sâmbătă, 28 februarie 2009

Licoare

sâmbătă, 28 februarie 2009
Mă gâdili la ureche...cine eşti tu?...tu de fapt spui ceva acolo...dar eşti prea mic ca să te pot înţelege. Nu simt decât o adiere...un fior ce mă face să zâmbesc...continui să sorb din vinul care îmi alungă inhibiţiile şi parcă fiecare picătură mai spune un adevăr. N-am mai stat de mult de vorbă cu gândurile mele...îşi cer bietele atenţia ce li se cuvine...mai bine le alint acum decât să aştept să apară ele când nici nu mă aştept.
...cântă...e muzica ce mă relaxează...e sunetul ce îmi închide ochii şi îmi face buzele să zâmbească...e cuibăritul la căldurică atunci când îmi e frig...e uşa ce se deschide atunci când afară e furtună...e puterea becului care luminează încăperea întunecată...e fluturele care zboară într-o zi de vară...e păpădia care îmi îngălbeneşte nasul atunci când încerc să o miros...eşti acel parfum de vanilie care îmi pătrunde în piele, în creier...eşti  acel lucru care îmi lipseşte şi de care nu-mi aduc aminte...

5 comentarii

Ordinary day



Normal că tare m-aş bucura să vină primăvara, să strălucească soarele, să înverzească totul, să simt miros de flori de primăvară...dar cum ar putea fi asta posibil dacă la mine ninge...aşa ningea de dimineaţă...aşa ninge şi acum.

Nu mai contează ...eu mă simt bine şi chiar m-am bucurat de ziua aceasta...la servici mi-am rezolvat ceea ce mi-am propus...iar spre seară mi-am sadisfăcut o poftă ...iar ...şi să nu vă supăraţi pe mine...dar nu m-am putut abţine.

Azi am avut invitaţi la o partidă de remi un cuplu foarte drăguţ care ne-au tratat foarte bine când am fost la ei...a venit rândul meu la trataţie şi nu puteam să nu mă străduiesc măcar puţin. Am făcut o prăjitură simplă şi rapidă...sper să le fi plăcut.
Mie mi-a plăcut...că am câştigat la remi :)...ultima dată pierduse-m...acum a sosit vremea revanşei :)

7 comentarii

vineri, 27 februarie 2009

E bine să fi american

vineri, 27 februarie 2009

Când am timp liber şi am acces la televizor obişnuiesc să mă uit la documentare. Imi plac mult cele cu animale, cele cu accidente aviatice...de data aceasta am oprit întâmplător pe Explorer.

Un bărbat dispăruse de acasă în urmă cu aproximativ 3 săptămâni. După acest timp se găseşte în pădurea din spatele casei dispărutului un cadavru...era mai mult un schelet...temperaturile erau de peste 35 de grade şi practic nu mai erau decât oasele. Scheletul avea craniul sfărâmat în bucăţi, lângă el era o puşcă şi o sticlă de alcool.

Soţia dispărutului se plânsese în tot acest timp rudelor şi vecinilor că îi e teama ca nu cumva soţul ei să fi făcut vreun gest necugetat. Spunea că în ultimul timp, înainte să dispară, el era tot mai abătut şi începuse să bea foarte mult.

Scheletul găsit de poliţişti era al soţului ei, la prima vedere poliţişti cred că e o sinucidere însă nu puteau fi siguri până nu primeau analizele unui antropolog. Antropologul începe să reconstituie craniul, bucată cu bucată...erau aproximativ 40 de bucăţi...pentru el e un puzzel. În momentul în care termină, surpriză...constată că împuşcătura a fost de foarte aproape, practic cu ţeava puştii lipită de cap. A dedus asta din urma de praf de puşcă rămasă pe marginea găurii prin care au intrat alicele. O altă surpriză, gaura nu era în frunte, era în laterală...ceea ce scoate din calcul varianta sinuciderii...practic nu ai cum să mai apeşi pe tragaci dacă ţi puşca într-o parte, pentru că nu mai ajungi ...la trăgaciul tipului respectiv de puşcă se putea ajunge doar dacă puşca era îndreptată spre frunte.

În situaţia de faţă poliţişti erau în impas. Bărbatul a fost ucis, dar de cine? Nu avea duşmani. Încep cu întrebările prin cartier şi urmează orice pistă care i-ar putea duce la criminal. O declaraţie a unui vecin li s-a părut suspectă. Acesta spunea că nu de mult timp soţia dispărutului cumpărase o saltea nouă. Această informaţie i-a direcţionat către firma care a livrat salteaua. Aici mai află ceva. Firma, în momentul în care îţi livra produsul nou îl ridica pe cel vechi...suspect li s-a părut anchetatorilor că din casa victimei nu a fost ridicată salteaua veche. Aceştia au început să caute pe la gropile de gunoi din zonă. În cele din urmă găsesc şi salteaua...era plină de pete maronii...în urma analizelor a reieşit că era sânge...sângele mortului din pădure.
Anchetatorii obţin un mandat de percheziţie şi intră în casă. De la intrare ei constată o dezordine totală în toată casa, cu excepţia dormitorului unde era foarte curat şi ordine...fiecare lucru la locul lui. Li s-a părut suspect...au dat prin toată camera cu acea substanţă care scoate în evidenţă urmele de sânge...toţi pereţii erau plini, covorul pătat şi el...pentru ei era clar...bărbatul murise în casa lui, în patul lui...iar suspectul era chiar soţia acestuia pe care o şi arestează.

