sâmbătă, 10 ianuarie 2009

O zi din viata mea

sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Aveam o postare nefinalizată pe care aș fi preferat să o postez azi când chiar nu am chef de scris și nici coerența necesară pentru asta, nu o am. Dar a postat deja altcineva ceva pe aceeași temă cu exact același titlu...dar nu-i bai...bălării sunt destule în căpușorul meu...și curg și curg...și se revarsă pe tastatura laptopului...săracele, așteptau de mult timp să fie eliberate...prea mult timp prizoniere, ascunse acolo ca și cum n-ar exista...dar nu se mai poate, e nevoie de eliberare...e nevoie de spațiu pentru altele.

S-a mai dus o săptămână, parcă nici n-a fost... Vineri seara, obosită după o săptămână de muncă, ajung acasă și parcă oftez mulțumită că a mai trecut o zi, aștepam sfârșitul acesta de săptămână să pot să mă relaxez, să îmi relaxez mintea...să o las să zburde pe câmpia acoperită de păpădii, să culeagă flori de liliac și să memoreze mirosul lor...să ignore înghețul de afară.

Gust ceva pe fugă, verific mail-ul, citesc scrierile altora...mă simt obosită, mă strânge carcasa, zici că o am într-o menghină care o presează...or fi gândurile sau doar un semn că dă răceala în mine...oricum ar fi nu e de bine...gândurile mă macină și nu îmi dau voie să dorm, iar nesomnul împreună cu gândurile sunt o combinație letală pentru mine, care dă în paranoia cu scenarii de film SF...ooooo da, prea multe filme Carmen, ți-am mai spus.
Răceala îmi ia toată enegia, ucide simțul umorului de-mi vine să dau omor celui ce face glume pe care nu le gust...mă ține la pat...mă limitează...nu se poate, tocmai în timpul meu liber? nesimțită boală....nu cumva să îndrăznești...îmi îmbolnăvești trupul tocmai acum când aveam planuri cu el...stai la rând...eu ajuns prima....offfffffffff.

Nu renunț eu chiar așa, fără luptă....gânduri...le-am pus de mult într-un balon și le-am aruncat departe, am făcut un pact cu ele....eu le las în pace și ele mă lasă pe mine....mai rămâne răceala.
Era abia ora 9 seara...îmi pregătesc un plic de Theraflu...încălzesc și apa....gata leacul...era cam fiebinte, așa că merg cu cana lângă pat, o așez frumos pe noptieră și aștept să se mai răcească...și s-a răcit săraca...precum femeia care tot așteaptă plăcerea....de cum m-am așezat în pat am și adormit...cu muzica pornită, cu becul aprins, noroc că aveam deja pijamaua luată...nu mai știu nimic...colega de cameră...nici nu știu când a venit la somn, puteai să tragi cu tunul că nu auzeam...eram în lumea viselor...nici nu mai știu ce am visat...oricum era frumos dacă nu m-am trezit.

Deschid ochii, era încă noapte, știam că nu trebuie să mă duc la muncă...mă uit la ceas, abia 5...offf...nevoile astea...îmi era lene să mă ridic din pat dar totuși trebuie, mai vreau să dorm și dacă nu merg acum mai mult mă voi chinui încercând cu încăpățânare să mai țin în mine lichidul ce nu se vrea în corpul meu....așa că ....șșșșșșșșșșșșș.....gata....ce bine e... îmi aduc aminte de cana cu medicament, era cam rece, nu-și făcea așa efectul...mintea mea îmi dă ideea să-l încălzesc...zis și făcut....și uite așa la 5 dimineața, domișoara în pijama și cu halatul pe ea, ca să nu tremure de frig, stă lângă aragaz și încălzește medicamentul care vroia ea să o scape de răceală...încălzit...băut..somn din nou.
Dulce îmi mai ești somn târziu, te-aș mânca pe pâine dimineața , la amiază și seara...ești una din plăcerile mele...păcat că nu pot plătii chiria cu ore de somn. E sâmbătă și e deja 12...până la ora asta am dormit...în ideea că odihna nu lasă boala să pună ghearele ei nesuferite pe mine. Da de unde...nesimțita...gâtul deja e subjugat, nasul nu-mi mai folosește la nimic altceva decât la aspect...s-o crezi tu că îmi strici planurile...eu sunt stăpâna, asta să-ți fie clar.

