miercuri, 23 decembrie 2009

Numărătoarea inversă

miercuri, 23 decembrie 2009

Toată lumea se agită zilele acestea. La mine este primul an în care fac eu de capul meu lista de bucate..până acum o făcea mama…care ne aştepta bucuroasă acasă. Ea avea deja prăjiturile, care nu conţin cremă, făcute şi cam în 23 termina cu bucătăria…în ajun se împodobea bradul şi se făceau ultimele retuşuri în materie de curăţenie.


Eu nu m-am stresat…în primul rând pentru că nu am avut timp…toată ziua la serviciu…seara o mâncărică rapidă…şi somn. Deocamdată am făcut lista…am şi cumpărat majoritatea lucrurilor care erau pe listă…nu toate…că s-au terminat banii. Bradul încă nu l-am luat….dar o creangă tot fac eu rost de pe undeva…nu mă dau eu bătută. De mâncare mă apuc în seara asta şi văd eu dacă termin până în ajun…problema e că mâine nu ne dă firma liber şi voi fi iar la muncă…în ritmul acesta n-am spor. Curăţenia generală am făcut-o dar praful tot se pune şi trebuie şters iar…off. Vă spun eu după evenimente dacă m-am descurcat sau nu….calm…calm şi cu răbdare.


Voi cum v-aţi organizat treburile?


5 comentarii

marți, 22 decembrie 2009

Cea mai nouă urare - de Mircea Badea

marți, 22 decembrie 2009
Senzaţional



3 comentarii

vineri, 18 decembrie 2009

Istoria tălpilor mele...dorinţe

vineri, 18 decembrie 2009
Am apărut în tălpile goale…era cald şi bine acolo de unde am apărut şi nu aveam nevoie de încălţări.
Apoi...ceva mai târziu... o tanti zâmbăreaţă, creaţă pe atunci...şi cu părul scurt...făcea ce făcea şi mereu îmi „împacheta” picioruşele...şi alţi copii le aveau „împachetate”...aşa că am considerat că e ceva normal şi nu am protestat. Am aflat că le zice încălţări la chestiile alea de toate culorile cu care mă încălţa tanti care era defapt mami.
Din pozele din vremurile acelea pot să-mi revăd colecţia copilăriei....impresionantă....ţinând cont că oferta era cam slabă pe atunci. Îmi aduc aminte de sandalele de gumă pe care mi le cumpăra mama pentru joacă...numai bune de ştromfălit pe afară...material rezistent...ieftin...şi de toată ziua.
Cam aşa arătau :
acum cică le spune sandale de plajă...pe atunci mergeau şi pe betoanele din jurul blocului.

Perechea mea preferată, de care îmi aduc aminte fără să mă uit în poze erau nişte balerini gri...cu talpă albă...şi cu nişte floricele albe aplicate în partea dreaptă din faţă.
...Şi sandalele cu toc ale mamei...şi saboţii...primele mele tocuri...purtate pe ascuns prin casă...cu care mă împiedicam căci îmi erau prea mari.

Acum mă opresc în faţa magazinelor de profil şi încep să aleg care ar fi perechea preferată de acolo, acea pereche care m-ar face să sclipesc...vreau sclipirea...personalitatea încălţămintei + personalitatea mea= sclipirea lui Carmen...acea sclipire care o ridică cu tălpile deasupra solului şi parcă păşeşte pe aer...acea sclipire molipsitoare...cu chip senin şi plin de zâmbet.
Vreau câte o pereche „fermecată” pentru fiecare anotimp. Nu-i de mirare că în loc de haine sau mâncare aş da mai degrabă bani pe încălţăminte...şi mai am un fix...care enervează uneori pe alţii...îmi place să păstrez încălţămintea în cutia originală...e piticul meu...şi să nu-l enervaţi că va creşte mare :).

De ce e importantă încălţămintea pentru mine? Încălţămintea spune multe despre omul care o poartă...nu are doar un rol practic...te defineşte...arată celor din jur într-un mod tacit cum eşti...şi se vede imediat dacă o pereche nu ţi se potriveşte...oricât de la modă ar fi.
Ca să le fac în ciudă fetelor...eu am propriul meu consilier în ceea ce priveşte încălţămintea...da, e bărbat...şi are răbdare să se plimbe cu mine prin magazine...şi nu dă greş niciodată cu sugestiile lui...şi nici comisionul pentru serviciile lui nu e prea mare...aşa că...norocul meu...nu vi-l dau :).

Femeile sunt nişte norocoase...la varietatea de produse de pe piaţă nu se poate să nu găseşti ceva...oricare ar fi gustul tău...amin.
Şi oare de ce m-au prins pe mine tocmai acum amintirile despre încălţămintea de damă de pe vremea comunismului....şi de ce poveşti cu zână zburătoare?...pentru că vreau şi eu o pereche de cizme...că frumoasele mele ghete au intrat la apă de când cu atâta zăpadă...şi ciorofleacă. La noi nu şi-au făcut treaba oamenii de la dezăpezire...Moşule...vreau cizme.

4 comentarii

IT - arhiva arhivei rearhivate

Când arhivezi un fişier ...arhiva este mai mică decât fişierul propriu-zis. Respectand acest fapt...teoretic...dacă pun arhiva într-un director nou şi o rearhivez ...şi tot repet acest procedeu...ar trebui ca după fiecare operaţie arhiva-arhivei-arhivei-...-arhivei să fie tot mai mică. Pus în practică acest experiment...nu se întâmplă deloc aşa.
După prima arhivare...arhiva arhivei rearhivate îşi păstrează mărimea....v-am pierdut în text?

Întrebarea mea ar fi....care e explicaţia?...poate e careva prin zonă care mă poate lumina şi pe mine.

2 comentarii

joi, 17 decembrie 2009

Haios

joi, 17 decembrie 2009

...eu cred că e de bine dacă aud voci...când vorbesc la telefon...altfel nu îmi pot imagina cum m-aş putea înţelege cu interlocutorul... :))


Voi auziţi voci?

0 comentarii

miercuri, 16 decembrie 2009

Adulterul femeii

miercuri, 16 decembrie 2009

În comparaţie cu bărbatul, e mai puţin probabil ca o femeie să înşele. În vremurile de demult nu se prea auzea ca o femeie să-şi înşele soţul, dar azi, în aceste timpuri moderne…numărul femeilor care îşi înşeală soţii creşte exponenţial. Diferenţa dintre un bărbat şi o femeie care înşeală este aceea că adesea bărbatul înşeală din motive fizice…pe când o femeie care înşeală o face mai degrabă din motive emoţionale…îi lipseste de obicei afecţinea în relaţia cu partenerul…şi cedează atunci când primeşte aşa ceva de la altcineva.

Se fac tot felul de studii...mulţi sunt aceia care îşi dau cu parerea referitor la acest subiect şi sunt mulţi care susţin faptul că soţiile sunt mult mai fidele decât soţii. Iar atunci când o femeie îşi înşeală soţul e mult mai probabil ca această aventură a ei să fie una emoţională şi de cele mai multe ori îşi înşeală soţul cu cineva care face parte din grupul lor de prieteni, sau cu un coleg de la serviciu. Bărbaţii cu care înşeală tind să fie unii care stau mult mai bine din punct de vedere financiar sau care sunt mult mai atenţi, care ştiu să o facă se se simtă apreciată şi înţeleasă.


De cele mai multe ori femeile înşeală şi din răzbunare. Femeia modernă nu mai este dispusă să se conformeze cu gândul că e înşelată…chiar şi atunci când are doar o simplă bănuială, aceasta o poate face să se aventureze în a avea o astfel de relaţie nesănătoasă. Chiar dacă nu e o scuză, multe femei văd în răzbunare un motiv adecvat pentru a-şi înşela soţul.

Femeia mai înşeală şi din cauza monotoniei pe care o simte în relaţia în care e angajată…astfel caută să aducă din nou în viaţa ei, emoţia, încântarea, senzaţia, clocotul de altădată. Pentru o astfel de femeie faptul că e cu altcineva nu e singurul fapt care o face să se simtă scoasă din monotonie…mai e şi strecuratul pe ascuns şi faptul că scapă neprinsă.
Atunci când o relaţie ajunge într-un punct mort, în care nici unul din parteneri nu mai face nici cel mai mic efort ca să-l asigure pe celălalt că încă îl mai doreşte…femeia începe să se simtă nesigură…şi asta o face să caute înafara relaţiei acel sentiment că e dorită. Fiind dorită de altcineva…compensează lipsa pe care o simte aceasta în relaţia ei…şi îi creşte încrederea în ea însăşi.


Aş putea spune că cele care fac aşa ceva din motivele enumerate mai sus sunt femeile cele slabe de înger…care depind emoţional de un bărbat…care deşi nu se mai simt bine într-o relaţie nu au curajul să îi pună capăt şi caută afecţiunea în altă parte. Acest fapt eu îl găsesc foarte înjositor.
Dacă nu îţi mai convine relaţia în care eşti şi nu mai ai de gând să te lupţi pentru ea…atunci pune-i capăt şi fi sinceră cu celălalt. O să găseşti cu siguranţă altul…mai bun sau mai puţin bun…dar de găsit găseşti. Dacă mai simţi măcar puţin că s-ar putea să mai meargă relaţia…atunci luptă.


Răzbunare…e o prostie…nu-ţi oferă nici o mulţumire…doar te transformă…devi ca cel care te-a trădat…fără principii…şi asta te poate face să te simţi la fel de murdară ca el…dar toate acestea nu vor face ca el să te aprecieze din nou…sau să se întoarcă la tine…din contră…te va desconsidera mai mult. În cazul acesta unica soluţie e să-l laşi cu “ochii în soare”…fără nici o explicaţie…fără nici un alt cuvânt…erase him from your memory…cele care puteţi face asta sunteţi …the best.



2 comentarii

Afară ninge liniştit...în sobă arde focul


Mie îmi pare bine că ninge...să ningă...şi să nu se mai oprească decât după Crăciun...aşa se va vedea incompetenţa autorităţilor...care în fiecare an sunt luate prin surprindere de către zăpadă.

Ieri am ieşit la ora 17 de la serviciu şi vroiam să ajung la facultate. Nu am mai circulat de mult timp cu transportul local si am avut surpriza neplăcută de a afla că au schimbat toate numerele la autobuze de nu mai ştiu ce număr pe unde mă duce...aşa că a trebuit să întreb lumea în staţie. M-am bucurat prea repede când am văzut că autobuzul care trebuia să-l iau eu apare imediat în staţie fără să mai fiu nevoită să aştept în frig.
Îmi ştampilez biletul şi ocup un loc...planul meu era ca în 20 de minute, maxim 25, să ajung. Şi cum planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg...un traseu care în mod normal se face în 15 min....autobuzul l-a făcut într-o oră....pentru cei care sunt din Sibiu şi ştiu...de la piaţa Vasile Aron....până la Teatru....am făcut o oră....ajungeam mai repede dacă mergeam pe jos.