La proces aceasta se declară nevinovată. Toate probele, toate mărturiile specialiştilor de la criminalistică indicau clar că a fost crimă cu premeditare...focul s-a tras de foarte aproape, în timp ce bărbatul dormea...stropii de sânge găsiţi în dormitor indicau clar că omul era întins în momentul în care s-a tras.
Soţia lui susţinea însă că a fost un accident, că în acea zi el venise iar beat acasă şi că au început să se certe. El îi spunea că şi-a găsit pe altcineva, că pe ea nu o mai suportă şi că o va părăsi. În mărturia ei spunea că la un moment dat au început să se lupte pentru puşcă şi că luptându-se au căzut amândoi, moment în care arma s-a descărcat şi l-a nimerit pe el. În acel moment ea susţine că a intrat în panică şi de aceea a mutat corpul în pădure încercând să facă să pară a sinucidere...de teama că nimeni nu o va crede că a fost un accident.
Întrebarea specialiştilor de la criminalistică a fost ...cum e capabilă o femeie însărcinată în luna a 8-a să se lupte cu un barbat pentru o puşcă...de unde forţă ca să-l pună la pământ? Cum de puşca s-a nimerit în momentul căzăturii exact lipită de capul lui, perpendicular pe tâmpla dreaptă? Din punct de vedere ştiinţific nu se putea întâmpla conform mărturiei soţiei.

Stiţi bine că la americani verdictul este dat de juraţi...ei bine femeia aceasta a scăpat de acuzaţia de crimă. Factorul uman a contat mai mult decât probele specialiştilor...pentru că el o înşela, pentru că era alcoolic, pentru că o bătea...el a apărut în ochii juraţilor ca fiind personajul negativ iar ea victima. Astfel ea nu a mai plătit pentru crima pe care a premeditat-o.

4 comentarii

joi, 26 februarie 2009

Poftă de dulce

joi, 26 februarie 2009



Și ca să mă credeți că orelele astea am fost la bucătărie...






Mie îmi plac foarte mult fursecurile. Și cornulețele sunt bune dar mi-au ieșit multe și m-am pictisit să aștept după ele să se coacă :).
LATER EDIT
Cornuleţele din poză sunt date printr-un amestec de zahăr şi nucă de cocos înainte de a fi puse la cuptor...la coacere, pe fundul lor se formează un strat de zăhăr caramelizat...iami. Am făcut câteva şi cu mac...mi s-au părut şi mai bune decât cele cu cocos.

17 comentarii

Back to...



...Greu, foarte greu este după concediu...m-am relaxat și prea bine m-am simțit iar când am revenit la servici, asta fiind ieri, am avut o foarte ”plăcută” surpriză...cea din imagini. Știam că dacă lipsesc nu-mi face nimeni treaba dar, chiar la așa ceva nu mă așteptam...era debandadă, hârtii peste tot, aruncate la întâmplare, pe care eu a trebuit să le descurc și să mai și prelucrez datele de pe ele...asta ca să fie munca completă ...eu mi-am lăsat biroul curat și gol...


...când am intrat nici nu mai știam pe ce să pun mâna...ce e și mai grav e că la sfârșit de lună am foarte multe situații de încheiat și rapoarte de predat, prin urmare ...nu-i a bună...dar trec eu și peste asta...gata cu plângerile...să trecem la treburi mai serioase...adică să trec...la bucătărie...m-a lovit pofta de ceva bun...si deja mi-am făcut cumpărăturile și mă apuc de cocălit ...dacă iese ceva bun poate pun și poze :).


Ce bine e acasă...

8 comentarii

luni, 23 februarie 2009

Cum poți merge fără picioare

luni, 23 februarie 2009
Pentru că vremea nu mi-a permis prea multe ieșiri în aceste zile m-am lipit de telecomanda televizorului și am început să butonez. Din întâmplare am rămas pe RealitateaTV unde se difuza Realitatea Zilei. Reportajul care era subiectul discuției mi-a atras atenția. O tânără care își depășește condiția.

Într-o zi ca oricare alta, Corina, așa o cheamă, a ajuns cu întârziere în gară...trenul era deja în mișcare...ea trebuia să ajungă la o întâlnire și în clipa aceea decide să urce din mers în tren...reușește să pună piciorul pe scara trenului dar i se agață un toc în grilajul acesteia...în acel moment se dezechilibrează și cade sub roțile trenului...din acel moment viața ei s-a schimbat radical.
Ajunsă la spital medicii iau decizia de a-i amputa ambele picioare. Acum ea poartă două proteze. Din pensia de 430 de lei ea nu își permite niște proteze mai performante, de aceea e nevoită să folosească câte 4-5 perechi de șosete care să o protejeze de duritatea protezelor pe care le poartă.
În ciuda condiției pe care o are, Corina nu s-a dat bătută, nu se consolează să stea închisă în casă și să își plângă de milă. A învățat să meargă din nou folosind cele 2 proteze. Dacă o vezi pe stradă nici nu îți dai seama că ea nu are picioare.


