marți, 27 ianuarie 2009

Păcat

marți, 27 ianuarie 2009
Nu ști nici tu ce vrei
Și nu mă lași să-ți cer ce vreau;
Vrei să-ți ofer
Dar, nu mă lași să-ți dau;
Te-aș lăsa să-ți iei,
Poate pe urmă ai cere;
Ai sperat să primești și să iei,
Am vrut să-ți dau mai mult
Dar, te-ai speriat…și-ai zis NU.

M-ai oprit din bucuria mea,
Mi-ai dat un zâmbet
Dar, l-ai luat de-ndată.
M-ai văzut fericită
Și-ai zis că am deja prea mult.
Ai zis că vrei să rămânem aceași
Dar, singur te-ai schimbat
Și mă transformi la rându-mi.

Ai îngrijit o floare
Dar, i-ai rupt petalele…
Doar resturi din frumosul pe care l-ai creat,
Doar cioburi dintr-o cană spartă,
Care-ți era cândva dragă;
Ai vrut să mă aperi
Dar m-ai ranit mai mult


Cândva, într-o seară de martie prin 2004...o fetișcană își găsea în versuri alinarea.

8 comentarii:

Just me .. spunea...

frumoase versuri!
exprima foarte bine trairile sufletesti si sentimentele traite in acea perioada.
sa stii ca mai asteptam astfel de versuri...

cred ca a placut la toata lumea, dar nimeni nu a avut curaj sa spuna ceva :)

Carmen spunea...

:)...stiu pe cineva la care nu-i place cand postez poezii..deci schimbam din "la toata lumea"..in "multora " :)...e mai plauzibil

Just me .. spunea...

mie mi se pare super dragut sa scrii si poezii atunci cand simti asta.
si cred ca "multi" imi impartasesc ideaa :)

cred ca acum am scris corect :)

Carmen spunea...

corect :)

Elena spunea...

Eu una prefer sa tac:) pentru ca imi place si... nah, imi place!

Carmen spunea...

Multumesc Elena :), asa stiu si eu acum ca-ti place :)

Claudel spunea...

e bun ca-ti place, si-mi plac mult spatiile lipsa care dau un nou contur

Carmen spunea...

Claudel, bine ai venit :)