Pe lângă faptul că era destul de aglomerat se circula şi foarte încet....maşinile patinau din cauza gheţii. Microbuzul din faţa autobuzului derapa la fiecare pornire...îi fugea spatele în dreapta...şi asta pentru că zăpada nu a fost curăţată cum trebuie.
...intervenţii?...cu plugurile 24 din 24 dacă ninge 24 din 24....asta ar fi normalitatea...si dacă se strânge multă zăpadă....încărcată în bascule şi cărată pe câmp.

Şi trotuarele? Pietonii nu plătesc taxe? trotuarele nu trebuie curăţate?ce ar trebui să facă pietonul? să iasă cu pluta? La fiecare trecere de pietoni e plin de apă şi mâzgă de la zăpada topită. La asta nu v-aţi gândit? Rău destul....alţii s-au gândit prin alte municipii....de exemplu la Târgu Mureş trotuarele sunt curăţate în tot oraşul...primăria a găsit ca soluţie...folosirea în folosul comunităţii a celor din penitenciar...grupuri de condamnaţi...supravegheaţi cu puşca în mână...mătură toate trotuarele.

Găsiţi şi voi o soluţie...ce fac cei care primesc ajutor social?...ăia de mătură...la treaba cu ei.

Dacă alunec pe gheaţă şi îmi rup ceva...pe cine dau în judecată...sigur e cineva care răspunde pentru aşa ceva.
Să ningă, să ningă...

0 comentarii

marți, 15 decembrie 2009

Ninge...cu cadouri

marți, 15 decembrie 2009
A început să ningă...cu cadouri :)...de Secret Santa...eu am primit ceva antistres...haios...restul...vedeţi la Călin, Lucian şi Mălin. Nu vă mai povestesc de pâinea cu untură şi ceapă...ştiţi deja de la restul....vă spun că la Hermania am servit şi un ştrudel cu mere, cu îngheţată şi cu sos de vanilie...delicios. Am completat cu un pahar de vin de Recaş...roze...bun de tot. Preţurile mi s-au părut acceptabile şi porţiile suficiente...plăcinta lui Lucian a săturat poftele a 4 guri...căci Lucian nu a fost în stare să dea gata toată plăcinta...eu deja sătulă, din cauza ştrudelului, doar am gustat-o...aşa că am pasat-o.

Nu mă căutaţi în poze...fotograful n-a vrut să ma ia şi pe mine în chip...a făcut şedinţa foto când eu lipseam de la masă...şi probabil că pe când m-am întors a rămas făra baterie...altfel nu-mi explic...asta ca să-l scuz pe el într-un mod elegant...dar lasă că nu mai scapă el la următoarea întâlnire :).

M-am simţit foarte bine...am râs cu gura până la urechi...am povestit multe şi nevrute...ca niciodată am plecat ultimii...de la căldură am dat de frigul aprig de afară...am dârdâit puţin până am ajuns la parcare...şi încă puţin în maşină până s-a încălzit.

Şi nu e singurul cadou...sărbătorile astea au picat la fix pentru casa mea nouă...aşa că pentru toată lumea e mai uşor...împuşcă 2 iepuri dintr-o lovitură...cu un cadou rezolvă şi cadoul de Moş şi cel de casă nouă...iar eu am doar de câştigat din asta.

În aceeaşi zi cu Secret Santa am primit încă un cadou...o tavă de tort şi una de tartă...nemţeşti..deci de calitate...până la urmă...oridecare ar fi...calul de căpătat nu se caută de dinţi în gură...orice cadou e binevenit...ideea e că nu mă aşteptam la cadoul acesta...eu imi invit prietenii la mine doar pentru că îmi face plăcere să stau la o vorbă cu ei. Mulţumesc Adrianei şi lui Liviu :).

Asta nu e tot...de Moş am mai primit o masă de bucătărie...mai am nevoie de scaune..dar alea mi le cumpăr eu...când o fi cu ce :)....azi am aflat că mai primesc şi o maşină de măcinat nucă...numai bună acum de sărbători...pentru prăjiturile pe care le-am trecut în meniu...chiar aveam nevoie de aşa ceva.
Sper să vină şi la voi Moşul cum a venit la mine.

2 comentarii

luni, 14 decembrie 2009

Ce se mănâncă de sărbători

luni, 14 decembrie 2009
Deja am început să mă gândesc la meniul de sărbători...în mare parte ştiu ce vreau să pregătesc..dar mai am de ales.
Nu vor lipsi sarmalele...supă sau ciorbă...încă nu m-am hotărât...o friptură...nelipsitele aperitive...de ce fel...încă lucrez la listă.....dulciuri: coşuleţe...cornuleţe...şi încă două prăjituri la care nu m-am hotărât. Cozonacul dacă nu-l primesc de la bunica o să-l cumpăr.
Dar astea sunt planurile înainte de nebunie...până atunci poate se schimbă.
Voi cu ce vă pregătiţi?

4 comentarii

vineri, 11 decembrie 2009

Biblioteca Universitară ULBS

vineri, 11 decembrie 2009

La unul din cursurile de săptămâna aceasta ni s-a oferit un tur al bibliotecii universitare....cea nouă...de lângă urgenţe...şi trebuie să vă spun şi vouă impresia pe care mi-a lăsat-o. E cu totul altceva decât cu ce eram eu obişnuită.


Un sistem nou care îţi permite să împrumuţi singur cartea dorită...fiecare carte are un cip..aşa că nu poţi pleca pur şi simplu cu ea...adică poţi...dar porneşti alarma şi nu cred că pentru o carte vrei să atragi atenţia asupra ta.


La fiecare nivel e o sală de lectură...în care ai acces la internet...poţi merge liniştit cu laptopul. Cartea dorită ţi-o cauţi singur....odată ajuns acolo o să vezi că e simplu....şi nu e nevoie să o pui tot tu pe raft...o laşi pur şi simplu pe masă.


În cazul în care o carte pe care o doreşti nu poate fi împrumutată acasă...ai posibilitatea de a scana ceea ce-ţi trebuie....la fiecare nivel există un scaner. Iar dacă biblioteca nu are în dotare o anumită carte...dar şti că exită la altă bibliotecă universitară...cum af fi, de exemplu, biblioteca de la universitatea din Cluj...există posibilitatea ca biblioteca ULBS să solicite celor de acolo cartea respectivă....tot ce trebuie să faci este să faci o cerere scrisă prin care soliciţi acest lucru.


Pe lângă mulţimea de cărţi biblioteca mai pune la dispoziţie şi colecţii întregi de ziare şi reviste...lucrări de doctorat...există şi un centru media unde ai la dispoziţie calculatoare...unde poţi asculta sau viziona documentele dorite...există până şi rezerve...încăperi mai mici...dotate cu birou şi calculator...avantajul unei asemenea rezerve este că dacă ai rezervat aşa ceva...poţi lucra liniştit la proiect...şi nici nu e nevoie să porţi după tine toate documentele de la o zi la alta....ai cheie ...închizi şi pleci.
Să nu uit....la intrarea în clădire...undeva pe dreapta e un automat unde poţi restiui cărţile chiar dacă biblioteca e închisă...încă nu a fost pornit dar va funcţiona cât de curând.


Dacă tot am fost porniţi cu vizita, doamna directoare Dr.Ing. Maria Rodica Volovici ne-a prezentat şi sala senatului şi Aula Magna...aula are vedere spre curţile interioare...care au fost amenajate ca spaţiu de recreere...într-una din părţi vederea e spre un laborator de la medicină...unde se fac disecţiile...a fost interesant să vezi cum învaţă viitorii medici...le-am făcut cu mâna şi am plecat.


A fost un curs interesant...a meritat prezenţa...o investiţie foarte bună după umila mea părere...merită să faceţi şi voi măcar o vizită...aşa de curiozitate...seamănă a occident.

0 comentarii

joi, 10 decembrie 2009

Viaţa e şi frumoasă

joi, 10 decembrie 2009
La mine sărbătorile încep de azi...luna decembrie e luna bilanţului anual...iar bilanţul de anul acesta zice numai de bine...cel mai bun an din viaţa mea....cu multe împliniri...pe toate planurile...multe schimbări...bune...precum cozonacul proaspăt scos din cuptor.
Una din ideile foarte bune pe care am avut-o anul trecut a fost să-mi fac acest blog....care are un merit deosebit pentru o mare bucurie a mea....bucurie care se ştie...şi care ştie. Detaliile sunt de prisos...mai ales în cuvinte...atât pot să spun... că sunt foarte fericită...şi asta e cel mai important.
E frumos în doi...chiar dacă bărbaţii vor să fie singuri şi femeile vor să fie singure...e mai frumos în doi şi e mai uşor. Că eşti bolnav...sau fericit..sau trist...sau descurajat...că ţi-e frig...că ţi-e foame...că nu găseşti soluţie unei probleme...e suficient ca persoana aceea dragă să fie lângă tine...persoana aceea dragă mă face mai puternică...nu mă dau bătută când dau de greu...cum făceam, poate, altădată. Parcă l-aş cunoaşte de o viaţă...ca şi cum am fi crescut împreună. A reuşit să scoată la iveală cele mai bune părţi din personalitatea mea....mă simt precum un diamant preţios în mâinile bijutierului care m-a şlefuit...şi nu vreau să mă dezlipesc de el.
Tot datorită acestui blog am întâlnit oameni extraordinari...care se ştiu ei...nu-i nevoie să dau nume...oameni pe care eu îi consider prietenii mei şi cu care îmi place să petrec timpul...oameni cu care am redescoperit jocurile de altădată...acum parcă mai haioase şi mai relaxante. Discuţii în care "punem lumea la cale"...ne fac uneori să uităm de timp şi ne trezim că e trecut de miezul nopţii.
Sunt o mare norocoasă...deşi m-am născut în ţara asta ...am nimerit într-o famile extraordinară. Părinţii mei s-au cunoscut la un bal...tata a pus ochii pe mama...şi după numai 3 luni...a cerut-o de nevastă...aşa era pe atunci...la numai 23 de ani se căsătoreşte. La aproape un an după căsătorie apare pe lume primul lor copil....adică eu...iar în anul revoluţiei apare şi sora mea. Acum că am crescut şi sunt cu capul pe umeri....şi când "privesc" în urmă....realizez că toată viaţa lor s-a concentrat în a ne oferi nouă tot ce era mai bun...atunci nu înţelegeam multe lucruri...şi mă supăram de multe ori...poate uneori au fost prea protectori...poate uneori au exagerat ....acum însă nu pot decât să le mulţumesc.
Ne-au oferit un cămin...ne-au oferit căldura sufletească...se "transformau" în copii şi se jucau cu noi...tata ne-a învăţat de mici să citim ceasul...pe un disc de carton pe care a desenat orele şi minuturile...acele fiind două sârme.
Mâncarea caldă a mamei....care ne aştepta cu masa pusă...amiaza în casa noastră era de 3 ori pe zi...pentru că ajungeam pe rând acasă...prima era sora, apoi eu...şi mai târziu ajungea şi tata de la muncă. De multe ori renunţau ei la haine sau pantofi noi...deşi aveau nevoie...şi ne cumpărau nouă....ne-au trimis la şcoală şi ne menajau de la alte sarcini casnice numai să avem timp să citim. Ne-au învăţat că a cunoaşte e important în viaţă..."ai carte, ai parte" îmi spunea tata....şi a avut dreptate...am principii...şi am parte de o gândire cu care nu mi-e ruşine. Ne-au învăţat să preţuim valorile...ne-au învâţat să ne luptăm pentru crezurile noastre...ne-au învăţat să fim oameni...să ne respectăm pe noi însene şi să-i respectăm pe ceilalţi.
Am avut parte de tot sprijinul lor moral şi material, în limita posibilităţilor,...anul acesta mi-au dat toate economiile lor de-o viaţă...economii muncite câte 11 ore pe zi...6 zile pe săptămână...în soare arzător, pe vânt sau ploaie...cu multe sacrificii... şi mi-au cumpărat un apartament...numai să nu mă mai ştie că mă plimb din chirie în chirie. Cu salariile din ziua de azi cred că o viaţă nu mi-ar fi ajuns ca să adun bani să-mi cumpăr casa visată. Da...un vis împlinit...un loc care miroase a acasă...în care mă întorc bucuroasă...în care am liniştea sau gălăgia pe care mi-o doresc.
Eu am avut şansa aceasta pe care foarte mulţi nu o au...pentru că nu toţi părinţii au posibilitatea asta.Mulţumesc,mulţumesc...mulţumesc.
Un exemplu pentru mine...încă tineri...mă bucur să-i văd ţinânduse de mână chiar şi acum...se iubesc....mai mult decât la început.
Nimic n-ar fi de ajuns ca să le pot mulţumi...aş vrea să fie mândri de mine...căci ştiu că asta ar fi o bucurie pentru ei....căci asta e ceea ce îşi doresc....şi ce-mi doresc eu...e să îi am cât mai mult lângă mine şi să-i pot ajuta atunci când vor avea nevoie.
La mulţi ani!....căci ziua aceasta are mai multe semnificaţii...datorită celor mai dragi oameni din viaţa mea...despre care am simţit nevoia să vorbesc...să mai vorbesc şi despre lucruri frumoase.
Trăim
...cu bune,cu rele...(mai mult cu bune...cele rele să se uite)

