miercuri, 7 ianuarie 2009

La mănăstire

miercuri, 7 ianuarie 2009
Îmi place viaţa...îmi place să ascult muzică, ritmată când am chef să mă dansez din toate încheieturile, lentă când sunt tristă şi prefer să mă chinui singură accentuând cu muzica starea de nefericire...îmi place să dansez, pe orice stil de muzică şi cineva îmi zicea că fie am baterii Duracel, că mă "rup în figuri"...îmi place să mănânc...ador ciocolata, si inghetata, iaurturile cu fructe,prajiturile şi mâncărurile româneşti....îmi place să lenevesc şi să mă uit la filme, fie ele bune sau rele....îmi place să mă plimb şi să uit de mine undeva în natură, îmi place să învăţ singură să fac ceea ce nu stiu încă...îmi place să stau la soare, să mă balăcesc toată ziua...îmi place să mă dau cu sania şi cu sacul , doar că mi-e cam ruşine câteodată...îmi place să călătoresc şi mă plictisesc repede dacă fac mereu acelaşi lucru...îmi place să fac surprize plăcute altora...îmi place să alerg...îmi place să joc cărţi şi alte jocuri de gaşcă, îmi place să râd zgomotos şi cu poftă ca să-mi cadă bine...îmi place liniştea aceea când eşti la pescuit, îmi place să stau să aştept peştele să se prindă în cârlig chiar dacă el nu vine...îmi place să pierd ore în şir visând cu ochii deschişi...îmi place să am lângă mine oameni care iubesc ca şi mine viaţa.
Şi totuşi dacă ţi-aş spune că n-am exclus niciodată opţiunea de a mă călugări? Râzi :) , râd şi eu dar nu e imposibil...credinţă am, voinţă şi ambiţie am.
De ce aleg unii oameni calea asta? Şi nu toţi au fost toată viaţa lor evlavioşi şi fără de păcat...De ce nu m-aş călugări? E o soluţie sau e chemarea?

(îmi era dor de o discuţie fără de sfârşit :) , nu de altceva dar trebuie să conving pe cineva şi e cam greu...şi dacă nu reuşesc măcar să şterg de pe listă ca fiind o opţiune pentru mine :)...e greu când te lupţi cu morile de vânt şi cu încăpăţânarea )

9 comentarii:

Garfield spunea...

Am citit ce scrii tu pe aici si cred ca imi place...
probabil voi reveni curand... gandeste frumos si zambeste mult:)

Carmen spunea...

multumesc...te mai astept :)

Anamaria spunea...

frumos post! Nu am inteles exact la ce te referi cand spui ca acest gest ar putea fi o solutie.O solutie la ce? Sau pentru ce? Cei care se calugaresc doar pentru a fugi de problemele din viata lor, nu cred ca si-ar gasi astfel linistea. In schimb, partea cu chemarea, e o chestiune in care eu cred cu adevarat. Sunt multe cazuri in care oameni despre care ai spune, citindu-le "Cv-ul" ca nu au avut nimic de-a face cu Biserica, brusc au simtit ca trebuie sa se calugareasca si acum sunt impliniti. E o tema interesanta, nu stiu exact ce te-a determinat sa o aduci in discutie. O zi frumoasa, astept sa "te mai citesc!

Carmen spunea...

Anamaria,nu toti cei care ajung sa se calugareasca au ajuns acolo pentru ca au simtit chemarea.
Discutia am deschis-o pentru ca inca nu am reusit sa conving pe cineva ca viata la manastire nu e solutia problemelor si impasului in care este acum. Pentru cei cu credinta, calugaria poate fi o solutie si nu neaparat o chemare, este solutia cea mai usoara pentru ei, li se pare ca nu au puterea necesara ca sa mai lupte in societate iar calugaria este ca un abandon prin care regasesc si intaresc credinta.
Aleg o viata simpla in care au casa, au masa, au liniste...toate foarte bine dramuite, muncite...un loc in care nu-ti mai faci griji pentru ziua de maine.

Anamaria spunea...

Asta era! Asa cred si eu doar ca, asa pe fuga, ferita de ochii sefului, a fost greu sa-mi expun parerea in termeni normali. :)) Bafta in incercarea ta de a convinge acea persoana ca e cum spui tu. Iti tin pumnii!

Carmen spunea...

Da, am nevoie...cam greu sa convingi pe cineva sa renunte la casa, masa, si liniste asigurate...in schimbul unei lupte continue :)

Elena spunea...

Liniste asigurata?! Acolo e o lupta infinit mai mare decat aici... Am fosti colegi care acum sunt calugari, nu am putut sa ii trag de limba, sa vad de ce au ales, la unii cred ca a fost chemare, clar. Dar ca sa alegi viata de acolo e nevoie de multa putere si convingere. Si parerea mea... sa discute cu cineva "avizat" sau sa citeasca. Aproape de voi e Manastirea Sambata... e Parintele Teofil Paraianu, merita de adoptat calea aceasta, de consiliere in prealabil.

Carmen spunea...

:), dar tu chiar despre toate esti informata? :)
Clar e nevoie de o buna informare, dar de afara asa pare...mai usor.

Elena spunea...

Cum despre toate?:)) S-a nimerit si tura asta, nah!:P