marți, 6 ianuarie 2009

Pro sau contra

marți, 6 ianuarie 2009
Sunt multe întâmplări în viaţa noastră care ne revoltă, asta în funcţie de cât de mult ne pasă şi pentru ce ne pasă.
Subiectul pe care aş vrea să-l abordez e destul de vast şi ar putea fi multe cazuri ipotetice...eu am să încerc să creez unul...am prea multă imaginaţie, tastele îmi sunt la îndemână aşa că am început să scriu.
Scena din capul meu proiectează viaţa unui cuplu, doi tineri care au de ceva timp o relaţie...totul a început frumos însă, apar şi problemele...la un moment dat ea se satură să tot facă tot felul de compromisuri şi situaţia să se înrăutăţească în loc să meargă mai bine. Ia hotărârea să se despartă...toate bune şi frumoase...cu probleme cu certuri reuşeşte să rupă relaţia.
La câteva zile e nevoită să îşi facă un control la medic şi primeşte vestea că e însărcinată. De împacat nu vrea să se împace...nu ar rezista o viaţă lângă el. Îl anunţă şi pe el pentru că aşa e firesc...îi spune că ea nu renunţă la copil...el începe cu ameninţări.
Cât cuvânt are el în decizia fetei?
El vrea avortul, ea nu...dacă nu face avortul va fi terorizată de către el şi familia lui...ce va face fata?

24 comentarii:

Elena spunea...

Uf, am avut acum ceva vreme o situatie reala, exact cum descrii tu. In final s-a rezolvat bine, cu muuulta consiliere si discutat cu toti: pe rand, impreuna, la mine in cabinet, la ei acasa. Dar e epuizanta situatia si pentru cineva exterior, neimplicat. E mult de povestit...

Carmen spunea...

m-as bucura daca ai spune cate ceva pe scurt :)

Just me .. spunea...

desi nu e usor pentru ea, parerea mea este ca decizia ii apartine in totalitate,avand in vedere ca il cunoaste pe "el" si stie ce fel de om este!
sa fim seriosi,sunt satul de vorbe de genul "promit ca o sa ma schimb", " de maine o sa fiu alt om" NU nu este adevarat si acest lucru nu se va intampla!
am invatat ca nu poti schimba pe cineva decat in cazul in care acea persoana vrea acest lucru si este constient ca este spre binele lui.
am cunoscut persoane care au fost in situatia de fata si au cedat presiunilor,au renuntat la tot si si-au facut viata un calvar langa un om pentru care a ajuns sa nu mai simta nimic si toate astea pentru ca mai apoi sa apara si regretele !
cand vrei sa iei o decizie intr-un astfel de caz trebuie sa tii cont de multe lucruri si sa te gandesti daca esti gata sa iti asumi aceasta responsabilitate si schimbarea care va avea loc in viata ta!
daca vrea sa pastreze acest copil si simte asta atunci ar trebui sa il pastreze,indiferent de ce zice el sau familia lui, dar sa nu se sacrifice si sa ramana cu "el" doar de dragul copilului sau de dragul familiei lui,nu este usor .. va fi greu,drumul nu va fi deloc usor .. dar pana la urma se spune ca la lucrurile frumoase se ajunge greu .. !
asta este parerea mea, poate gresesc .. dar asa cred ca este corect, totusi acel sufletel nu are nici o vina !

Carmen spunea...

just me, bine zis...clar ea nu vrea sa ramana cu el,posibilitatea aceasta iese din discutie...avort ea nu ar face...iubeste copiii si ii e teama sa nu se intample ceva si sa nu mai poata avea pe urma copii...singura mare problema este el si familia lui care fac presiuni, care practic ar obliga-o sa faca avortul.

Just me .. spunea...

familia lui cat si el ar trebui sa inteleaga situatia in care se afla ea, daca nu o face este problema lor iar presiunile si amenintarile nu sunt solutia potrivita!
eu cred ca ea ar trebui sa isi focalizeze atentia asupra persoanei ei, sa isi puna ordine in ganduri, sa isi ofere linistea de care are nevoie si sa nu mai asculte gura lumii..!

Carmen spunea...

problema lor zici, ca nu inteleg si nu accepta, dar imagineaza-ti ca fata respectiva e asteptata la servici, acasa...e urmarita peste tot de el si de cei din familia lui care incearca cu disperare sa o convinga cu avortul...e nevoita sa-si schimbe si numarul de telefon ca sa nu o mai poata suna...ei spun ca drepturile lor sunt egale, ca daca tatal nu vrea copilul avortul trebuie facut.

Just me .. spunea...

exista doua posibilitati, familia lui cat si el sa se gandeasca la binele ei avand in vedere ca este tanara si are toata viata inainte.
Un copil iar schimba viata nu neaparat in bine , cat si faptul ca dorind sa creasca acest copil singura o sa se loveasca de greutati si probleme financiare si nu numai !
se gandesc ca nu cumva sa fie o decizie pripita din partea ei, ca mai apoi in timp sa regrete aceasta decizie!
Si mai exista a doua posibilitate in care familiei lui ii este rusine de ceea ce s-a intamplat si nu accepta aceasta responsabilitate pentru fiul lor!
sunt familii care sunt obisnuite sa ia decizii in numele copilului lor chiar si daca acesta are deja varsta la care poate lua decizii singur, ceea ce cred ca este cea mai mare greseala pe care o pot face !

Carmen spunea...

clar ...e ultima varianta

Anamaria spunea...

greu de spus ceva in aceasta situatie delicata. Din pacate, se pare ca vecina care se uita peste gard si apoi imprastie vorba-n targ, inca mai are influenta chiar si in secolul vitezei. Da, e greu sa cresti un copil singura, dar cum va putea o femeie care isi doreste cu ardoare copilul care creste in pantecul ei sa treaca peste trauma cauzata de un avort facut "de gura lumii"?