2 comentarii

miercuri, 9 decembrie 2009

Meniul zilei

miercuri, 9 decembrie 2009

Vă este cumva foame? În criză...fără carne...doar cartofi de la mama de acasă...câteva ciuperci...o roşie şi condimente...mâncarea asta nu necesită nici bani mulţi nici atenţie...se pune la cuptor şi se lasă până se rumenesc...ce frumos sună..şi ce bună a fost. Asta e o combinaţie născută din imaginaţia papilelor gustative flămânde...

....şi nu-i aşa că după o aşa masă e nevoie şi de un desert?...uşor de făcut...o reţetă furată de la Amalia...se prepară rapid, fără să murdăreşti prea multe vase...foarte dulce şi un pic altfel...crema de zahăr ars...cu pandişpan...un tort mai degrabă...iami...




...v-am făcut poftă cumva? foarte bine...puneţi mâna şi faceţi şi voi...mai lăsaţi tembelizorul în pace...o zi dulce

2 comentarii

marți, 8 decembrie 2009

Analiza la rece

marți, 8 decembrie 2009
Cam acestea sunt concluziile la care am ajuns...e o părere pe care mi-am exprimat-o pe blogul lui Flavius....unde el si-a spus părerea despre anumite reacţii...pentru care n-am de ce să mă supăr...pentru că nu cei plecaţi sunt vinovaţi...vina e a majorităţii...o parte din ea...aceea care a stat acasă...pentru că flămânzii...bătrânii şi cei slabi de înger nu pot fi condamnaţi...pentru că ei prin toate astea îşi poartă deja o cruce prea grea...salutări şi să auzim numai de bine...lui Flavius şi Mariei.

Nici unul nu e bun, nici unul din cei 12 nu erau buni. In primul tur am votat cu Crin. In turul doi, a fost un vot negativ. Fiecare e liber sa voteze cum vrea, fiecare are motivele lui pentru care a votat cu cineva anume.Au fost unele cunostiinte care mi-au spus ca pur si simplu nu voteaza cu PSD-ul din principiu pentru ca sunt comunisti. Ok, dar sa nu confundam o ideologie cu dictatura lui Ceausescu, democartia poate fi si de stanga si de dreapta. Si sa nu uitam ca Basescu a fost si el activist in partidul comunist...e la fel de comunist ca Iliescu, si mai comunist decat Geoana.
Nu am votat cu Basescu pentru ca nu vreau un crocodil care varsa lacrimi la Tv, nu vreau unul care se jura ca n-a lovit copilul cu pumnul si nici in plex...dar l-a lovit cu dosul palmei, nu vreau un presedinte care striga "mogulii", cand el e pe mana cu ei, nu vreau un presedinte care isi permite sa faca un cetatean al Romaniei "tiganca imputita" sau "pasarica", nu vreau un presedinte care atunci cand o colega de partid nu e de acord cu el o trimite pe centura(cum a facut cu Lavina Sandru), nu vreau un presedinte care sa isi asume mai multe atributii decat ii permite constitutia, nu vreau un presedinte care are ca subordonati niste indivizi precum Udrea, Boc, Ridzi. Nu vreau unul care fura pe fata fara jena...cum a facut in multe cazuri, cum a facut si acum la alegeri, in tara in mod deosebit.
Mi-au spus colegi ca au vazut in satul lor cum PDL-ul impartea galeti cu carne in ziua alegerilor, altii cum au vazut primarii PDL-isti ca intra din casa in casa si scot oamenii la vot, contra cost...sunt oameni simpli care mi-au spus astea,oameni fara interese. A castigat cel care a avut cei mai multi primari in sate si comune. Hotia pe fata e tupeu curat, ne face prosti in fata. Vreau un presedinte care sa fie un impaciuitor nu un instigator la conflicte...stam de atatea luni fara guvern.In occident nu mai suntem agreati...tot din cauza lui...si a celor din jurul lui.Nu-l vroiam nici pe Geoana, dar l-am ales pentru simplul fapt ca nu-l vroiam pe Basescu. Daca astea doua au fost variantele...il vroiam pe Geoana pentru ca cel putin un an era Johanis prim ministru, si cum Boc a indreptat fonduri spre Cj asa ar fi facut si Johanis pt SB. Plus de asta, Johanis avea sprijinul nemtilor...ar fi putut atrage investitori pe timp de criza. Nu i-ar fi fost usor, cum nu ii va fi niciunuia.
Unde s-au dus banii din prima transa a imprumutului de la FMI? ca salarii nu s-au dat..iar pensiile s-au marit cu 2 %, dar aia 2% mi i-au luat mie din salar(iau mai puţin cu 2%).Base zice ca am intrat in UE pe timpul mandatului sau...dar tratative s-au purtat inca dinainte, nu e doar meritul lui. Boom-ul economic nu i se datoreaza lui, a fost boom economic in toata lumea(era normal sa plutim si noi pe acelasi val ca toata lumea). La fel cum e si cu criza, acum insa se poate vedea ce solutii a gasit el pentru aceasta criza...criza politica...va urma probabil o dizolvare a parlamentului, niste alegeri anticipate, iar o campanie care ne costa tot pe noi, oamenii de rand, nu pe el, el i-a cumparat fetei lui un apt de aproape 1 mil de euro cu banii jos...pe cand eu am rata de platit 20 de ani pentru unul de 36 de mii. Vor fi alte scandaluri, si uite asa o vom tine....si cei care n-au mers la vot...sunt cei care nu i-au vrut pe nici unul...aceia...adunati cu cei care nu l-au vrut pe basescu si care s-au dus si l-au votat pe Geoana din acest motiv...sunt mult mai multi decat cei care l-au votat pe Basescu. Prima replica a lui Basescu a fost..."un fleac, i-am ciuruit"...asta e presedintele Romaniei.

Nu va critic pentru alegerea voastra(diaspora)...vroiam doar sa va spun si parerea de pe celalalt mal...sper ca macar rudelor si prietenilor vostrii din tara sa le fie mai bine cu Basescu...eu una sunt trista si dezamagita, la fel si prietenul meu. El va trebui sa-si suspende activitatea pe firma, nu are profit dar trebuie sa plateasca impozitul forfetar, ala din primul mandat al lui Basescu. Si inca ceva, Basescu a zis in campanie ca situatia de criza in care se afla tara necesita bani mai multi din impozite si taxa unica...nu mai sunt bani la buget si de undeva trebuie sa-i ia...de la noi...vom trai cu adevarat bine....nu ca am fi trait mai bine cu Geoana pe timp de criza...dar macar nu mai mergeam mai jos de atat.

Astea fiind spuse...spre dezamagirea paritilor care stiu cum e sa traiesti intr-o tara straina, printre straini...dar in care se castiga mai bine....s-ar putea sa ma gandesc sa plec din tara asta...in care am ajuns sa votez cu cineva numai pt ca nu-l vreau pe celalalt, dovedindu-se ca in 2004 am gresit votandu-l pe Basescu(pt ca tunci nu-l vroiam pe Năstase).

Azi nu m-am uitat deloc la ştiri şi nici la alte emisiuni cu temă politică...e mai bine să fi indiferent...ce nu şti nu te doare...dormi române.

3 comentarii

luni, 7 decembrie 2009

Straini...

luni, 7 decembrie 2009

0 comentarii

Vorbe mari

Johannis a spus o vorbă mare "în democraţie majoritatea decide, asta nu înseamnă că majoritatea are dreptate"

1 comentarii

România părăsită


0 comentarii

Să se ştie...

...dacă până azi ziceam că nu vreau să emigrez....azi spun că mă mai gândesc....
...criza politică va continua...suntem o paria a Europei...l-aţi votat pe cel mai comunist dintre toţi(vedeţi trecutul lui Băse...şi activitatea lui din timpurile lui Ceaşcă)...vă meritaţi soarta...să nu vă mai aud că vă plângeţi...

0 comentarii

vineri, 4 decembrie 2009

D'ale sărbătorilor

vineri, 4 decembrie 2009
Indirect am fost întrebată dacă Moş Crăciun există...şi am răspuns:
"Mos Craciun exista in fiecare copil care abia asteapta sa vada ce e sub brad...in fiecare copil caruia parintii ii spun ca Mosul a falimentat din cauza crizei si nu mai are bani de cadouri si pentru el....in fiecare om mare care se bucura cand vede un copil zambind, fericit ca Mosul nu l-a uitat...Mosul exista in fiecare zi a anului...dar se imbraca in straiele de sarbatoare doar in noaptea ajunului...cadouri ne face mereu...dar numai atunci le pune sub brad...Mosul e in fiecare fulg de nea care ii face pe cei mici sa priveasca uimiti si incantati pe fereastra....Mosul e in fiecare om de zapada....
Mosul exista...trebuie doar sa crezi in el...si iti va aduce exact ce ai nevoie...nu ce-ti trebuie....mie mi-a adus..."
Voi ce vreţi de la Moş?

2 comentarii

Despre...