Corina se bucură în continuare de viață poate mai mult decât o facem noi cei care suntem sănătoși și care nu știm să apreciem minunile simple ale vieții. Trecem cu vederea de multe ori cât de norocoși suntem că vedem, că auzim, că putem merge, că putem simți orice atingere. Ni se par atât de banale încât nu ne mai bucurăm de ele și alergăm în permanență după o iluzie a fericirii.
Corina își trăiește la maxim fiecare clipă in viață...a înțeles că e o norocoasă pentru că trăiește. A învățat să se dea cu schiurile...










...se dă cu sania, merge pe bicicletă și joacă fotbal.


Este de admirat pentru puterea ei. Nu evită să fie feminină și poartă până și fuste scurte...trucul ei sunt o pereche de cizme lungi până peste genunchi, astfel protezele nu se văd.
Cu toate că are ambele picioare amputate, statul român parcă își bate joc de ea...periodic este chemată de o comisie pentru a fi verificată dacă starea ei s-a îmbunătățit...nu știam că picioarele amputate cresc, în timp, la loc...am rămas eu în urmă cu noutățile?
Calitatea pozelor lasă de dorit dar doar atât poate aparatul meu când face fotografii televizorului.


7 comentarii

vineri, 20 februarie 2009

Mămăliguță

vineri, 20 februarie 2009

Mi-a fost poftă de așa ceva și nu am ezitat...se știe cum se prepară mămăliga...ce am făcut eu în plus a fost să așez în straturi într-un vas mamăliga și brânza și pe urmă să pun rezultatul la cuptor pentru câteva minute...mi-a lipsit smântâna dar la pofta pe care o aveam nu mai aveam răbdare să mai merg până la magazin.

Acum că sunt sătulă...am pornit la drum...:)

7 comentarii

Eugen Barbu


1924 s-a născut Eugen Barbu, scriitor

0 comentarii

joi, 19 februarie 2009

Back...

joi, 19 februarie 2009

...și uite că m-am întors...asta ca să pot pleca iar...mâine :)...

...e deja joi, care e pe terminate...și așa va fi și concediul meu cu fiecare zi care trece. Nu pot spune că sunt odihnită...odihna ține doar în ziua în care te odihnești...dacă azi am făcut ceva mă simt deja obosită...dar oboseala de azi merită...am făcut o mică excursie prin locuri care mi-au adus aminte de multe si prin locuri în care nu am fost niciodată.

Trezirea a fost cam pe la 7 dimineața, după ce mi-am făcut tabieturile de început de zi m-am pregătit de drum și am plecat spre Tîrgu Mureș. Aveam de rezolvat niște treburi pe la facultate.

Am îndrăznit să-mi scot năsucul încălzit afară...la o temperatură normală pentru perioada asta a anului, temperatură care mie nu-mi place, fulguia timid (acum că stau și mă gândesc, oare am încuiat ușa la casă? sau mi-au furat fulgii atenția și am uitat? oooops!). Microbuzul aștepta în stație, parcă știa că mai trebuie să ajung eu...vedeta ...de cum am achitat prețul biletului am și plecat. Într-o jumătate de oră am ajuns în oraș...totul era parcă în favoarea mea...de cum m-am coborât din microbuz sosește în stație microbuzul de oraș...totul mergea strună...până la facultate când pentru o simplă foaie matricolă am fost trimisă de la un birou la altul...și birourile nu se aflau în aceeși clădire...unul chiar la ultimul etaj...am avut ce urca și am fost nevoită să urc de două ori...important e că am rezolvat până la urmă...restul a fost de dragul ”distracției”.

Plimbându-mă cu treabă prin facultate am avut ocazia să mă întâlnesc cu foști profesori...evident ei nu m-au recunoscut...sunt puțin schimbată...cu toate acestea eu le-am zâmbit și i-am salutat respectuos...și ei mi-au răspuns cu câte un ”sarut mâna” și cu un zâmbet.


Avantajul că ai pile în transporturi este că poți călători pe gratis...aveam autocar spre Sibiu abia pe la 13...am hotărât să nu mai aștept, transportul gratis nu-l puteam refuza...am profitat de faptul că un coleg de la servici era în zonă și se întorcea la Sibiu.

Alegerea mea a fost una dintre cele mai bune...din Tîrgu Mureș am plecat spre Reghin...din Reghin spre Sovata,unde eu nu am fost niciodată...erau niște peisaje foarte frumoase...pe care din păcate nu am putut să le fotografiez ...lipsă de baterii. Am văzut și o vulpe...cu coada stufoasă...care s-a speriat de noi și a luat-o la fugă. Am avut ocazia să văd și Praid-ul...nici pe acolo nu am fost până azi...ziua premierelor...în care mi-am propus să vizitez locurile acestea și pe timp de vară. Din Praid am pornit spre Sighișoara, e unde am ajuns în Mediaș...și după atâta plimbare...Sibiu.