Elena spunea...

Hai ca m-am dumirit cum sta treaba: nu are cum sa o oblige nimeni, absolut nimeni, sa faca ceva impotriva vointei ei. Probabil lor le e teama ca dupa ce apare bebe, mama ii va cere tatalui implicare financiara, emotionala, etc., chiar daca ea nu mai are treaba cu el, corect? Insa ei (cred eu) isi pun intrebarea: "daca va avea pretentia de a creste impreuna copilul, chiar si despartiti? cum isi va intemeia baiatul o familie, cand o potentiala sotie stie ca mai este legat de alta femeie printr-un copil" si alte intrebari de genul asta.
Oricum lucrurile vor evolua de la un moment la altul chiar si intr-un mod ciudat. Ei ii trebuie liniste, sarcina nu trebuie sa fie afectata de tot stresul asta continuu, daca va gasi un terapeut bun, care sa o ajute psihic sa se mentina la cote ok, ar fi nemaipomenit. Si suport juridic, ar fi ideal, pentru ca nu e normala hartuirea aceasta permanenta.

Carmen spunea...

Anamaria, asa este, gura lumii inca exista si va exista mereu si va afecta mereu anumite aspecte din viata omului care tine cont de ea...din pacate

Elena, te-ai dumirit la fix :)...exact astea erau temerile familiei lui si ale lui...de impacare nici nu se punea problema...normal ca nici ea nu si-ar fi dorit copilul asa, ci intr-o relatie normala, dar daca s-a intamplat ea nu vrea sa-l scoata...si oricat de greu i-ar fi il va pastra.
In cazul pe care l-ai intalnit tu cum s-a intamplat?

Elena spunea...

Ei, a fost happy end, si acum sunt ok, am falta fara sa vreau de ei, copilul e mare, are 7 ani.
Insa datele de la tine sunt diferite... dar tot nu stii cum se va continua totul.

Carmen spunea...

Ma bucur sa aud ca se poate si cu happy end :)...viitorul poate fi si roz...daca il desenam noi :)

Carmen spunea...

Am mai primit o solutie...un pic mai nedreapta...sa spuna fata ca a facut avortul si totusi sa pastreze copilul...sa-l evite pe el si pe familia lui si sa duca sarcina in liniste.

Anamaria spunea...

Carmen, este si asta o solutie dar nu e drept cum ai spus si tu, sa ascunzi o minune cum e un copil. Si, in plus eu sunt sigura ca oricat de rece ii este inima acelui barbat, undeva intr-un colt al sufletului si-ar dori sa-si vada copilul crescand. Poate, acest lucru il va urmari pe parcursul vietii si va regreta candva. Va fi tarziu atat pentru acea femeie cat si pentru copilul care va intreba intr-o zi de tatal lui.

Carmen spunea...

Nu as putea spune ca nu ai dreptate, Anamaria...te mai astept pe aici :)

Just me .. spunea...

carmen solutia de care spuneai e luata cumva dintr-o telenovela :)
Anamaria are dreptate, nu e drept sa ascunzi o minune cum e un copil !
si poti sa fii sigura ca in inima acelui tata vor aparea regrete odata cu trecerea timpului, dar asa cum am spus intr-un post mai vechi: sunt lucruri in viata pe care trebuie sa le faci la timpul lor, sunt responsabilitati in viata pe care trebuie sa ti le asumi atunci cand trebuie.
si vorba "niciodata nu e prea tarziu" este valabila numai in anumite contexte si aspecte, nu o poti aplica doar cand ai chef..
pana la urma acel copil mai mult ca sigur o sa o implineasca sufleteste pe mama lui chiar daca a trecut prin multe in viata de la decizia de a pastra acest copil, ceea ce nu pot sa spun despre tata .

Carmen spunea...

Just me, chiar nu ma gandeam la o telenovela :), le detest, nu ma uit la asa ceva...nici nu ma gandesc sa-mi irosesc timpul nici macar pentru un simplu generic... :)
Un astfel de tata nu cred ca va simti vreodata vreun regret...mai degraba teama ca s-ar putea oricand ca fata sa ii ceara drepturile copilului si sa ii creeze astfel probleme in viata personala...cum zicea si Elena de altfel

Just me .. spunea...

nu cred, probabil dupa ce o sa treaca timpul si copilul o sa creasca, cand va ajunge la o anumita varsta .. eu sunt sigur ca vor aparea regrete sufletesti ..

Carmen spunea...

ca l-a facut probabil...da sunt rautacioasa...si am tot dreptul sa fiu :)

Just me .. spunea...

:) nu , nu este vorba de asta !
peste toti trece timpul, toti inaintam in varsta si odata cu asta ne schimbam si modul de a percepe lucrurile, privim altfel trecutul la fel si viitorul!
atunci apar momentele in care iti dai seama unde cum si de ce ai gresit, ratacind prin amintiri uneori ne miram de felul in care am reactionat in anumite cazuri, despecoperim ca atunci eram altfel ca acum, atunci gandeai altfel , traiai altfel ..

Carmen spunea...

:), adevar graiesti, deci e ceva normal...mi se intampla si mie...deci sa nu-mi fac probleme :)...nu o iau razna nu?...hi, ca am glume in program :)

Just me .. spunea...

:) important este ca zambesti :)

ok, back to work .. o seara placuta !

Carmen spunea...

multumesc...ce-mi doresti mie iti doresc si tie :)