Până ieri nu am mai avut ocazia să particip la vreo gală...am făcut-o ieri...organizată de Asociaţia Colors....au fost premiaţi cei mai buni dintre cei buni....printre premii au fost şi dansuri populare, o scenetă, cei de la Forever Dance şi încă o trupă...căreia nu i-am reţinut numele. A fost o atmosferă extraordinară...o reîntâlnire cu prietenii şi un prilej de a cunoaşte oameni noi.
Mulţumim Claudiei pentru invitaţii.
Felicitări şi lui Călin pentru premiul primit.
Restul....eu am comis o gafă mare luna asta...mă simt tare vinovată...n-a fost cu răutate...pur şi simplu m-au copleşit toate activităţile din ultima lună şi am gafat...o să-mi cer scuze....sper să fie adevărată vorba că fapta recunoscută e pe jumătate iertată.
...voi să nu faceţi ca mine...adică să nu greşiţi.

0 comentarii

joi, 3 decembrie 2009

Ordinea zilei

joi, 3 decembrie 2009
Ce de treabă...plec dimineaţa şi ajung seara acasă...şi gata ziua...când intru pe uşă sunt deja prea obosită ca să mai fac ceva...nici nu am chef să mă ating de calculator...la Tv numai politică...şi chiar nu mai am chef de aşa ceva.
Mă "ascund" în bucătărie...gătesc ceva rapid şi...somn...da...e gata bucătăria...şi când mi-au montat-o eram cea mai fericită...şi acum sunt fericită...dar mi-am găsit alt obiectiv...:)...vrei mereu câte ceva ce nu ai.
Pe seară chiulesc de la curs...merg şi eu la Gală...scot ţinuta de la naftalină...îmi pregătesc palmele pentru aplauze...căci am de susţinut de cineva.
Alte povestiri nu vă mai povestesc..deşi aş avea destule...cum ar fi că până la urmă n-am scăpat de mutat...am coleg de birou...e bine că e unul singur şi e de treabă...nu 13.....cum sunt alte colege de la etajul acesta.
Acum nu mai pot mânca la birou...trebuie să merg la bucătărie...să mă înec de câte ori intră cineva şi trebuie să mulţumesc la urarea de "poftă bună"...sau...cea mai urâtă treabă...eu ajung prima la serviciu...şi merg să fac cafeaua...dar ia cafeaua de unde nu-i...cică aici fiecare birou e cu cafeaua lui...cafeaua lui din partea firmei...unde eram înainte era la comun....acum trebuie să-mi fac cerere separată pentru cafea...apăi atâta birocraţie mă oboseşte...cred că voi renunţa la modul acesta de a mă trezi.
Altfel...cred că merg cât de curând să golesc dulapurile mamei...ale mele sunt goale..şi trebuie populate...deja am negociat cu ea...mi-a donat un set de farfurii, pahare, pături, o pilotă...şi multe borcane pline pe care eu le returnez goale :)....e...aşa părinţi să tot ai...îşi dau tot de la casă pentru copiii lor...sănătate să aibă...şi mie minte să-i pot face mândrii.

0 comentarii

miercuri, 25 noiembrie 2009

Preziceri

miercuri, 25 noiembrie 2009
Un horoscop care mie îmi place...haios şi atipic.



Taur:

"Faci feţe-feţe. Ce înseamnă asta? Că te ocupi foarte mult de feţe azi. Feţe de pernă, feţe de masă, feţe de spate… Se pare că treaba asta e un fel de pasiune nouă pentru tine, un fel de hobby care urmează să-ţi cam ocupe tot anul viitor. Important e să faci faţă…"

Să faceţi faţă....


4 comentarii

marți, 24 noiembrie 2009

Aniversare

marți, 24 noiembrie 2009
"Am 1 an şi 2 zile"...mi-a zis blogul ciocolatiu...am uitat de el zilele acestea...sau mai bine zis am fost prea ocupată ca să mai scriu ceva...şi acum sunt ocupată dar mi-am făcut totuşi un pic de timp...atunci când vrei ...timp îţi faci...aşa îmi spun de multe ori atunci când am inpresia că nu-mi ajunge timpul să fac ceva.
Tort şi lumânări n-au fost...dar şi când vor fi...atunci să vezi.
Până atunci "La mulţi ani!" blogule....şi la cât mai multe gânduri păstrate în sertarele tale.
O retrospectivă a acestui an...pe scurt...recitind primele postări şi comparându-le cu cele mai noi...schimbare mare...să zicem o maturizare...e normal nu?...căci "am crescut"...m-am mai schimbat şi eu între timp...tot în sensul acela...al maturizării...am alte preocupări...alte aşteptări...mai mari...şi uite aşa...treaptă cu treaptă urc agale...până voi ajunge în vârful piramidei dorinţelor mele...unde voi putea spune "da, drumul a fost greu...lung...dar a meritat", unde voi simţi o bucurie şi mai mare decât toate bucuriile de pe parcurs, adunate la un loc.
Voi aveţi scări rulante? Că e nu am...şi mai obosesc...şi mă mai împiedic...şi mă odihnesc...şi mă ridic..şi pornesc din nou la drum.

4 comentarii

vineri, 20 noiembrie 2009

Ce mirare că sunt...

vineri, 20 noiembrie 2009
"Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata,neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt."
Ultimele zile de toamnă sunt extraordinare...se cere plimbare..."Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!"...cântă Nicu Alifantis...pe versurile lui Nichita Stănescu...şi nu ştiu de ce cântecul ăsta îmi crează o stare de bună dispoziţie...ca şi cum aş fi pe o câmpie colorată de petalele florilor care zâmbesc soarelui...mirosul de iarbă crudă...o buburuză care aterizează pe rochiţa mea...o căprioară care mă priveşte sfioasă de la depărtare....sunt Alice în Ţara Minunilor...sunt Dorothy în Vrăjitorul din Oz...sunt tot ce vreau să fiu...şşşşşşşşşşş...să nu întrerup sclipirea soarelui.
Voi ce sunteţi?

2 comentarii

Strigăt politic

Nu mă pot abţine…temperatura politică creşte...alegerile bat la uşă...românii sunt dezamăgiţi...mulţi nu vor ieşi din casă în ziua alegerilor doar pentru a da un vot...
Mai e si referendumul...care mie mi se pare a fi o cheltuială suplimentară ...mai ales pe timp de criză...o mascaradă inutilă...un circ băsescian...pentru care plătim prea scump biletul de intrare...fără sa-l fi cerut măcar. Te duci la vot...iar cei din comisie sunt obligaţi să te întrebe dacă vrei şi buletinele pentru referendum....nu eşti obligat. Normal ar fi ca in cazul în care nu vrei, să fie o rubrica pe lista unde te semnez, în care să poţi scrie că nu vrei să votezi pentru referendum...altfel...oricare din comisie ar putea pune el stampila în locul tau...ca şi cum tu votezi.
Mi-e teamă de o fraudare...în ultimii ani procentajul prezenţei la vot creşte suspicios de mult spre finalul alegerilor...mai ales la sate...bănuiala mea ar fi următoarea...satele sunt foarte greu de supravegheat...deşi sunt comisii cu reprezentanţi pentru fiecare partid parlamentar...aceştia sunt doar pe hârtie ...în realitate toţi sunt de culoarea primarului...în sate toată lumea se cunoaşte cu toată lumea...iar pe finalul programului...pentru a creşte prezenţa la vot...ei pot foarte uşor să ia lista la rând şi pentru cei care ştiu că nu vor mai veni să pună ştampila „votat” în numele lor...să dea cu semnătura..şi gata treaba...că doar cine merge să vadă dacă lelea Mărioară are ştampila pe buletin sau nu. Asta e presupunerea mea...una în plus pe lângă multe altele care s-ar putea întâmpla...şi care au fost prezentate şi pe la posturile Tv în ultimele zile.
Orice fel de fraudare ar putea fi „sufocată” doar dacă mergem la vot cât mai mulţi. MERGEŢI LA VOT!(şi nu votaţi cu Băsescu)

0 comentarii

Nimicuri

Etapa cea mai grea atunci când îţi cumperi ceva e cea de aşteptare...pentru că ceea ce vrei tu se poate doar pe comandă şi durează cam 3 săptămâni...măcar e bine că e înainte de Crăciun. ..şi ce mare va fi bucuria la momentul respectiv...încă de pe acum îmi flutură urechile şi dau din coadă precum un căţel care se bucură.

Şi dacă vorbim de căţei...mie mi-ar place să am un labrador...dar cine să aibă grijă de el cât timp sunt la serviciu?...dacă m-ar lăsa seful să vin cu câinele la serviciu ar fi ideal...şi cum aşa ceva nu se poate...vise plăcute....o să am labrador când o să ajung la pensie...şi atunci n-o să mai pot alerga cu el...n-o să mă mai pot juca.

Mai repede de asta o să fie gata comanda mea...şi vreo două zile sigur n-o să mai bag pe nimeni în seamă...o să stau doar în casă şi o să-mi admir achiziţiile...căci sunt mai multe.
Până atunci...azi e vineri...e deja sfârşit de săptămână pentru mine...mâine e programată o excursie...cică mergem la o mănăstire...undeva prin munţi...iar ziua de duminică e dedicată lenevelii...ce fain....

Şi să vă mai spun ceva...mie nu-mi prea place să folosesc cuvântul „weekend”...mi se pare exagerată corcirea asta de limbi...pentru că vorbesc româneşte eu voi spune „sfârşit de săptămână”...fix-ul ăsta al meu crează uneori confuzii...mi s-a întâmplat odată să spun cuiva „sfârşit de săptămână plăcut”...iar persoana respectivă să mă completeze „şi un weekend plăcut”...care va să zică...a înţeles că m-aş referi la ziua de vineri...păi din câte ştiu săptămâna are 7 zile...şi vineri nu e chiar sfârşitul...

...aşa că...tastând cu degetele mele firave...cu pielea de un alb aproape ca zăpada...cu unghiile vopsite cu roşu...vă spun...mergeţi duminică la vot...şi să NU VOTAŢI cu Băse...să-mi spuneţi la mulţi ani, căci blogul meu face exact un an..tot duminică...şi să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai plăcut.

0 comentarii

duminică, 15 noiembrie 2009

Miting în stil Basescu

duminică, 15 noiembrie 2009
Da...au trecut cam multe ore de la minting...n-am păţit nimic...n-am mai ajuns cu pancarta...m-a sfătuit garda mea de corp că mai bine o las acasă...aşa am făcut.
Am pornit la drum cam pe la 13:45..până lângă hotelul Ibis nici un semn de portocaliu...de acolo însă...invazie...aceştia sunt primii cu care ne-am întâlnit:

...şi aşa a început...zeci de autocare şi microbuze...am făcut o tură până la giratoriul din care se intră pe Abatorului...aglomeraţie mare...din zecile de autocare, care opreau rând pe rând, coborau mulţimile de oameni, după care se făceau nevăzute. Numai din judeţul Mureş am văzut numerotate până la 40 de autocare şi microbuze...da...aveau numere de ordine...portocalii.
Până mai învăţ eu să editez filme vă dau materialul brut...atenţie...daţi sonorul mai încet...materialul e comentat tot în formă brută :).


video

Până să găsim un loc de parcare...cât mai aproape de locul cu pricina...am mai dat peste câteva specimene...ce făceau? Stăteau ca praporii şi ţineau ocupate 2 locuri de parcare şi se certau cu şoferii care încercau să parcheze...uite fata...

