie imi placea .. chiar imi placea sa fumez si nu vroiam sa renunt doar de gura lumii. Si uite asa la al doilea job, lucram si tura de noapte.. plecam la munca cu doua pachete de tigari si dimineata ma gasea cu 3 tigari ramase! Fumam aproape doua pachete de tigari pe zi ..eram din ce in ce mai obosit, si cumulat cu problemele de la munca si nu numai, cu cafeaua bauta la orice ora din zi ... era un amestec care ma indrepta incet spre un drum care nu era cel bun si mi-am dat seama de asta, devenisem un pic irascibil, nu mai mancam ca oamenii .. mancam neregulat si uneori deloc asta pentru ca inainte de fiecare masa imi aprindeam cate o tigara .. fapt care facea sa imi dispara orice urma de pofta de mancare!
De fapt cred ca fumatul dupa ce devine o abisnuinta si o dependenta a organismului de nicotina devine si un tic , fumam cand ma plictiseam, fumama cand ma trezeam, fumam inainte sa ma culc, fumam cand asteptam pe cineva .. etc etc !Toate pana acum 4 ani in noaptea dintre ani cand la ora 20:00 am zis ca am sa fumez ultima tigara inainte de ora 00:00, probabil ca lumea din jurul meu si cei cunoscuti au zambit ironic la spusele mele, dar eu stiam bine ce spun .. luasem hotararea asta pentru ca voriam sa schimb ceva in viata mea si eram constient ca orice schimbare trebuie sa plece de aici si totul tine de ambitie, stiam ca daca vreau sa reusesc trebuie sa o fac brusc fara sa ma amagesc asa cum prefera unii .. le mai raresc sau .. fumez mai putin, nu .. am zis ca daca renunt la ele, renunt definitiv si irevocabil .. si asta am si facut !
Numai eu stiu cum au trecut primele 2 saptamani, dimineata la cafea fara tigara? colegii de la munca radeau de mine ca imi luam cana de cafea si ieseam afara si ma plimbam ( in fata locului unde munceam aveam o mica gradina cu copaci si alei), ispitele nu s-au lasat mult asteptate, si au fost de toate felurile: de la momentele de plictiseala si gandul la o tigara pana la momentele cand ieseam cu prietenii in oras sau la vreo aniversare sau momentele de cadere psihica .. si suparari. Dar am trecut peste toate cu vointa si ambitie, schimbarile au inceput sa apara.. in primul rand ma simteam mult mai bine, dormeam mult mai bine .. dimineata ma trezeam odihnit si nu morocanos :) , hainele si eu nu mai miroseam a fum, mergeam pe strada si treceam pe langa florari si era ptr prima data cand simteam mirosul florilor .. si mirosul ploii de vara , mancarea avea alt gust .. si eu aveam alta pofta de mancare si de viata :)
Desi cu timpul .. probabil si dupa ce organismiul si-a reglat corespunzator toate functiile, am pus in plus o burtica si cateva kg in plus .. prefer sa fac sport sau sa apelez la un regim alimentar!
Am 4 ani si ceva de cand nu mai fumez, si nici nu am mai pus tigara in gura .. si ii inteleg pe cei care fumeaza si nu se pot lasa, stiu ca este greu dar cu vointa si ambitie se poate.. cel mai important este sa vrei tu sa te lasi! nu cei din jurul tau ...

Carmen spunea...

1. wow
2. :)
3. esti un exemplu care confirma faptul ca prin vointa poti face lucruri pe care credeai ca nu l-ei putea realiza...ai avut o tarie extraordinara ca ai renuntat...important e ca acum iti dai seama ce bine e sa nu fumezi...burtica...las-o...poate fi chiar atragatoare...asta daca nu e prea mare :)...sa se vada ca ai investit in ea si ca nu esti muritor de foame :))
4. Multumesc ca mi-ai impartasit experienta ta...iti doresc sa ai o zi cat mai placuta :)

giuly spunea...

e chiar urat sa fumezi ...mai ales sa vezi asta la o fata :|
e ziua mamei si da sa o pupe iar gura ii miroase a fum .gura ii e precum o scrumiera .se lasa greu de asta,dar nici imposibil nu e.stiu multi care au renuntat de dragul fiintei iubite

cu cele de mai sus ,sper ca ti-ai dat seama ca nu fumez :-s .deci nu voi putea raspunde la intrebarea de final :-"

Carmen spunea...

giuly...pentru nefumatori intrebarea se subintelegea...si tu tocmai mi-ai raspuns :)