Mâine...drum bun...pe Valea Oltului :)...să fiți pe fază...când mă întorc am de scris două posturi pentru care mi-am făcut notițe...să-mi aduceți voi aminte dacă pe mine mă prinde prea tare euforia concediului si uit .

4 comentarii

Evenimente de azi petrecute atunci



1876 s-a născut Constantin Brâncuși, sculptor


1939 s-a născut Irina Loghin, interpretă de muzică populară







1936 s-a născut Marin Sorescu, scriitor

0 comentarii

luni, 16 februarie 2009

Ajun de ducă

luni, 16 februarie 2009

Am fost atât de muncitoare anul trecut încât mai aveam 7 zile de concediu de care nu am profitat...am fost pusă în situația de a-mi lua forțat concediul rămas, până la sfârșitul lunii, altfel pierdeam zilele și nici posibilitatea plății nu era.

Uite-mă în concediu pentru o săptămână și 2 zile...uite că o zi a trecut...am dormit până la 12 la amiază...și m-am trezit , și m-am întins, și am mai lenevit un pic...nu îmi era foame dar a avut grijă cineva să mă hrănească și bine a făcut că altceva nici nu am mai mâncat azi, pur și simplu nu îmi este foame.

...și toată ziulica nu am făcut altceva decât să mă joc...așa a trecut prima mea zi de concediu...mâine...care e cam în zece minute de la momentul de față...mâine mă trezesc la 4 și jumătate dimineața...fără bagaj, am să ies somnoroasă pe ușă fără să beau cafea...doar eu și poșeta...și plec...plec în concediu ...la plimbare...prin alte orașe...am să merg la casa părintescă...am să mă opresc și în orașul în care am terminat facultatea...am să mă reîntâlnesc cu colegi de facultate...pe urmă am să mă întorc și am să plec iar...de data aceasta în altă direcție...mă plictisesc dacă stau.

Vederi...felicitări și alte impresii...le voi lăsa să curgă atunci când voi avea acces la net...să fiți cuminți...am să vă verific când nici nu vă așteptați :)

4 comentarii

Undercover


Am lipsit puțin dar în timpul acesta am descoperit ceva ...un joc...trebuie să mărturisesc că îmi plac jocurile cu mașini...curse de mașini...cred că a trecut un an de când nu am mai jucat așa ceva...asta pentru că nu prea am timp...azi mi-am făcut puțin timp și am jucat NFS Undercover.
Din câte am înțeles eu jocul a fost inspirat din seria de filme Transporter. Pentru cei care nu cunosc acțiunea din filmele produse de LucBeson, personajul principal este un sofer care lucrează pe cont propriu, ducând persoane sau colete dubioase (in general pentru lumea interlopă), fără să pună întrebări celor care-l angajează.
Jocul îmi place ...doar că ai nevoie de un calculator performant...eu nu-l am...prin urmare joc atunci când sunt lăsată.
...îmi iau mașina și merg în vacanță...să fiți cuminți :)

4 comentarii

Azi atunci


1918 Ziua independenței Lituaniei

0 comentarii

vineri, 13 februarie 2009

Românaș

vineri, 13 februarie 2009


S-a născut azi, află cine e...Dimitrie Gusti

0 comentarii

Nenea "Mărfii"


Azi am intarziat si eu 10 minute la servici...si culmea...chiar cand coboram din masina cu cine credeti ca dau nas in nas?...da, cu seful meu direct....ceea ce nu mi se intampla in mod normal...dar azi inainte de a intra in cladirea firmei s-a gandit el sa mearga pana la chiosc sa-si cumpere ziar...astfel pana a ajuns la chiosc...pana a platit ziarul...pana s-a intors...am ajuns si eu...de ce tocmai azi a trebuit sa-si cumpere ziar?


Si cunosc eu un nene care e celebru pentru frazele lui...uite cateva din ele :