Să trec peste chestiuni minore...pe scurt...părerea mea...după ce am făcut o baie de mulţime...eram curioşi ce fel de oameni sunt susţinătorii lui Băsescu...o scârbă mare am simţit...un miros de crâşmă împuţită...nu m-a mirat...cu câteva minute mai devreme am zărit pe unii îmbrăcaţi în pelerine portocalii cum sorbeau din bidonul de 2 litri de bere...
...mulţi bătrâni cum e tanti:

...şi mai mulţi adolescenţi...nu cred că aveau 18 ani...mulţi ţigani...semănau cu aceia pe care îi vezi măturând străzile...a şi mulţumit regelui ţiganilor pentru susţinere...oare acesta din urmă a uitat de celebra replică a lui Băsescu :"ţigancă împuţită"?
...şi marea masă...oameni de la sate...pe care îi recunoşti uşor după comportament...după feţele lor cu tenul aspru la vedere...
...o cunoştiinţă din Mureş cu care am vorbit după baia de mulţime mi-a zis că putea să vină la Sibiu...la marele miting...că se plătea ziua...cam 80 de maşini...cât am auzit că au fost din judeţul MS...găsea un loc liber într-una din ele...ce susţinători sunt aceştia?...pe unii îi cumpără cu bani...pe alţii cu câteva kg de zahăr şi făină...toate numai ca să se vadă la Tv că el încă mai are votanţi...vise plăcute...pe mare cu tine...numai să mai ai cu ce ...că flotă nu mai ai.








...aş fi vrut să-i pot cânta...

...n-am rezistat până la sfârşit...am plecat...şi unde credeţi că am zărit un grup de autocare...tocmai în parcare la KFC...
...mulţimea prezentă nu prea era din Sibiu...sibienii prezenţi au venit doar din curiozitate şi stăteau şi priveau timizi de pe margine....gloata era o amestecătură de mureşeni, braşoveni, "albanezi", covăsneni, harghiteni, vâlceni....şi am pierdut numărătoarea.
Mai multe poze găsiţi aici.
Până atunci...să ne aducem aminte...




Multumim din inima partidului


UPDATE: Băsescu era îmbrăcat într-un pulovăr mov...cred că era acelaşi pe care l-a purtat Boc la confruntarea de sâmbătă de la Cluj :)).......mai zic aşa...uite poza...



Serviciul Special de Telecomunicaţii...sau cum i-o fi zicând...e interesat ce se mai scrie pe bloguri despre "şefu"...păi ce să se scrie...se scrie ce s-a văzut...şi unii mai scriu şi ce li se spune să scrie...ăştia ar fi "băsescienii"...că doar cineva trebuie să scrie şi de bine...sunt oamenii lui Băsescu...cum e şi admiratoarea care a sunat în emisiunea lui Turcescu...şi care semăna perfect cu d-na Udrea....nu vreau să spun cum se cheamă ...vă spun doar că respectivul cuvânt începe cu "pup"...se termină cu "işti"...şi conţine "in" ...asta la vista Băse.


0 comentarii

vineri, 13 noiembrie 2009

Agresivitate

vineri, 13 noiembrie 2009

După cum spuneam ...voi merge duminică la miting. Vă spun de acum...că cine ştie când voi mai avea ocazia să vă spun. Sper că nu voi fi unul din acele cazuri cu înainte şi după...pentru orice eventualitate...aşa sunt eu înainte de miting:

...şi aşa sper să nu fiu după...


...nu voi renunţa la ruj...se va asorta cu "liniile artistice"... :).

...să nu uităm...de ce a făcut românul revoluţia din 1989?


3 comentarii

Vezi că se poate!?

Vă mai aduceţi aminte? Ei bine ...atunci vă spuneam că am făcut o reclamaţie la protecţia consumatorului...a trecut ceva timp de atunci...azi...într-o zi cu soare am primit şi răspuns:





Nu se specifică amenda...dar e bine şi aşa...e bine de ştiut că au fost verificaţi. Şi ar fi bine să nu se mai întâmple să vrea careva să mă păcălească...sigur de acum încolo pentru orice nedreptate mi se face...în calitate de client...voi face şi o reclamaţie oficială. Nu mai merge oameni buni..aşa cu vorba bună şi cu buna credinţă...că suntem luaţi de fraieri....o reclamaţie trimisă pe mail nu ne costă nimic...mie începe să-mi placă...nici nu vă pot explica ce mulţumire am acum că am primit un răspuns.


Vom începe să trăim bine atunci când vom lua atitudine...atunci când vom învăţa că noi cei mici avem puterea ...rămâne doar să ne cunoaştem drepturile şi să nu ne lăsăm călcaţi în picioare...pe mine aşa m-a învăţat tata...când ştiu că am dreptate să-mi susţin punctul de vedere...iar când vine vorba de bani...de banii mei...pentru care muncesc...să nu las pe nimeni să mă fure.


Noi suntem marea masă a acestui popor...şi dacă fiecare din noi începe să ia atitudine atunci ăştia puţini care ne cred fraieri nu vor mai avea ce să facă...aşa că...să nu ne pierdem speranţa...se poate şi mai bine.


2 comentarii

joi, 12 noiembrie 2009

Gând de amiază

joi, 12 noiembrie 2009
Pe ritmuri de muzică nu-mi mai pasă că secretarele nu mi-au operat încă datele personale ca să-mi pot face şi eu legitimaţie la bibliotecă...nu mai contează că nu-mi ajung banii ca să-mi fac mobila...nu mai contează că sunt datoare băncii...nu mai contează că sunt obosită de mi se închid ochii...nu mai contează că nu reuşesc să intru în direct la Sunetul Secret...nu mai contează că nu mai am decât 3 zile de concediu pentru anul acesta...nu mai contează că sunt tot în grabă cu tot ce am de făcut...nu mai contează că e criză şi degeaba cer mărire de salar...e bine că mi-am plătit primul meu impozit pentru locuinţă...e bine că mă aşteaptă acasa mâncarea făcută...e bine că merge apa caldă şi căldura...e bine că am de lucru cât încă pentru o persoană...e bine că m-a trimis mama la şcoală...e bine că sunt o pată de culoare :) ...una zâmbitoare.
....it's a wonderful , wonderful life.....
...amor a la mexicana...

2 comentarii

marți, 10 noiembrie 2009

Eu ştiu cu cine NU votez!

marți, 10 noiembrie 2009






Pe aşa ceva dă bani Băsescu în campania electorală...mă înşel eu?...nu ştiam că Badea, Gâdea şi Stan sunt contracandidaţii lui...s-au retras din luptă Crin Antonescu şi Mircea Geoană?
Un preşedinte nu se pretează la aşa ceva...sunt profund dezamăgită...eu nu vorbeam şi nu urmăream discuţiile referitoare la politică...acum mă interesează. Unde e libertatea presei? Ce vrea tovarăşul Băsescu? Să controleze precum făcea Ceauşescu tot ce apare în presă? Unde sunt răspunsurile întrebărilor...acelea referitoare la afacerile familiei lui Băsescu? Nu ne-a dat niciodată socoteală....de fiecare dată când era în atenţia presei cu ceva "suspect"...cum apărea un alt subiect "bombă" care să ne distragă atenţia...cum a fost şi cu Becali la închisoare, cum a fost şi cu Popoviciu...şi multe altele.
De ce nu aţi făcut un referendum şi cînd s-a făcut imprumutul de la FMI? De ce nu v-a interesat şi atunci părerea noastră?
Sunteţi penibil domnule Băsescu...domnule...preşedinte nu vă pot numi...preşedintele reprezintă poporul...nu pe el însuşi.

Se bazează pe şantaj...şantajul oamenilor simpli de la ţară care habar nu au ce se întâmplă...se bazează pe lipsa de la vot a intelectualilor care sunt scârbiţi de ce se întâmplă.
Mi-e teamă de fraudare...care e atât de simplă...ne îndreptăm spre dictatură...sunteţi pregătiţi? E mai rea decât prăbuşirea unui avion cu tine în el.

