miercuri, 3 decembrie 2008

Pisicul

miercuri, 3 decembrie 2008
A mai trecut o dată pe acolo dar disperarea ce-i perinda fiecare celulă o împiedica să realizeze acest fapt. Era o mamă ce-și căuta puiul. Pisicul era mai leneș și se mișca prea încet. În căutarea unui adăpost pisica mamă îl pierduse din ochi si pierdut a rămas, căutarea era în zadar.

Parcă și cerul a început să plângă de durere. Stropii mari loveau pământul și transformau praful în noroi. Nici luna nu mai veghea cu lumina ei, noaptea era mai întunecată ca niciodată. În vuietul tunetelor și sclipirea fulgerelor un pisoiaș stătea ascuns sub o frunză de brustur. În ochișorii lui se citea spaima, singur pe o vreme ca aceasta șansele lui sunt foarte mici.

Greierii cântau, fluturii zburau, soarele era sus pe cer, gâdila orice atingea cu razele lui și natura toată îi zâmbea. Nici n-ai fi zis că plouase toată noaptea. Pisicul care reușise să adoarmă, mai mult de oboseală, acum se trezise odată cu natura. Căldura soarelui era acum mângâierea lui, balta de apă în care tocmai călcase era mărturia că furia naturii din noaptea ce a trecut nu a fost doar un vis. Îi era foame, îi era sete, o dorea pe mama lângă el. Încotro să meargă?Cum să o găsească?

În marea verde răsăreau pâlcuri galbene, erau păpădiile ce salutau soarele.Era o zi superbă de duminică în care micuța Mia ieșea la plimbare cu bunicul ei, pe dealurile de pe lângă casă. Voioasă, cu părul lăsat liber pe umerii ei fragili, Mia alerga, vroia să prindă fluturii să-i întrebe cum e să zbori. Ambiția nu-i lipsește dar oboseala o doboară și renunță. În așteptarea bunicului rămas cu mult în urma ei, se așează pe pătura de iarbă cu fața spre cer. Ici pe colo mai apărea câte un norișor, pe care mintea ei jucăușă îl vede ca un fluture mai mare, care zboară mult prea sus. Dintr-o dată ceva îi distrage atenția, era un mieunat...de unde venea? Mia se ridică brusc și începe să caute pisicul. Cu privirea ei ageră și cercetătoare micuța zărește puiul de pisică.
Era salvat. Mâinile micuțe ale puiului de om îi ofereau din acea clipă ocrotire...un culcuș, mâncare, alint.



Unei prietene dragi, un suflet cald și blând, un om între oameni...pentru că draga mea îmi ești în suflet și dorul ăsta e uneori atât de crunt...pentru că viața ne-a separat drumurile...tu ești acolo...eu sunt în altă parte....pentru că iubești pisicile....pentru că ți-am promis că ai să primești un semn când dorul o să fie prea greu de suportat...pentru Andreea

0 comentarii: