luni, 22 decembrie 2008

De pe vremea lu' răposatu

luni, 22 decembrie 2008
Eram prea mică şi nu-mi aduc prea multe aminte. Ştiu că era o zi friguroasă...cu ceaţă ...vroiam să ies afară dar mama nu m-a lăsat...spunea că nu se poate,că e periculos, că se trage...mă minţea...la noi n-au ajuns gloanţele...eram un oraş prea mic...dar îi era teamă pentru mine.
Îmi aduc aminte că seara se adunau vecinii la noi şi cu becurile stinse ascultau la un radio improvizat noutăţile...ce se intamplă cu Ceausescu? L-au prins?...îmi aduc aminte că îl intrebam pe tata că de ce stau pe întuneric...şi ce ascultă acolo de era aşa de important...mi-a zis că să nu spun la nimeni ce fac ei...dacă spun vine cineva şi îl ia de lângă mine...am ţinut secretul şi acum e lângă noi :).

Îmi aduc aminte că mă trezea mama foarte de dimineaţă...şi mie îmi plăcea să dorm mult..şi plângeam că de ce nu mă mai lasă...mergeam şi stăteam la cozi...eu la unt si ea la lapte.Pe atunci nu stiam ce erau alea banane...de portocale aveam noroc...cunoşteau ai mei pe cineva care ne aducea cu kilogramele...salamul era o raritate în magazine...tot cu porţia...eu am fost mai norocoasă...parinţii mei aveau prieteni mulţi şi făceau rost de batoane întregi.
Mama obişnuia să mă trimită pe mine după pâine şi îmi aduc aminte că odată am pierdut cartela, mama era disperată...fără cartelă nu primeam pâine...în prima zi noroc cu doamna de la pâine că ne cunoştea...s-a îndurat de noi...a doua zi...cineva cu suflet mare, cineva care găsise cartela a pus-o în cutia poştală...a fost un gest frumos...iar eu fusesem absolvită de greşeală.

Îmi aduc aminte că În fiecare iarnă era foarte frig în apartament, până şi căldura era dată cu porţia...dormeam toţi 3 în acelaşi pat, îmbrăcaţi cu haine de lână.Mama o născuse în semptembrie pe sora mea...şi nu era de stat cu un copil mic într-un asemenea frig...în acea iarnă a revoluţiei mama dormea în bucătărie pe scaune, cu focurile de la aragaz pornite, era singura soluţie pentru ca bebeluşului să-i fie cald şi bine.

Acum am caldură câtă vreau eu, am aflat şi ce sunt acelea banane, dar nu-mi plac, lapte sau produse din lapte mănânc dimineaţa, la amiază şi seara...portocale, mandarine, clementine cu plasa :)...pot vizita ţări străine...tata poate circula cu maşina şi la sfârşit de săptămână indiferent că numărul de înmatriculare e par sau impar...pot...mai multe.

4 comentarii:

Just me .. spunea...

ma mira faptul ca amintirile tale din acele zile au ramas fara ecou printre cei ce citesc acest blog !
Sunt sigur ca toti avem amintiri din acea perioada (indiferent de varsta),nu mai sunt la fel de sigur insa ca unora (multi) dintre noi le mai pasa ce s-a intamplat atunci si ce semnificatie a avut!
Important este,asa cum ai facut si tu sa ne aducem aminte si sa nu uitam pe cei care au cazut atunci ptr ca noi sa putem scrie si vorbi liberi acum in prezent pe acest blog, fara sa ne fie frica de lucrul asta!
si de spus ... ar fi multe !

Carmen spunea...

Chiar daca n-o sa stim niciodata adevarul despre ce s-a intam,plat atunci, cine erau acei teroristi despre care se vorbea atat...am castigat atunci libertatea pe care o avem azi

yakko spunea...

sa stii ca de la mine dni balcon yo vedeam ploaie de gloante pe deasupra blocurilor catre piata rahova,cam pe unde sta verisoara voastra...aia cred ca nu o sa o iut cat as trai!

yakko spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.