2 comentarii

Politicorum

Începând cu această săptămână s-a schimbat programul de lucru la serviciu...trebuie să ajung cu o jumătate de oră mai devreme decât de obicei şi pot pleca cu o oră mai devreme decât de obicei...deci am câştigat o jumătate de oră...:)...numai bine...măcar luni şi vineri să ajung mai devreme acasă, căci în restul zilelor...de la serviciu direct la cursuri.
Prin urmare numai bună schimbarea...numai că în prima zi , adică ieri...când ajung...mă ia portarul la întrebări...cum mă numesc...trebuia să facă o listă cu cei care ajung după 08:15. Era 08:30...Îl întreb de ce...şi îmi explică omul...atunci am aflat şi eu de schimbare...unii primiseră mail oficial cu noul program...alţii au fost anunţaţi telefonic...pe mine nu m-a anunţat nimeni...şi n-am ştiut...oficial...zvonuri am tot auzit eu...de 2 luni încoace...dar aşteptam să se aprobe şi să fie oficială toată treaba. Dacă eram fumătoare sigur aflam...la etajul meu majoritatea colegilor se întâlnesc la ţigară pe balcon...la fiecare oră...de zici că aici e cafenea...nu clădire de birouri...şi povestesc poveşti nemuritoare...bârfe în marea lor majoritate...mai prind câte un fragment...odată am prins unul chiar despre mine...nu mi-a prea plăcut tonul domnişoarei...care era ofticată că nu mă găsise la birou...eram la bucătărie...unde nu s-a sinchisit să mă caute...şi am auzit-o când ieşeam...nu m-am dus la ea să-i spun ceva...că nu se ştie ce explicaţii îi dădeam şi mă trezeam că sare de la etajul 6.
Dacă tot suntem la capitolul ţaţe...deşi vroiam să scriu despre altceva, vorba merge singură şi nu o pot opri....se punea problema la un moment dat să fiu mutată din biroul în care sunt acum...unde îmi e foarte bine...sunt singură şi liniştită...şi e foarte bine. Amin. Să revin...vroiau să mă mute...şi directorul care vroia să facă asta...vine la mine...să-mi dea vestea...şi îl întreb unde?...oriunde ar fi am nevoie de spaţiu ...că am multe hârţoage. Îl urmez să văd şi eu locul...şi dându-mi seama unde vrea să mă ducă îi spun..."A...aici e curent şi e gălăgie...sunt prea multe femei." pe cuvânt că aşa i-am spus...şi a zâmbit...şi s-a răzgândit...nu m-a mai mutat...a mutat pe altcineva. Sincer...cred că dacă nu mă plângeam, mă muta...şi acum îmi era capul calendar...cam 20 de femei...jumătate cu vârsta până la 30 de ani şi restul puţin peste 30. Văleu...când vine vorba de aşa ceva nu e de glumă...imaginaţivă ce gălăgie...pe lângă asta...acolo e şi o contabilă care mie îmi e antipatică rău de tot, am avut câteva tangenţe profesionale cu ea şi e foarte sucită...zici că tot ce-mi cerea să fac o făcea doar ca să mă enerveze. Nu, nu...acolo nu era de mine. Nu-mi place să lucrez în birou cu mai mult de o persoană lângă mine...mi-aş pierde ritmul...şi pe lângă asta...femeile obişnuiesc să-şi spună problemele de acasă şi la servici...nu prea îm place asta...am eu problemele mele...nu am nevoie să le ştiu pe ale altora...plus că după ce termină de spus povestea lor se aşteaptă să le-o spui şi tu pe a ta....nu, mulţumesc.
Am terminat cu paranteza despre bârfe şi vrăjitoare...ieri am avut timp destul pentru mine, prin urmare am avut timp de mai multe...după ce am mâncat bine o porţie mare de spaghete...m-am odihnit câteva minute şi am prins putere...m-am apucat serios de curăţenie...am dat mai întâi cu aspiratorul...mi-am luat aspirator...primul meu aspirator...cumpărat pe banii mei...şi pe urmă am şters pe jos, şi gresia şi parchetul,...am şters toate uşile cu noul spray...pe care am vrut să-l testez...chestii de genul...care se fac atunci când faci curat. Pe lângă astea...am avut timp să mă uit şi ta Tv...am râs de numa...mai întâi la Sinteza Zilei...pe care n-am reuşit să o văd cu o seară înainte...le-au tăiat ăştia sonorul tocmai când era şoul mai mare...cred că Băse dă ordin de genul asta...de ciudă că îl critică cei de pe Antena 3...păi ce...toată lumea e Realitatea ca să îl laude pe Ceaşcă?...pardon..Băse am vrut să spun.
Despre Udrea şi tovarăşul Băsescu...numai cuvinte de "laudă"...tovarăşa pe lângă faptul că e blondă, mai şi semnalizeză...trebuie să fi chiar nesimţit...sau dobitoc...ca să răspunzi la o întrebare simplă cu "nu ştiu"...ea a sunat sau nu ea a sunat la Realitatea Fm?...ea nu ştie...oare suferă de amnezie temporară?...sau ne crede proşti?...aş fi preferat prima variantă...
Tovarăşul...căci aşa se potriveşte să-i spun...şi cred că aşa va şi avea pretenţia să îi spunem dacă ne mai conduce 5 ani...tovarăşul îşi face campanie pe banii noştrii...toate autocarele şi microbuzele cu care îşi poartă aşa zişii susţinători....sunt ale primăriilor unde primarul e de la PDL....sau sunt închiriate de primării...pe banii cui? îndrăznesc să întreb. Repetiţii precum cele pentru mitingurile lui se mai făceau cândva doar pentru tovarăşul Ceauşescu...vă reamintesc asta că să ştiţi spre ce ne îndreptăm dacă îl votează lumea tot pe el. Referendumul e doar praf în ochi ca să mascheze alte manevre...spun unele figuri de pe la TV...de fraudare a prezidenţialelor...nişte bani de la buget aruncaţi pe afişe electorale.

De noul guvern propus nici nu are rost să spun prea multe...alt praf în ochi...e atât de sigur pe el că va câştiga alegerile şi că va dizolva parlamentul încât chiar îmi vine să-l timit la psiholog...să nu aibă probleme mai târziu...îşi bate joc de noi?...Crede că toată "lupta" asta a lui cu opoziţia e o luptă cu pitaţii de pe mare...nu-i pasă deloc de poporul român...îşi urmăreşte pura lui plăcere personală...parlamentul e ales tot de oameni...aceaşi oameni care l-au ales şi pe el. L-am votat şi eu acum cinci ani...dar mi-am schimbat părerea...şi-a dat arama jos.(să mă laşi în pace...nu eşti Jonny Depp)

Am auzit că vine la Sibiu...abia aştept...să-i urez "de bine"...mai vine cineva cu mine?...m-aş duce cu o pancartă...să-i arăt în faţă părerea mea...dacă pe urmă lipsesc câteva zile să ştiţi că m-au bătut musculoşii lui...o să pun poze de la eveniment...abia aştept.
"Deşteaptă-te române!"...acesta îţi este imnul...care să-ţi aducă aminte că eşti încă adormit după 20 de ani de la revoluţie...trezeşte-te odată din amorţeala comunismului.
Nu vreau să cred în vorbe din bătrâni precum "Poporul care îşi omoară conducătorul este un popor blestemat."....cred în oameni care deschid ochii minţii şi văd ce trebuie să vadă nu ce li se spune să vadă.

3 comentarii

vineri, 6 noiembrie 2009

Nouă sau veche?

vineri, 6 noiembrie 2009
Vrea cineva răceală? Nu e gripa asta nouă...că nu am toate simptomele...îmi lipsesc vreo două...febra şi voma...în rest le am pe toate....dureri în gât, dureri de cap, stare de oboseală, tuse mai puţin...eu ca nespecialistă zic că e o simplă viroză...oricum...dacă se agravează vă spun...nu de altceva...dar să ştiţi care sunteţi umătorii :)...cam toată firma...plus jumătate din colegii de la master...un fleac :).


Evitaţi aglomeraţia de pe blogul acesta...s-ar putea să fie purtător de gripă nouă :).


Sănătate!

2 comentarii

joi, 5 noiembrie 2009

Ani de liceu

joi, 5 noiembrie 2009
“ Si deodata-n jurul meu,
naturase facu un cerc,
de-a-dura,când mai larg,
când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lângă ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,si-nca-o vreme...”

…zice Nichita Stănescu.

Versuri ce-mi aduc aminte de liceu, de vremurile în care n-aveam grij. Îmi aduc aminte de orele de filozofie, de profesoara mică de statură şi firavă ca o frunză uscată în vântul rece de toamnă, de ochelarii ei mari...de obişnuinţa ei de a plimba medalionul de la lănţişor dintr-o parte în alta...dar nu-mi aduc aminte numele ei.

Îmi aduc aminte de profesorul de română, parcă îl chema Mandea...dar nu sunt sigură, îmi aduc aminte că ne-a dat temă să facem un eseu referitor la poezia lui Nichita Stanescu...eseu pe care eu l-am citit cu vocea tremurândă...aproape cu lacrimi în ochi...pentru că băiatul de care îmi plăcea îmi era coleg ...şi el nu ştia că despre el vorbeam...căci eram copilă şi nu aveam curaj să spun ce simt.

Îmi aduc aminte de diriginta noastră, profesoara de limba franceză, o femeie boemă, întruchiparea sensibilităţii, care ne învăţa bunul simţ şi buna conduită...nu ne lăsa cu unghiile mari şi vopsite...spunea că nu se cade pentru o elevă....şi avea dreptate...le stătea rău celor care veneau cu unghiile ca de vrăjitoare şi vopsite cu ojă ţipătoare. Pe băieţi îi învăţa să respecte fetele...le spunea că frumos e să saluţi o femeie cu „sărut-mâna”. Iubea florile şi tot cabinetul ei era plin de plante...o ajutam să aibă grijă de ele...e doamna Maior.

Îmi aduc aminte de orele de chimie cu dl Homănă...era maleabil...ne mai lăsa din când în când să ne facem de cap, dar când era de făcut treabă trebuia să fi atent.

La geografie profesorul ne-a promis că ne duce în excursii în toată lumea...fără paşaport, fără vize...fără bani....cu degetul pe hartă :)...şi s-a ţinut de cuvânt.

Îmi aduc aminte de doamna profesoară de matematică, Amariei, o femeie severă...care îi intimida pe toţi elevii. Când era oră de făcut exerciţii ne scotea pe rând la tablă...vroia să vadă fiecare la ce nivel suntem...vroia să ne audă vorbind matematic...şi niciodată nu dădea nota 10. Îmi aduc aminte că la un extemporal mi-a atras atenţia că dacă nu trag liniile de la fracţii lungi cât numitorul şi numărătorul...la următorul extemporal mă pune să-i cumpăr pix roşu căci pe al ei l-a consumat pe tot pe liniile mele...şi n-am aşteptat...i-am cumpărat...şi i-am scris şi o poezie...iniţial nu a vrut să-l primească...dar până la urmă am convins-o...poezia începea cam aşa:

„Sunt fetiţă cu codiţă
Dar nu merg la grădiniţă,
Merg la şcoală, studiez
Funcţii ca să integrez.”

Mai departe nu mai ştiu...au trecut de atunci cam 8 ani. A fost emoţionată...dar s-a abţinut, nu vroia să îi vedem noi latura sensibilă.

Aceştia sunt doar câţiva din profesorii de care îmi aduc aminte...un exerciţiu de reîmprospătare a memoriei...sunt oameni pe care nu mai ştiu cum îi cheamă dar îmi aduc aminte de chipul lor şi de cum erau orele cu ei. Ciudat...pentru că de doamna învăţătoare Vinţeler îmi aduc aminte, de doamna profesoară de franceză din generală , Răilean, îmi aduc aminte, la fel şi de doamna Căluşer care preda engleza în generală, de doamna Rad...de chimie, de domnul Morar...de matematică...toţi din generală.

Colegii din liceu...chiar dacă nu-mi aduc aminte numele de familie...prenumele sau porecla le-am reţinut...până şi ordinea în care erau aşezaţi în bănci: Nicoleta, Dana, Alina, Ioana, Razvan, Florin, Gicu,Horaţiu, Mihaela, Dora, Sorina,Coco, Florin, Nistor,Mihai, Calin,MirabelaE, Anca, MirabelaB, Angela, Iulia, Ionel, Făgărăşan.

Ce au trecut anii...mai sunt doar doi ani până la întâlnirea de 10 ani...amintiri frumoase. Acestea sunt de ţinut minte...cele bune să se adune, cele rele să se spele.

0 comentarii

miercuri, 4 noiembrie 2009

Domnul Lazea, omul care îi face bine pe alţii

miercuri, 4 noiembrie 2009
"Eu ma duc la el de 1 an si ceva e tare omul nu am auzit dp net ci de la o cunostintza mergetzi cu incredere parerea mea sa facetzi si ceace zice el sa facetzi statzi linistitzi nu va da matanii ci doar un fel de regim cu Coaja de paine care o putetzi lua din Arpasu de jos miere de albine si Bomboane mentosan ... ce sa zic succes daca avetzi probleme de sanatate apelatzi cu cea mai mare incredere omul chiar e bun vin oameni la el din toate coltzurile tzarii din cate am inteles si din afara si app daca nu ajungetzi pe la 6-7 dim la el la poarta s-ar putea sa asteptatzi dupa inca vreo 2-3 masini asta in cel mai fericit caz"

Acestea sunt cuvintele unui anonim care l-a vizitat pe domnul Lazea. Mulţumim de prezentarea făcută...sper să fie de ajutor şi altora.

Numai bine!

