duminică, 7 decembrie 2008

Paharul

duminică, 7 decembrie 2008
La masa rotundă de lângă geam, acolo unde lumina pală a încăperii poate fi zărită de afară, acolo stătea el...singur. Privea spre fereastră...gândul la ea...de ce nu a venit...timpul se oprise în loc pentru el, cei de la mesele vecine parcă erau încremeniți, nici un cuvânt...nici o mișcare...chelnerul cu tava în mână,doamna de la masa din față cu țigara în mână...toți erau niste statui colorate, doar fumul țigării se ridica și afuma aerul.
”Noroc draga mea, femeie perfidă și rece, femeie cu chip de om, ghimpele florii pe care ți-am dăruit-o, ucigătoare de clipă în care inima bate un pic mai repede, picătură de acid sulfuric ce cade pe pielea mea și îmi arde carnea, boală ce-mi întuneci mințile, briză de aer rece care îmi îngheață simțurile, muțenia cuvintelor, fum ce-mi încețoșezi celulele, rechin ce muști din carnea sufletului meu, secetă ce îmi omori voința...drogată mi-e ființa de tine, azi n-am gustat din tine, azi ochii mei te-au zărit în altele dar nu erai tu...te-am căutat pe plajă,am crezut că vei fi acolo și mă aștepți să-ți dau sărutul...te aștept și acum femeie de umbră, imagine pierdută undeva pe drum, fulg ce te topești înainte să atingi pământul, țigară fumată mult prea repede...te simt lângă mine, mâna ta trecută prin părul meu, atingerea aceea ușoară pe ureche, o șoaptă caldă...ești aici...mă întorc dar ...nu ești. Înveninate îmi sunt simțirile...otrava ta ajunge până la creier...ești și nu ești...de ce te joci cu mine...de la extaz la agonie...mă ridici și apoi mă lași să cad...te apropii de mine, mă privești...mă lași să te văd...citești prin mine...îmi săruți ochii...și dispari. ”

2 comentarii:

Lucian spunea...

:)))) mie cel mai mult mi-a placut "boala ce-mi intuneci mintile" :))

Carmen spunea...

atunci e bine...pentru o boala daca nu este leac sunt sanse sa se descopere unul :)