Mă ridic din patul în care vroia boala să mă țină, îmbuc câte ceva...mai dau cu înotul pe net și trec apoi la fapte mari...sortatul hainelor, pregătirea pentru spălat...2 ture de mașină...merg mai întâi cele albe...și cât timp se învârt ele acolo în mașină mă agăț de perie și de lighean și dau o tură două pe covor...ar urma a doua tură de haine...dar ia dero de unde nu-i...mă grăbeam...am zis că am planuri....las hainele pe mai târziu, ziua nu e încă băgată în sac.
Mă îmbrac și la 16 fix mă întâlnesc cu o foarte bună prietenă, nu ne-am văzut încă anul acesta și prin urmare nu am de gând să ratez întâlnirea...mă îmbrac bine și punctuală cum sunt ajung la timp...pupături, urări de bine...și nelipsitele povești...multe și interminabile. N-o să credeți dacă vă spun că plimbarea noastră s-a terminat la sala polivalentă la un meci de fotbal, da fotbal...nu juca cine știe ce echipă, era doar iubi ei cu colegii de facultate...au închiriat sala pentru 2 ore...nu e scump deloc....240 lei care s-au împărțit rezonabil la 20 de persoane câți au fost ei...s-au jucat de s-au obosit, iar noi, fetele, am râs și i-am pozat, și iar am râs...și i-am bârfit pe ei...si iar am râs.

Și ziua încă nu s-a terminat...pe porumbei îi las...cu siguranță au ei treburi importante...cum ar fi să învețe să zboare...mă înțelegeți voi ce vreau să zic...prin urmare îi pup, nu se poate fără pupături, sunt o pupăcioasă...și după ritualul despărțirii iau un taxi, pentru că era deja întuneric și mult prea frig ca să merg pe jos....și uite că se trezește domnul taximetrist să mă enerveze...face pe smecherul....la o intersecție unde trebuia să facă stânga, avea verde dar nu se bagă...cică dădea prioritate celor ce veneau din față...care făceau mai toți stânga lor...prin urmare avea timp să treacă...dar normal că a tras de timp până s-a făcut roșu și a trebuit să stăm...a mai câștigat un leu pe nedrept pe seama mea...in capul meu îi făceam scandal, mă certam, mă coboram din mașină fără să plătesc...dar astea sunt doar în mintea mea...ajunsă la destinație îi întind cei 7 lei , din care vă readuc aminte unul e necinstit, și din care ar fi trebuit să-mi dea 50 de bani rest, caci cursa a fost 6,5 lei...dar zice cu un ton de o politețe care te lovește în creștetul capului, mulțumesc, și nu-mi mai dă restu...mă cobor și eu mulțumind politicos și înjurândul foarte nepoliticos în gândul meu.
Și pentru ca această zi de sâmbătă 10 ianuarie 2009 să fie completă în ceea ce înseamnă răbdarea mea mă îndrept spre bancomat să văd dacă mi-a intrat salarul. Bucurie...da ...e acolo...ar putea fi mai mult, dar acum cu criza asta nu îndrăznesc să cer mărire...și pentru că nu sunt adepta cardurilor și mai ales a comisioanelor care se retrag pentru întreținerea lui, pentru interogare, pentru orice plată o efectuezi cu cardul, pentru extrageri....scot tot...lasă că-mi plătesc mie comision de întreținere, de numărare, de gestionare a fondurilor.
Și cum îmi aduc aminte că mai am de spălat și că nu mai am detergent mă grăbesc să intru într-un magazin. Poate vă aduce-ți aminte că ziceam în unul din posturi că n-am să mai intru la Trident niciodată....ei bine, am zis că de data asta îmi calc pe vorbe...singurul avantaj pe care îl are e că este foarte aproape de unde locuiesc, acum era foarte frig și mă și grăbeam...trag aer în piept și sper să nu mă enervez...intru...până acum e ok, gasesc coș...mă strecor printre rafturi...ajung la detergenți....nervi...nervi....doar pungi de câte 5 kg și 10 kg....ce să fac eu cu cantitățile acestea industriale...eu care spăl odată la 2 săptămâni...nervii nu sunt buni...încerc să scap de ei și caut altceva...un burete de baie...găsesc ...dar preț nicăieri...nu era prea mare...așa că mă gândeam că nu e mai mult de 2 , maxim 3 lei. La casă....nervi....nervi...5.5 lei, pentru un amărât de burete, îmi venea să il dau de cap caseriței...săraca ce vină avea...așa că plătesc și mulțumesc politicos, nu obișnuiesc să fac scandal în public prin urmare îmi păstrez calmul cu stoicism...eram singură, așa că nu aveam nici pe cine să stresez cu plângerile mele...afară...frig de îți îngheață până și gândurile...am și uitat de nervi...dar sigur data viitoare nu mai intru...mă grăbesc acum spre alt magazin, îmi trebuia neapărat detergent...intru...îmi place...nu e aglomerat...repede la raftul cu detergenti...nervi...consolare...tot așa pungi mari...o fi criză de pungi mici...nu cumpăr, bugetul meu nu-și permite costuri suplimentare...în nici un caz pentru un surplus de detergent...pun în coș doar cele de trebuință, ajung la casă...înaintea mea doar o doamnă...îmi așez produsele pe bandă și aștept să-mi vină rândul, liniștea îmi e deranjată de o doamnă care probabil se grăbea să ajungă mai repede acasă la soț, care probabil o cronometra, nu cumva să stea mai mult decât trebuie la magazin...evident că m-a deranjat...îmi atrage ea mie atenția că doamna de la casă așteaptă după mine...tanti...nu vezi că doamna de la casă așteaptă să încaseze banii de la cea din fața mea...și banda....ea îi dă drumu să ajungă produsele la dânsa...nu o împing eu...cred că s-a și speriat de mine...am făcut o față...cu mine vorbiți?....am achitat și am plecat, incă nu aveam detergent...mă opresc la magazinul de lângă bloc, iau de acolo ce gasesc și plec, nu mai fac nazuri...ajung...cui să spun of-urile mele...toți dorm...numai eu stau trează ziua.
În cele din urmă am pus la spălat și ultimele haine...după care m-am apucat de scris, între timp răceala tot nu a trecut, dar o ignor, nu o bag în seamă...îmi fac treburile conform planului, am gătit și o ciorbă, asta pentru mâine, ca să stau liniștită...și uite că a trecut și ziua de azi.
...și să nu uit...am descoperit-o pe ADELE...mie îmi place...cică s-a lansat prin 2004...eu abia acum am dat de ea...dar e bine și așa...mai bine mai târziu decât niciodată.