E usor sa vezi partea pozitiva a problemelor celorlalti.
Nici o problema nu este atat de mare incat sa nu poata fi incadrata undeva.
Prima regula a excavarii: Daca te afli intr-o groapa, opreste-te din sapat.
Omul este intotdeauna gata sa moara pentru o idee, cu conditia ca acea idee sa nu-i fie prea clara.
Daca te opresti sa gandesti, nu uita sa incepi din nou.
Sfatul este ceea ce cerem atunci cand stim deja raspunsul dar ne-am fi dorit sa nu-l fi stiut.
Furia generata de scrierea gresita a unui nume intr-o coloana este direct proportionala cu mediocritatea celui mentionat.
Cand incerci sa dovedesti cuiva ca o masina nu functioneaza, ea va functiona.
Daca te simti bine, nu fi ingrijorat, va trece.
Omul se impiedica uneori de adevar, dar cel mai adesea el se ridica si isi continua drumul.
Frumusetea are grosimea pielii, dar uratenia ajunge pana la os.
Suma inteligentei pe planeta este constanta, insa populatia se afla intr-o continua crestere.
Oportunitatea va bate la usa in cel mai putin oportun moment.
Pentru ca ceva sa devina curat, altceva trebuie sa devina murdar, dar poti murdari totul, fara sa cureti nimic.
Lucrurile care nu sunt egale cu nimic altceva, sunt egale intre ele.
Atata timp cat nu-ti pasa unde esti, nu te poti rataci.
Incercarea de a-ti spala masina provocand ploaie, nu va da rezultate.
Este imposibil ca un optimist sa fie placut surprins.
Legile adevarului in reportaje: Cu cat esti mai aproape de fapte, cu atat mai evidente sunt erorile din stirile riguroase care se refera la acea situatie.Cu cat esti mai departe de fapte, cu atat mai mult tinzi sa crezi stirile care se refera la acea situatie.
Cel mai bun mod de a-ti (re)aminti ceea ce ai fi vrut sa scrii este sa lipesti plicul in care ai pus scrisoarea.
Daca tot ceea ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur iti par cuie.
Legea entropiei:Daca pui o lingura de vin intr-un butoi cu apa de canal, obtii un butoi cu apa de canal.Daca pui o lingura de apa de canal intr-un butoi de vin, vei obtine apa de canal.
Cand o problema dispare, oamenii care lucreaza la rezolvarea ei nu dispar.
Secretul de a fi plicticos consta in a spune absolut totul.
Daca un obiect se poate imprumuta si sparge, atunci il vei imprumuta si il vei sparge.


Exista doua categorii de oameni: cei care impart oamenii in categorii si cei care nu impart oamenii in categorii.
Plicurile si timbrele care nu se lipesc cand le umezesti tu, se vor lipi de alte lucruri, cand nu vrei tu.
Un elefant este un soarece construit conform indicatiilor guvernului.
Nu esti beat atata timp cat poti sa zaci intins pe parchet, fara sa te sprijini.

Binecuvantat este cel care nu asteapta recunostinta, caci acela nu va fi dezamagit.
Cele mai multe afirmatii generale sunt false, inclusiv aceasta.
Ideea este sa mori tanar, dar cat mai tarziu posibil.
Pana cand nu-ti pui banii sa lucreze pentru tine, vei lucra tu pentru bani.
Profetia este in cele mai multe cazuri cauza principala a evenimentelor prezise.
Daca autorul "Iliadei" nu este Homer; atunci el este unul cu acelasi nume.
O intreprindere care are mai mult de 1000 de angajati devine un imperiu care se autoperpetueaza, creand atat de multa munca interna, pana cand nu mai are nevoie de vreun contact cu lumea exterioara.
Construieste un sistem pe care sa-l poata folosi si un prost, si numai un prost va dori sa-l foloseasca.
Nu exista un adevar absolut - asta este absolut adevarat.
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.
In orice prezentare de diapozitive, cel putin unul va fi pus invers.
Celibatul nu este ereditar.
Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi.
Daca primul lucru pe care-l faci dimineata va fi sa mananci o broasca raioasa cruda, in tot restul zilei nimic mai rau n-o sa ti se intample.
Cei care sunt cei mai morali sunt cel mai departe de problema.
Secretul succesului este sinceritatea. O data ce poti sa te prefaci ai reusit.
Ceea ce numim pacat la altii, pentru noi este experiment.
E ceva in neregula daca ai intotdeauna dreptate.
Nimic nu reuseste atat de plenar ca esecul.
Nu insulta niciodata un crocodil pana n-ai traversat raul.
Indiferent ce se intampla, intotdeauna se gaseste cineva care stia ca asa se va intampla.
Adevarul intotdeauna invinge... in 3 cazuri din 7.
Batranete inseamna intotdeauna a avea cu 15 ani mai mult decat am eu.
Nu cumpara niciodata de la un negustor bogat.
Sunt trei feluri de a face ceva: o faci tu, angajezi pe altcineva, sau le interzici copiilor tai sa o faca.
Intr-o tara subdezvoltata, nu bea apa. Intr-o tara dezvoltata, nu respira aerul.
Vrajitorul din Oz catre sperietoarea de ciori: Nu pot sa-ti dau creier, dar pot sa-ti dau o diploma.
Chiar si paranoicii au dusmani.
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
Daca vezi apropiindu-se un om cu intentia evidenta de a-ti face bine, fugi cat te tin picioarele.
Oamenii vor crede orice daca le-o soptesti la ureche.
Regula de aur este inexistenta regulilor de aur.
Cand iti faci bagajele pentru vacanta, ia-ti jumatate din haine si dublu bani.
Optzeci la suta dintre oameni se considera soferi peste medie.
Daca pleci din statie, autobuzul va sosi exact in momentul in care te afli la jumatatea distantei intre statii.
Cine rade la urma, gandeste mai incet.
Probabilitatea de a catiga la loterie este un pic mai mare daca cumperi un bilet.
Imediad dupa ce ai reusit sa pui lucrurile cap la cap, cineva indeparteaza capetele.
Pe un inel cu multe chei, intodeauna se va gasi o cheie care nu deschide nimic.
Toti copiii sunt viitori fosti idealisti.
Un adult este un copil deteriorat.
Sunt milioane de insi care tanjesc dupa nemurire, dar care nu stiu ce sa faca intr-o dupa-amaiaza de duminica ploioasa.
Nu fi preocupat de evitarea tentatiilor, caci pe masura ce imbatranesti incep ele sa te evite pe tine.
Traditiile sunt niste solutii pentru care am uitat problemele.
Nimic nu este mai definitiv decat lucrurile pe care le facem provizoriu.