0 comentarii

"In for the smile"


Să mai zâmbim şi noi :)


3 comentarii

Gustative


Cafeaua asta are gust de nes...am zis că nu mai beau cafea..motivul...am observat că în zilele în care consum cafea stările mele emoţionale sunt accentuate....mai ales cele negative...nervozitatea şi supărarea. După o săptămână de pauză nu am mai putut rezista mirosului şi am cedat...e bună, e tare, puţin îndulcită...e neagră, e caldă...mă încălzeşte şi mă trezeşte din amorţeală.

Ce mă mai încălzeşte pe mine şi ţine şi de foame? E o ciobă de fasole cu costiţă afumată şi cu paste(scoici...cum le spun eu celor pe care le-am folosit). Reţeta...secret de bucătar :)...ca să moară invidioşii, să flămânzească nemâncaţii:


Să vă fie de bine...cum mi-a fost şi mie...săptămâna trecută...de atunci sunt pozele...atunci am făcut şi ciorba...atunci am şi mâncat-o că doar nu era să o ţin pentru muzeu :)...n-am prea avut timp şi chef de blog...asta e cauza întârzierii.

Acuzată fiind că îngraş omul...deşi nu văd de ce aş fi eu cauza...mănânc şi eu ceea ce gătesc...şi eu sunt în grafic, încă...aşadar...fiind acuzată...mă tot gândesc ce aş mai putea găti să fie şi sănătos, să nu coste mult şi nici prea mult timp pentru preparare să nu-mi ia...căci tare ocupată mai sunt şi timpul e acelaşi. Poate îmi daţi voi idei...eu dispun de: cartofi, orez, carne de pui...multă carne de pui, vinete, varză crudă...multă varză, castraveţi muraţi, ceva brânză de oaie, compoturi...şi puţini bani.
Să vă văd acum...greu...v-am spus eu.


1 comentarii

Coşmar

Ce o fi însemnând..nu ştiu. De două nopţi visez acelaşi şir de evenimente.

Eram împreună cu familia undeva la iarbă verde…şi părinţii ne priveau mândri de pe margine în timp ce eu şi sora mea săream în apă…era ca o cascadă…şi era înaltă…culmea este că nu păţeam nimic…deşi jos erau multe pietre…cădeam mereu între ele.

Apoi firul visului trece la alt tablou…mai mulţi prieteni ne-am hotărât să mergem undeva…eu aveam loc în maşina unei prietene dar refuz să merg cu ea…preferam să merg cu maşina mea…e mai plăcut atunci când eşti cel care conduce. Maşina mea era un matiz…eu credeam că e fără probleme…dar când mă urc la volan şi pornesc la drum constat că deşi accelerez maşina nu prinde viteză. Totul părea atât de real…şi îmi era jenă faţă de ceilalţi că se opreau din când în când să mă aştepte…să nu rămân prea în urmă.

Partea care mă tulbră cel mai tare şi la care m-am şi trezit…e o crimă…pe care nu o văd cum se produce…doar atât ştiu că eu am comis-o …din greşeală. Şi vedeam femeia moartă în apartament…stând la masă…cu o lovitură la cap. Cum să fac? Nu am vrut…nu vreau să fac puşcărie…şi după atâtea frământări mă apuc să curăţ casa de amprente…mi-am pus mănuşi…dar nu erau mănuşi chirurgicale şi nici menajere…erau unele tricotate…dar mi se păreau bune…că nu lasă amprente. Între timp apare cineva…era o femeie…cunoscută de mine…care se pare că era dispusă să mă ajute…numai că se aude de afară poliţia. Nu ştiu cum s-a întâmplat de a trecut atâta timp de la crimă încât unul din vecini a semnalat un miros urât…şi a sunat la poliţie…şi numai ce văd că uşa este forţată….şi în momentul în care s-a deschis m-am trezit. O senzaţie neplăcută...o sete şi apoi un nesomn...de frică să nu visez continuarea.

Nu mai vreau vise ca acesta…care să mă trezească la 4 dimineaţa. Vreau un somn liniştit şi odihnitor.
Voi ce mai visaţi?

0 comentarii

vineri, 30 octombrie 2009

Buletin meteo

vineri, 30 octombrie 2009
O stare destul de greu de explicat...un presentiment urât...o atmosferă tensionată...habar n-am ce e...orice ar fi m-a făcut să-mi şterg contul de twitter...şi mă bate gândul să şterg şi blogul...cu tot conţinutul...să şterg tot. Deocamdată mă mai gândesc...să mă răzgândesc sau nu...dacă pe urmă o să-mi pară rău?
Am vrut să plec şi de la serviciu...aşa pur şi simplu...să plec şi să nu spun la nimeni nimic...m-aş duce acasă la mama...chiar dacă nici acolo nu e nimeni...dar e acasă...acolo unde starea asta nu are loc. Aş face o nebunie...ceva ce nu fac într-o zi normală de vineri...păcat că nu am maşină...să conduc hai hui mi-ar prinde bine...o nebunie mai mică dar suficientă...poate altă dată.
O să încerc o şedinţă de cumpărături...poate funcţionează...deşi nu prea cred.

7 comentarii

joi, 29 octombrie 2009

Reducere mincinoasă

joi, 29 octombrie 2009
Hai să rămân în tonul nemulţumitului.
Acum 2 zile am fost în Kaufland să-mi fac cumpărăturile de rând. Una din necesităţile acelei zile a fost hârtia igienică. În privinţa asta sunt atentă ce-mi cumpăr dar sunt atentă şi cu cât. După cum se vede mare negru pe alb în poză...hartia cu 3 straturi are preţul 10,99...

...am pus-o în coş...când ajung la casă...am fost atentă la preţul încasat...bănuiam eu ceva necurat....politica asta cu un preţ la raft şi altul la casă e aplică la mai multe magazine...în ideea că atunci când omul pune în coş vede un preţ şi e tentat să cumpere...când ajunge la casă...având multe produse nu mai verifică bonul...greşeală dacă nu faci asta.


Uite şi bonul:


Diferenţa e de aproape 3 lei. Pentru că nu-mi place să fiu furată...la casă am semnalat problema...şi mi s-a dat dreptate...greşeala magazinului. Asta după ce fata cu care m-am dus la raft încerca să-mi spună că hârtia pe care am luat-o eu nu se află sub preţul pe care îl indicam eu...da da...dar scrie negru pe alb...Zewa, 3 str rose...10,99....dacă scrie, scrie...poate să fie produsul şi la două rafturi distanţă.

Mi-am recuperat diferenţa fără să trebuiască să fac scandal. Aseară...am intrat iar....am fost curioasă dacă au schimbat preţul...nu...nu l-au schimbat...aşa că am făcut şi nişte poze...că nu le făcusem cu o seară înainte. Prin urmare....cred că mulţi au luat ţeapă...şi uite aşa magazinul vinde nimic preţul de 2,6lei.

Cu dovezile acestea eu voi face o plângere scrisă la OPC Sibiu...că m-am scârbit să rămân indiferentă....şi atâtea plângeri voi face câte nemulţumiri voi avea de azi înainte.


7 comentarii

miercuri, 28 octombrie 2009

Primăria Sibiu (doar cu pile şi relaţii)

miercuri, 28 octombrie 2009
Cum să nu te enervezi?

Mi s-a aprobat creditul pe care vreau să-l fac...tot ce mai lipseşte acum ca să intru în posesia banilor este să şi semnez contractul de împrumut...şi ca să ne putem prezenta la notar mai am nevoie de un certificat de atestare fiscală pe care mi-l eliberează primăria. Până aici toate bune şi frumoase.

Apartamentul fiind cumpărat recent ...a trebuit să mă înregistrez la primărie cu imobilul pentru plata impozitelor. Prima dată când m-am dus a fost în săptămâna următoare semnării contractului de vânzare –cumpărare...nu mi-am putut depune cererea pentru ca firma de la care cumpărasem apartamentul nu a depus un act. Bun...am sunat-o la momentul respectiv pe repezentanta firmei să o întreb de act...m-a expediat rapid că nu are timp...bine, bine...dar eu am terment să depun cererea, o lună de la semnarea contractului...păi că încerc...a încercat...cu doar câteva zile înainte de a-mi expira mie termenul. Bun... am reuşit să-mi declar proprietatea...asta s-a întâmplat în 6 octombrie.

După cum spuneam...am nevoie de un certificat de atestare fiscală...mă prezint azi la primărie...camera 13... două doamne la birou...una nu făcea nimic...cealaltă vorbea cu un domn şi îi dădea indicaţii la ce birou să meargă...rândul meu...dau buletinul...cererea...surpriză...nu mă găseşte în baza de date trecută cu imobilul...şi cu asta a scăpat de mine...mă trimite la camera 18 să vorbesc cu persoana la care am lăsat cererea cu care mi-am declarat imobilul. Intru acolo...4 doamne la birou...una era ocupată restul ...parcă aşteptau ora 12 când se încheie programul cu publicul....nici una nu răspundea de strada mea...că e pe străzi...vezi ce bine organizată e activitatea? Ajung la domna respectivă....care mai avea 4 colegi de birou...care stăteau cum stau cei din comisiile din secţiile de votare şi aşteaptă alegătorii...deci nu făceau nimic. Mă caută doamna în baza de date...şi-mi dă răspunsul pe care îl ştiam...nu sunteţi înregistrată...da...de 22 de zile nu mi-a fost înregistrată cererea...scuza...termenul este de 30 de zile...primăria are pentru orice terment de 30 de zile..şi cu asta s-a scos....îmi caută doamna cererea...era pe fundul unei cutii...”acte de operat” scria pe ea...era clar că cele mai recente cereri erau deasupra şi a mea ultima...că nu a fost timp....că se introduc în ordine...dar ce mama zmeului lucraţi voi...atâţia funcţionari...în 22 de zile nu aţi fost înstare să introduceţi o adresă şi nişte date de buletin....astea erau toate datele de pe cererea respectivă.

Calmă ies din birou şi sun la bancă...prezint situaţia...şi mi se spune că mai există o cale....cu copia după cerere...cu un certificat fiscal eliberat pe numele firmei de la care am cumpărat(în evidenţa primăriei imobilul apare încă pe numele lor...nefiind procesată cererea mea).

Mă întorc la domna Dop, aşa o cheamă pe individa care îmi ţine cererea pe fundul unei cutii, îi cer cererea...îi dau buletinul drept gaj....mă duc la camera 8 unde plătesc 1leu pentru o copie după cerere...mă duc la camera 13...unde trebuia să depun cererea pentru eliberarea certificatului fiscal...domna îmi răspunde ofticată ca şi cum i-aş sta pe cap...că ea se ocupă doar de persoane fizice...şi îmi spune la revedere înainte să mă întorc eu să plec...ca şi cum m-ar fi scos din birou...halal atitudine tanti dragă...şi lămâia e mai bună decât gustul pe care mi l-ai lăsat matale...mă trimite la camera 20 , acolo e cea care se ocupă de firme...intru...4 doamne...2 vorbeau cu cineva...una mânca...îmi era jenă să o deranjez...a 4-a era cu mouse-ul în mână ...aş paria că juca solitaire...nici nu m-a băgat în seamă...mă vede dezorientată cea care mânca şi îmi face semn să intru în cealaltă cameră...alte 4 doamne...mă uit spre una...mă trimite la alta...nici nu mă lasă să-i explic situaţia şi cum de am ajuns la ea...că îmi repeta într-una ca o bandă stricată...”eu mă ocup numai de firme”...şi până la urmă ridic un pic tonul ca să mă fac auzită..şi brusc se opreşte banda...parcă dispusă să mă ajute caută apartamentul în baza de date...şi îmi spune că trebuie să facă cerere firma de la care am luat imobilul...cu ştampilă...cu bilaţ..cu tot tacâmul....dar îmi vede contractul de vânzare –cumpărare şi mă întrebă de ce nu mi-am declarat apartamentul...l-am declarat tanti...dar altă danti colegă cu tine nu şi-a făcut treaba. Şi m-am enervat şi am ieşit...eram capabilă să bat pe cineva în momentul respectiv.

