duminică, 21 decembrie 2008

Cine nu-i gata îl iau cu lopata

duminică, 21 decembrie 2008
Oare cum mai e acum să fii copil? Ce preocupări ai şi cum te joci?

Eu pot spune că am fost norocoasă, am avut o copilărie foarte frumoasă...am făcut năzbâtii şi am plătit pentru ele...caci altfel nu deveneam un om responsabil :)...pentru asta cred că ar trebui să le multumesc părinţilor mei...dar să trecem peste asta...era vorba de joacă.

Eu şi acum mă joc, numai că jocurile sunt altele. Îmi aduc aminte din copilărie că ne adunam cam 20 de copii, toţi cam de aceeaşi vârstă(pe atunci tinerii se căsătoreau mai devreme şi făceau imediat şi primul copil, pe atunci nu erau aşa stresaţi pentru ziua de mâine cum se întâmplă azi...majoritatea făceau câte doi, azi abia se hotărăsc să facă unul....asta ca să explic de ce pe atunci erau aşa mulţi copii). Şi eram toţi vioi şi plini de energie...toată ziua ne strigau păriţii pe la geamuri...Gigeeeeeeel...Ioanaaaaaaaaa....Andreeeea....unii care îi cam jucau pe părinţi cum vroiau ei și nici nu stăteau în casă la masă...veneau cu felia de pâine afară...nu le era ruşine, ca acum, să mănânce o felie de pâine în ou, sau una cu untură şi ceapă...şi nimeni nu râdea de ei, chiar îi invidiam că pe restu ne obligau să stăm la masă şi nu aveam timp de joacă mai mult.


Şi ne jucam şotron, elastic, coarda, lapte gros, telefonul fără fir, ţară ţară vrem ostaş, moara, meserii, gimanstică...şi baieţii erau arbitrii, ascunsea, raţele şi vânătorii, mâţa, făceam capionate de cărţi...şeptică, tabinet, 66, popa prostu,table, remi...jucam prinsa pe echipe prin tot cartierul, prinsa pe buşteni...când apăruse Tip Top MiniTop ne împărţeam, unii dadeau note, cei ce ştiau poezii şi cântece participau ca şi concurenţi, cântam Fată dragă nu fi tristă, a lui Mădălina Manole, premiul era ceva simbolic...o ciocolată cumpărată dintr-o chetă sau un buchet de flori de câmp atunci când nu erau bani de chetă... iarna dădeam concurs cu săniile pe dealul de lângă oraş, care aluneca cel mai departe cu sania...


Azi? copiii știu de triburi, counter, de the west și multe alte jocuri pe calculator....oare copilăria lor e mai frumoasă decât a fost a mea? eu nu aș da-o pe a mea pentru așa ceva...voi?

2 comentarii:

Elena spunea...

Acum sa stii ca nu obisnuiesc sa scot teorii despre copilul de azi: ii am si vad ce preocupari au! Insa stiu atat, ca parintele are in primii ani un rol hotarator, nu acela de a impune "asa da, asa nu", ci de a directiona. Si e tare greu printre atatea tentatii sa il directionezi (adica sa ii coordonezi alegerile, dar sa aiba certitudinea ca el a ales aia) si apoi sa ii castigi increderea... Si as tot avea de spus, ca nu e zi in care sa nu ma gandesc unde am gresit, unde am procedat ok...

Carmen spunea...

Elena,esti parinte si sti mai bine decat mine...si ai dreptate...eu pot vorbi doar din oservatiile facute...am intalnit parinti care au cumparat calculator copilului cand acesta nici macar nu era in clasa1...si iti spun ca respectivul copil era unul..nervos tot timpul...altceva decat jocuri pe calculator nu facea...parintii nu-l mai puteau controla.