2 comentarii

joi, 12 februarie 2009

A fost azi atunci

joi, 12 februarie 2009
el , născut de ziua lui
******************************************************************



Tot în 12 februarie 1809 s-a născut Abraham Lincoln, al 16-lea preşedinte al SUA

2 comentarii

miercuri, 11 februarie 2009

Gata...pijamaua la înaintare!!!

miercuri, 11 februarie 2009

8 ore de muncă?...poate la Stat e așa boierime...majoritatea muncim mai mult de 8 ore pe zi...unii ajung până la 12 ore...și ajungem acasă și ne simțim tot timpul obosiți...și parcă toată viața noastră se rezumă la muncă , muncă și muncă. Până când? Gata...începem răsfățul...o baie fierbinte, timp în care uiți de tine sub atingerea apei...masaj și relxare după...poate ceva de băut...nu limonadă...am spus răsfăț...asta înseamnă ceva toxic de bun...și pentru că deja mă simt mai bine adaug ingredientul muzică ritmată care îmi face poftă să dansez...și mă trezesc că țopăi singură în cameră, parcă ar fi seara mea de disco însă, fără haine gătite, fără machiaj, în pijama și cu bigudiurile în păr...doar imagina asta te face să zâmbești...meniul e complet pentru o seară reușită și plină de voie bună.

...așa azi a devenit ieri și mâine este azi și azi voi putea să fac la fel...să-l tansform în ieri și mâine să-l fac azi...

4 comentarii

marți, 10 februarie 2009

Azi...şi mâine...îmi place

marți, 10 februarie 2009
On and on, playing ...Breathe (schiller feat september)

0 comentarii

luni, 9 februarie 2009

Eu când respir?

luni, 9 februarie 2009

Nu sunt fumatoare dar, mereu am fost curioasă de ce fumează alţii.Am încercat să fumez dar mie nu-mi place. Să vă povestesc cum a fost prima mea încercare.
Se facea că era ajunul Crăciunului...eu eram în clasa a 8-a , încă nu aveam 14 ani împliniţi. În acea seară băieţii din clasa mea au pornit la colindat pe la fetele din clasă...şi cum o colindau pe una o şi luau cu ei ...şi aşa am reusit să ne adunăm majoritatea. Eram cam 20 de persoane şi probabil ştiţi majoritatea cum e cu teribilismul vârstei, curiozitatea şi cu instincul de grup...câtiva din băieţi aveau ţigări la ei şi au început să fumeze...şi îsi tot dădeau ţigara din mână în mână...şi ne-au ispitit şi pe noi fetele...la început am refuzat...ştiam că dacă ar afla tata ar fi fost vai de mine. Ce faci atunci când n-ai mintea coaptă şi vrei să nu fi luat peste picior de cei din grup? Faci ce fac şi ei. La primul fum tras nu s-a întâmplat nimic...asta pentru că nu am tras în piept...nu ştiam cum se face...la al doilea fum au început ceilaţi cu indicaţii...erau profesori....ei deja stiau cum...şi ce credeţi că s-a întâmplat când am reuşit să trag pentru prima dată fumul de ţigară direct în plămânii mei care până atunci fumau doar pasiv....am început să tuşesc...să chehălesc, cum se zice pe la noi...era o tuse de tebecist...de ziceai că atunci îmi dădeam plămânii afară.
Ajunsă acasă a început setul de întrebări pus de către tata...a simţit fumul din haine şi evident că m-a întrebat...a fost şmecher...ştia că dacă întrebarea e pusă pe un ton mai dur sigur n-am să recunosc...m-a întrebat dacă am fumat...şi mi-a zic că dacă da mai bine să-i spun...dacă vreau să mă apuc de ţigări mai bine mă învaţă el decât să mă înveţe alţii...şi am căzut în plasa lui binevoitoare dar cu intenţii ascunse...am recunoscut tot..."nu mi-a plăcut deloc şi nici n-am să mai încerc, am fost doar curioasă pentru că toţi fumau"...ştiam şi eu că dacă răspunsul meu nu cuprinde "au fumat toţi" şi "nu mi-a plăcut" aveam să mă aleg cu o pedeapsă zdravănă. Tata a fost fumător la viaţa lui...fuma până la 2 pachete de ţigări pe zi...îmi aduc aminte cum stădeau ascunse cartuşele de Carpaţi...pe atunci încă se fuma aşa ceva. Acum nu mai fumează deloc...s-a oprit dintr-o dată...se simţea foarte rău şi a zis că vrea să vadă dacă din cauza ţigărilor...le-a lăsat şi de atunci se simte mai bine. Atunci am scăpat de pedeapsă...o greseală recunoscută e pe jumătate iertată...tata mi-a ţinut morală...şi îmi ţinea una şi mai zdravănă dacă îi spuneam că vreau să mă apuc de fumat.