Sun la reprezentanta firmei de la care am cumpărat imobilul...îi prezint situaţia şi ca întotdeaunda mă expediază rapid...că ea de ce să facă cerere pentru certificat dacă apartamentul e vândut de o lună...tanti...la primărie încă apare al vostru...că de ce nu am facut cererea de schimbare de rol?...dacă m-ai fi ascultat a-i fi auzit că am făcut-o dar nu s-a procesat...mă ajuţi sau nu?...nu...că nu mai e al firmei. Bună treabă...nimeni nu ajută...uite aşa...dacă nu aţi văzut niciodată o pisică turbată...trebuia să fiţi la primărie azi...m-aţi fi văzut pe mine grăbită de la un birou la altul timp de 1 oră...că la 12 se închide prăvălia.

Nervii mei erau la pâmânt..noroc cu susţinerea morală...mulţumesc...ştie cine.

Aceştia sunt oamenii pe care noi îi plătim...acri şi neinteresaţi...oameni care lucrează în relaţii cu publicul...oameni care zic eu ar trebui testaţi înainte de a fi puşi în funcţie...dacă au sau nu aptitudini pentru un asemenea job.
Ce munciţi acolo după 12 când nu mai primiţi publicul?...vă spun eu...poveşti nemuritoare despre ce aţi mai făcut...cafeluţe..ceaiuri...capuccino..ciocolate...telefoane personale..solitaire...cred şi eu...la câţi sunteţi...nici nu vă puteţi concentra asupra muncii...pe primul loc sunt activităţile de team building.

Nu am pile, n-am relaţii şi nu sunt băgată în seamă...data viitoare promit că merg cu cineva din presă...şi cu camera ascunsă...ca să fie mai evidentă lehamitea voastră faţă de muncă.

Să trăieşti tanti Dop...promit să-ţi fac cadou de sărbători o felicitare ca să-ţi mulţumesc pentru promtitudinea şi amabilitatea cu care m-ai tratat...o să mă asigur ca urările să fie direct proporţionale cu ajutorul dumnitale. Ţi-aş trimite un email...dar nu-ţi cunosc adresa...chiar te-aş ajuta să înveţi şi spider solitaie...în două culori ca să fi mai şmecheră decât ceilalţi colegi.

Să trăiţi bine!

2 comentarii

Brânzoici

Că vorbeam de pofte zilele trecute...până la urmă m-am hotărât şi m-am pus pe treabă. Am făcut nişte brânzoici....reţeta am furat-o de aici, mulţumesc Amalia. Am respectat întocmai compoziţia aluatului numai că eu , din motive de criză, le-am umplut cu brânză de oaie, sărată, amestecată cu ou. Eu am preferat varianta cu împletitul...au ieşit foarte bune...veţi probe?



Să-mi fie de bine...voi păpaţi numai dacă îmi faceţi o vizită...:)...repede,repede...până nu le mănânc.

3 comentarii

luni, 26 octombrie 2009

Pofte

luni, 26 octombrie 2009
Sunt într-o mare dilemă...am poftă de ceva dulce şi nu mă pot hotărî...aş vrea salam de biscuiţi cu cocos, aş vrea cremă de zahăr ars, aş vrea brânzoici...toate sunt iami...e greu...e tare greu.

4 comentarii

Altceva...diferit la TV

De când am TV..şi acela împrumutat, nu am prea avut timp să mă uit la o emisine sau un film de la început până la sfârşit…nici nu mă prea dau în vânt după televizor...probabil m-am dezobişnuit. Ce urmăresc? Frânturi de ştiri, câteodată pe Mircea Badea şi ce prefer...documentarele de pe Discovery, National Geographic, History.

Ieri şi alaltăieri au fost două zile dedicate statului şi lenevitului...şi cum somnul de noapte mi-a fost suficient, ce altceva îmi mai rămânea de făcut şi care să se încadreze în tiparul de mai sus ..decât Tv-ul ...”operaţiunea” se desfăşoară cam aşa:...butonat telecomanda până găsesc un canal pe care nu e publicitate şi se zice ceva interesant. Aşa am dat pe National Geographic de emisiunea „Să nu-i spui mamei”.

Diego Buñuel, gazda emisiunii, este un corespondent francez de ştiri externe care transmitea din tări arabe precum Irak sau Afganistan. De fiecare dată când pleca în delagaţie le spunea colegilor “să nu-i spui mamei că am plecat în Irak, ca să nu-şi facă griji”. După cum bine ştiţi, de câte ori este prezentată o ştire din una din aceste ţări , ştirea e una negativă…presa fiind interesată de asemenea ştiri. Observând acest aspect şi luând contact în călătoriile lui cu oamenii locurilor şi cu a lor cultură, Diego se hotăreşte să iasă din tipare...şi aşa apar cele 10 episoade care prezintă din alt punct de vedere ţările acestea.

Episodul pe care l-am urmărit din pură întâmplare, a fost filmat în Pakistan. Am avut ocazia să văd Valea Skardu, de un verde crud, un loc cu peisaje extraordinare, valea situânduse lângă partea pakistaneză a lanțului Himalaya…munţii pakistanezi care erau cândva o atracţie turistică importantă. Oamenii locului au pierdut mult din cauza conflictelor din zonă…deşi spun ei…doar anumite zone din ţară sunt un pericol.

Ceea ce m-a şocat cel mai mult a fost povestea unor tinere care munceau într-un salon de cosmetică. Toate aveau ceva în comun…aveau feţele desfigurate…în urma atacurilor cu acid sau kerosen. Nu prea cunosc cultura acestui popor dar din câte am înţeles, aceste atacuri sunt ceva obişnuit…bărbaţii obişnuiesc să-şi pedepsească femeile în acest fel atunci când consideră ei că merită. Femei frumoase se aleg astfel cu feţele desfigurate…pe viaţă. Proprietara salonului le ajută să se integreze în societate oferindu-le cursuri de specializare şi apoi un loc de muncă…unde ele învaţă să creadă în ele şi să treacă dincolo de aspectul lor şi să ducă o viaţă normală.

Mi se pare un act de cruzime din partea bărbaţilor şi nu înţeleg de ce femeile de acolo acceptă aşa ceva.

Eu spun că merită să vezi serialul acesta…poţi afla lucruri interesante…mai multe detalii,poze şi videoclipuri găsiţi aici.

2 comentarii

miercuri, 21 octombrie 2009

Flori...printre nori

miercuri, 21 octombrie 2009
„ Cu o floare nu se face primăvară”...aşa e vorba...acum ..depinde de floare...şi de cine o primeşte şi de ce o primeşte.

În viaţa mea sunt doar două flori...deocamdată...una pe care am primit-o de la o verişoară...pentru simplul fapt că mi-a plăcut şi am cerut...”cere şi ţi se va da” nu?...floare pe care mi-am dus-o la birou. Când am primit-o avea doar 2 frunze...acum a mai crescut...prinde contur şi parcă mi-ar spune că îi place la mine...are şi de ce...în fiecare zi „vorbesc ” cu ea...eu cred în teoria că florile simt...te simt pe tine dacă eşti trist sau vesel...simt dacă sunt plăcute sau nu.
De exemplu...avea mama o floare mare şi frumoasă...şi de fiecare dată când treceam pe lângă ea mai atingeam din greşeală câte o frunză...şi de fiecare dată mama mă certa...şi am ajuns să urăsc floarea respectivă...şi odată când m-a certat mama am zis cu o foarte mare convingere, uitându-mă la floare „de s-ar usca” ...şi nu a trecut mult şi floarea...frunză cu frunză a murit. Nu vă pot spune că pe urmă mi-a părut foarte rău dar deja era prea târziu. Îmi plac florile foarte mult şi cred că voi avea casa plină de aşa ceva...lecţia mi-am învăţat-o...mai bine mă las certată decât să mai vorbesc urât cu florile.

Îmi place să le văd crescând...şi prefer ...nu să le cumpăr gata mari...ci să fac rost de pui şi să-i pun cu mâna mea în ghiveci. Cred că următoarea floare va fi un ficus...are mama câţiva pui acasă...cu prima ocazie îi „fur” unul şi îl domiciliez la mine .
Cea de a doua floare de apartament se numeşte Vriesea splendens. (Si fata din poză e o floare...o cheamă pe scurt Lore :) )
Cum am intrat în posesia ei?
Se făcea că într-o zi cineva m-a supărat foarte tare…şi am lăsat să se şi vadă supărarea…de obicei eu sunt o zâmbăreaţă şi jumătate…împreună cu sorela suntem 3 zâmbăreţe. În acea zi nu mai eram deloc simpatică…aveam faţa lungă…şi botic…cuvintele parcă şi-au luat zborul…deloc un partener bun de discuţie…starea asta e inofensivă când eşti singur…dar când eşti în doi situaţia se schimbă…poţi da impresia greşită celuilalt că e din cauza lui…norocul meu că el ştia motivul şi am fost scutită de prea multe explicaţii. Cred că a fost prima dată când m-a văzut aşa supărată…a plecat…şi s-a întors…cu floarea…şi s-a făcut primăvară…nu se putea altfel…efortul a fost mare…şi trebuia răsplătit cum trebuie…cu zâmbete şi supărări uitate .
Acum floarea are un ghiveci mai mare şi mai frumos...e mai deosebit...se încadrează perfect în ambientul camerei. Am remarcat zilele trecute că a făcut şi un pui...tare mă bucură acest fapt...înseamnă că voi avea cât de curând mai multe flori :)...cu atât mai mult cu cât floarea aceasta nu trăieşte mai mult de 2, maxim 3 ani în condiţii de apartament.

Pe lista de cumpărături…prioritară este o gardenie...

…planta aceasta m-a cucerit cu parfumul florilor ei de un alb-crem, cu a ei coroana bogată, cu verdele inchis al frunzelor lucioase…are ţinută şi personalitate. Am aflat că e o plantă pretenţioasă dar cred că ne vom acomoda una cu cealaltă. Prima dată când am avut tangenţă cu o astfel de floare a fost atunci când am cumpărat un cadou pentru ziua unei prietene. De cum am văzut-o m-am îndrăgostit de ea…eram gata, gata să nu o mai dau sărbătoritei…dar am dat-o …cu promisiunea că îmi voi cumpăra şi eu una.

Vouă ce flori vă plac? şi cum aveţi grijă de ele?


8 comentarii