...hapciu...să trăiesc...și numai bine...v-am pupat

7 comentarii:

Calin Blaga spunea...

Alo! Alo! Tovarasi! Va rog! Tovarasi! A venit vremea sa ne revedem si in 2009. Asa ca dati sfoara in Sibiu si anuntati toti blogerii ca DUMINICA, 18 ianuarie, ora 17 la Bohemain Art&Flow, Piata Mica (sub Hostle) se face prima mare intalnire a blogerilor din Sibiu din 2009!!! Anuntati tovarasii, domnii, taranii, muncitorii si intelectualii posesori de bloguri!!! Puteti sa va confirmati prezenta la comentarii pe MAZEMANIA, important e sa fiti acolo!!!!

Elena spunea...

Ia lasa faza cu hapciu si fa-te bine repede, eeeee;) Mai, se vede ca nu te stinghereste nimeni daca poti sa scrii atat de mult:))

Carmen spunea...

pai...n-as prea zice...ca mi-a luat ceva pana sa scriu atat si sincera sa fiu am scris asa la prima mana...ce-mi trecea prin cap...delirul racelii cred...am inceput pe la 23 si am terminat cam pe la 2 de scris toata povestea ...si tot nu ma simt mai bine...:(...ma doare capul...nasul mi-e tot infundat...am inceput sa tusesc asa cate un pic...nu-i de bine

Anamaria spunea...

Recunosc faptul ca m-am amuzat teribil cand am citit si, se pare, chiar nu e frumos sa razi de necazul omului. Ieri am trecut printr-o situatie asemanatoare cu o "doamna" care se grabea si mi-a "taiat calea" la magazin. Nu o sa mai rad de nimeni si de nimic ca e de rau. :))

Carmen spunea...

:)...asta cu rasul de necazul altuia am patit-o si eu de nenumarate ori...si chiar nu e gluma :)....ma mir ca ai avut rabdare sa citesti tot...nu ma gandeam ca e chiar asa de amuzant...defapt nici nu am mai recitit ce am scris ...m-am speriat cand am vazut cat e :)

miki spunea...

pai si... nu are nicio legatura cu titlul pe care il aveai si subiectul pe care ti l-a furat cineva (paracioaso!). oricum, acum inteleg de ce nu ai avut tu un marti 13. pentru ca ai tras deja destul cu putin inainte de momentul x. exista un echilibru, stiam eu! :D

Carmen spunea...

pai stai miki...ca la ala am renuntat de tot :)...deocamdata...pana mai uita un pic lumea de al tau....ups...ca te-am parat din nou , de data asta pe fata :)
...a trecut...:)...sunt curioasa ce mai urmeaza