Peste ani, când deja eram majoră dar tot pe banii lui tata, am mai avut o tentativă...eram studentă şi foarte stresată cu examenele şi nu ştiu ce a fost în capul meu că într-o zi n-am ieşit din alimentară până nu mi-am cumpărat un pachet de ţigări...n-am ezitat şi de îndată ce am ajuns în cameră am desfăcut foarte hotărâtă pachetul şi am zis "gata, mă apuc de fumat"...am aprins prima ţigară şi am început să trag în piept fumul ...nici nu ştiam să ţin bine ţigara ...şi nu m-am lăsat până nu am terminat-o...am mai aprins una...şi apoi încă una...când m-am ridicat de pe scaun, ca să merg de pe balcon în cameră, m-a luat cu ameţeală...se învârtea totul cu mine...capul îmi era greu şi abia mă mai ţineam pe picioare...am căzut pe pat ca un bolovan pe fundul lacului şi am adormit. După vreo 2 ore de somn m-am trezit şi mai hotărâtă...îmi ziceam ...repetiţia mama învăţăturii...am mai fumat o ţigară şi eram hotărâtă să mai aprind una...m-am răzgândit...nu mă simţeam deloc bine şi pe lângă asta am început să mă gândesc...niciodată nu mi-a plăcut când stăteam lângă colegele care fumau, părul le mirosea tot timpul a fum...dinţii le erau îngălbeniţi, dacă nu foloseau ojă se vedea culoarea gălbuie a unghiilor...hainele pline tot timpul de miros de tutun...degeaba foloseau parfum că nu avea nici un efect.
Am mai păstrat câteva zile pachetul, după care l-am dat unui coleg care fuma...a fost ultima dată când am încercat să fumez..nu pot...pur şi simplu nu pot...nu-mi place deloc.

Conform legii se spune că în fiecare local ar trebui să existe şi separeuri pentru nefumători...teoretic există...practic, acestea nu sunt bine delimitate şi nici aerisite nu sunt...astfel fumul de ţigară din restul localului pătrunde nestingherit şi în acele locuri în care n-ar trebui să fie...şi astfel devenim cu toţii fumători...cu voie sau fără voie...cel mai afectat fiind fumătorul pasiv...cel ca mine.

Acum mă gândesc cum ar putea un părinte să-l facă pe copilul lui să înţeleagă faptul că fumatul dăunează grav sănătăţii astfel încât acesta să nu se lase pradă teribilismului şi instictului de turmă care se manifestă în rândul adolescenţilor ...numărul celor care fumează de la vârste fragede fiind pe an ce trece tot mai mare.

Voi de ce fumaţi?

4 comentarii

vineri, 6 februarie 2009

Aş-ii de azi

vineri, 6 februarie 2009
Azi aş mânca o salată de fructe cu multă frişcă.
Azi aş mânca o budincă de ciocolată.
Azi aş vrea să înot măcar o tură de bazin.
Azi aş vrea ca aerul din camera mea să miroase a vanilie.
Azi aş vrea să merg la coafor doar pentru că îmi place să umble cineva cu mâinile în părul meu.
Azi aş vrea să primesc o veste bună.
Azi aş vrea să adorm cu zâmbetul pe buze (de obicei adorm pur şi simplu :))

Voi ce dorinţe mici aveţi?

14 comentarii

miercuri, 4 februarie 2009

Hoinăreli

miercuri, 4 februarie 2009


Atât de mult am așteptat această perioada din viață....în care chiar fac ceea ce doresc...am scăpat de școală...de examene...doar serivciul ...care e doar ca să mă ajute să supraviețuiesc...în rest...libertate ...asta mi-am dorit...am timp pentru obligații mai târziu...o viață întreagă...cu aceste timpuri nu mă mai întâlnesc niciodată...nu știu cât va mai dura așa...un an, doi, trei...cinci...cât va fi...

Nu mă droghez și nu am făcut-o niciodată, deși poate dacă aș ajunge prin Amsterdam aș fi tentată să gust faimoasa SpaceCake...e o nebunie, știu...dar e o curiozitate.
Nu fac excese...și am grijă de mine...călătoresc de câte ori am ocazia și fac foarte multe fotografii...învăț singură să gătesc ceea ce vreau să mănânc...bucătăria mi se pare chimie curată...nimic și nici un ingredient nu e întâmplător...cam cum e viața...
...sânge care zvâcnește în venele mele...oxigen ce-mi alimentează trupul...
...e clipa... mea de vis.

