sâmbătă, 13 decembrie 2008

Crimă cu sânge rece

sâmbătă, 13 decembrie 2008
Era miezul nopţii şi mă uitam la televizor, când intră în cameră ca o furtună tata...Treci copilă şi prinde broaştele dacă broaşte ţi-au trebuit.
Să vă povestesc cum au nimerit broaştele în casă şi care a fost contribuţia mea la agitaţia din miez de noapte.
Cum am fost educată să fiu mereu printre primii, la şcoală mă implicam în orice proiect care se ivea. Aşa s-a întâmplat şi de data aceasta, trebuia să facem nişte disecţii la ora de biologie şi evident că m-am oferit să aduc eu subiecţii. Nu aş pune în viaţa mea mâna pe o broască şi nu aveam de gând să fac aşa ceva acum. Cunoşteam însă pe cineva care nu avea probleme cu greţurile... un puştan de la bunica din sat care făcea toate nebuniile posibile.
Vacanţele de vară erau cele mai frumoase...mergeam cu toţii pe baltă unde puştanul acesta prindea , nu broscuţe, BROSCOI...iaaaac...urâte şi scârboase...şi ce făcea? le băga un pai în cur(fund are oala :)) şi le umfla până se făceau rotunde...iaaaac...şi pe urmă le dădea drumul să zboare, precum un balon care se dezumflă...bine, nu zbura chiar aşa, dar asta ne amuza. Ei bine pe acest flăcău l-am pus să-mi prindă subiecţii. Zis şi făcut...două splendori de broaşte...aşteptau acum, fiecare în borcanul ei, să fie prezentate clasei.
Ca să aibă aer am făcut cu un ac câteva găuri în punga cu care am astupat borcanele. Sora mea, fiind nesupravegheată şi fiind foarte grijulie, de teamă că broaştele se vor sufoca doar cu respectivele găuri de aerisire a avut grijă să facă altele mai mari...cum bietele fiinţe se simţeau captive încercau să se elibereze...eforturile au dat roade în miez de noapte când le-a fost relativ uşor să spargă punga, asta datorită ajutorului dat de sora mea.
Am uitat să menţionez că locuiam la bloc. Tata se uita şi el la televizor când la un moment dat a vrut să schimbe postul...telecomanda o avea pe piept...culmea a fost că telecomanda era mişcătoare...şi cânta oac oac...asta a fost prima distracţie de care s-a bucurat doar tata...ce a urmat am simţit-o pe pielea mea. Amândouă broaştele erau libere şi tata ofticat , ca să mă învăţ eu minte să nu mai duc broaşte în casă, m-a pus pe mine să le prind.
Cum să pun eu mâna pe chestiile alea verzi şi urâte? Nu aveam de ales...trebuia să-mi asum responsabilitatea...m-am înarmat cu şosete până la genunchi în care am avut grijă să bag şi pantalonii, nu cumva să se strecoare una din creaturi pe sub ei, mi-am luat mănuşi în mână, căciulă...mai lipseau ochelarii dar nu aveam. Cu teamă m-am agăţat de o biată mătură care urma să fie ajutorul meu. Săreau broaştele în toate direcţiile...tata îmi făcea galerie din uşă...făcea el pe viteazul dar cred că îi era mai frică decât mie :). Râdea de mine şi eu râdeam dar cu lacrimi în ochi, era un sentiment amestecat, hazul situaţiei cu teama de a prinde creaturile.
După câteva minute bune de luptă reuşesc să o lovesc cu mătura pe una din ele, atât de rău că a rămas nemişcată. M-am transformat într-o criminală...am prins curaj când am văzut că unul din inamici era scos din joc...gata cu lacrimile...începuse să-mi placă...dacă reuşeam şi cu a doua, criminal în serie scria pe mine. Înarmată cu mătura ochesc punctul verde săritor...din cameră am ajuns acum în balcon...era încolţită biata broască...era obosită...dar nu se dădea batută...atât a sărit până a nimerit într-o pungă cu fosfat...a fost ultima ei săritură, am imobilizat-o cu mătura şi o apăsam ca să fiu sigură că nu mai mişcă...a murit...sunt o criminală...fugiiiiiiiţi....a trebuit să fac asta ca să pot dormi liniştită...ironie nu?...crimă pentru linişte.


2 comentarii:

Elena spunea...

Mi-am amintit de fobiile mele:P Nu suport nici sa le vad in poze, grrrrr!

Carmen spunea...

bine ca mi-ai zis...ma gandeam sa-ti trimit o felicitare cu o broscuta imbracata in mos craciun :)...acum trebuie sa gasesc alta idee :)