joi, 8 ianuarie 2009

Sex in the morning

joi, 8 ianuarie 2009
Cică urare de ziua bună pe care am primit-o azi de dimineaţă înainte să intru în clădirea firmei, de la unu ce stătea în staţie..."mamă ce craci ai, ce ţi-aş face-o nonstop, să mor io"....ăsta da compliment......iac...nu ştiu dacă să mă îngrozesc sau să mă simt flatată de grandoarea complimentului. Acest fapt mi-a adus aminte că nu e singular si că mi s-a mai întamplat ceva asemănator...întâmplarea ce mi-am adus-o aminte se întâmpla pe vremea când eram în facultate...mă coboram dintr-un autobuz de oraş când un bâtrânel cam la 60 de ani zice uitându-se la picioarele mele ''ce f**e asta ''...hei, de unde şti tu?...or fi având picioarele mele ceva şi nu ştiu...se poate calcula potenţa după forma picioarelor?...ar trebui făcut un studiu şi văzut...măcar să nu mor proastă. Culmea e că nu eram îmbrăcată în fustă...atunci ca şi azi purtam o pereche de pantaloni...şi nici nu ies în evidenţă în vreun fel...sunt o fată comună ca multe altele...totuşi se pare că picioarele mele suficient de lungi şi subţiri sunt remarcate şi dacă sunt ''mascate''...mamă de ce m-ai făcut fată? tata îşi dorea băiat şi eu îmi doresc să fi fost băiat.
În clipe de genu în mintea mea se desfaşoară scene precum cele din serialul Ally Mcbeal, cu pumni şi picioare pe care le încasează respectivii, limbi tăiate şi ochi stropiţi cu zeamă de lămâie...eu lovind un bătrân în plin centru al oraşului...jandarmi care nu răzbesc să ţină animalul sălbatic din mine...dar adevărul e că trec pe lângă îndivizii aceştia fără să le dau importanţă...bine...asta cred ei...care în minutul următor uită ce au scos pe gură...iar eu ce fac...mă apuc şi scriu pe blog despre ei...clar că nu mi-a fost indiferent...mă dezgustă oameni de genul acesta.
Mă gândesc cât de norocoasă am fost că am crescut într-un mediu curat şi liniştit, că părinţii mei au turnat cu tolceru în capul meu o mare parte din bunul simţ pe care îl am acum...că au învestit în mine şi m-au trimis la şcoli...toate acestea pentru ca să nu ajung unul din acei indivizi...să pot avea şansa să-mi aleg un bărbat ca mine...cu bun simţ, cu şcoala vieţii...unul care să ştie să scoată pe gură mai mult decât nişte remarci idioate cu referiri sexuale.
Norocoşi sunt bărbaţii...încă n-am văzut şi nici n-am auzit de vreun bărbat agresat ...verbal sau fizic...oare de ce?

4 comentarii:

Calin Blaga spunea...

traim in ROmania unde mitocanii sunt pe fiecare strada indiferent de varsta. Am studiat si combatut fenomenul ani la rand.... dar e cale lunga sa ne desteptam ca popor!

Carmen spunea...

Sistemul, sistemul e de vina.

Elena spunea...

Mi-am amintit o faza: intr-o seara, era intuneric deja, in spatele meu doi... barbati (?!) iesisera dintr-un birt ieftin si vorbeau, ii auzeam perfect, erau in fata mea. Ma ia cu friguri cand imi amintesc, mi-a fost greata toata seara aia... cum oare se suporta asemenea indivizi? Cata "carne" a iesit din gura lor, discutand de nevestele lor... grrrr.

Carmen spunea...

of of, ce-i detest pe oamenii care isi barfesc perechea..e foarte urat