10 comentarii

Changeling sau The Exchange

Am reușit să văd acest film...dramă...inspirat dintr-un caz real. Nu obișnuiesc să comentez despre filmele pe care le-am văzut și asta din simplul motiv că s-ar putea ca ceea ce mie îmi place ție să nu-ți placă...îți dau doar o idee...



6 comentarii

Întrebare

De ce se murdăresc prosoapele dacă atunci când ne ștergem cu ele suntem curați, proaspeți ieșiți de sub duș?

Eu știu răspunsul dar vreau să văd și ideile voastre :)

4 comentarii

marți, 3 februarie 2009

Fotoclick

marți, 3 februarie 2009

Am văzut că s-au înscris mulți în concursul lansat de Brylu, prin urmare mi-am zis că ar fi cazul să intru si eu în rând cu lumea și mi-am înscris și eu 2 poze...dacă vă plac mă votați, dacă nu vă plac...votați ce vă place.
Aveam alt nume pentru fiecare fotografie dar organizatorul a considerat de cuviinţă să le schimbe în Gemeni şi Şuvoi de iarnă...măcar să fie cu noroc :)

21 comentarii

luni, 2 februarie 2009

Am luat cuvântul

luni, 2 februarie 2009
Fac ce fac şi mă tot aleg cu câte o leapşă...sunt bune si astea la ceva...nu mă poate acuza nimeni că n-am ales subiectul bun...aşa am primit, ce să fac?...cu prezenta m-am ales de la Anda- de profesie visătoare ...şi sună cam aşa: a interviu.

- Ce îţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?

Nu ştiu...mie mi se pare că plătesc cam pentru orice, prin urmare nu ar fi ceva deosebit...oricum fac doar ce-mi place...îmi place să călătoresc...şi plătesc de fiecare dată când o fac, mai plătesc şi pentru îngheţată şi ciocolată. La altceva deosebit nu m-am gândit...revino în 5 secunde...până atunci mă gândesc...gata, au trecut cele 5 secunde...mi-ar place să nu mai am nevoie de somn, mi se pare că irosim atât de mult timp dormind...timp în care am putea face mult mai multe...dar asta nu se poate...aşa că...vise plăcute.

- Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?

5 ani? mi se pare mult...cam lung preludiul morţii... vreţi varianta raţională şi cea pe care aş alege-o?cel mai probabil mi-aş continua în primii ani viaţa în mod normal...nu aş renunţa aşa uşor...am şanse să nu mai mor. Altă variantă nu am...nu am ce vinde, cu cei dragi oricum mă văd des. Nimeni nu are de unde să ştie când am să mor, prin urmare această întrebare este irelevantă...viaţa oricum mi-o trăiesc frumos...nu mă îngrop în muncă şi nu mă demoralizez când dau de probleme...ca să faci ce-ţi place nu e nevoie să şti că vei muri...asta oricum se întâmplă la un moment dat...că e azi sau peste ani...asta nu schimbă cu nimic lucrurile...noi suntem aceeaşi.

- Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?

Cateoric nu. Cel mai probabil mai întâi m-aş ocupa de construirea căsuţei mele, cu grădină...căsuţă pentru că nu vreau una mare...vreau doar atâtea camere de câte mă pot folosi...pe urmă cel mai probabil aş călători...nu-mi place să irosesc banii prin urmare aş cumpăra din marea parte a banilor mai multe apartamente pe care le-aş închiria...şi aş mai investi într-o grădiniţă...şi cred că e suficient.

- Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară?

Nu vreau să scrie...marea majoritate a celor din presă scriu despre scandaluri...restul despre politică şi sport...aşa că zic pas la o asemenea ofertă de publicitate.

-Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?
Eu cred că eu voi zice la a lor ...nu scapă ei aşa uşor de mine :).

- Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine?

Nu vreau să scrie, vreau să fie montat în interiorul ei un sistem cu un monitor, pe care să ruleze la nesfârşit un montaj cu poze şi filmuleţe cu momente din viaţa mea şi pe fundal să cânte muzica pe care aş fi ascultat-o eu în mod normal...pentru că asta rămânem după moarte...o amintire în fotografii, în cântecele cu care îi stresăm pe alţii.

-Când erai mică, ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
Doctoriţă, să îi fac bine pe mami şi pe tati.

- Ce ai face, dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
Aş pune la Loto...să câştig milionul acela de euro ...restul se ştie ce aş face :)

- Ce ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?
Nu va fi nevoie să le spună...îşi vor da singuri seama pentru că mă vor cunoaşte :)

- Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt cele 3 întrebări pe care ţi le-ai adresa?
De ce boli suferi sau ai suferit?....Cum îl cheamă pe soţul tău şi cum s-a comportat cu tine?...Ce a-i fi vrut să faci şi n-ai făcut?

Asta a fost...aşa în fugă şi la primul gând...poate mâine aş fi răspuns cu totul altceva ...dar asta a ieşit acum.
Cică deaia e leapşă ca să o dai mai departe...aşa că mă risc şi o pasez...cui oare?....ţie şi ţie şi cam atât.

Lipsită de haz vă salut. Ha

5 comentarii