duminică, 23 noiembrie 2008

Uitarea

duminică, 23 noiembrie 2008

Ma plimbam prin parc, cu o zi inainte a nins, vantul rece a pastrat covorul alb pe care acum se auzeau pasii mei. In ciuda frigului nu eram singura...alti oameni parca facand parte din alt tablou tulburau linistea naturii inghetate. Am obosit si nasul mi-e inghetat, ma gandeam ca e timpul sa plec spre casa. In drumul meu intalnesc un domn care isi plimba mama aflata intr-un scaun cu rotile. Nu indraznesc sa privesc, ma gandeam ca mila mea poate l-ar ofensa. M-am gandit atunci insa, cat de important este sa poti sa mergi pe picioarele tale, sa nu depinzi de nimeni, sa poti sa alergi atunci cand vrei sa simti bataia vantului pe fata ta, sa poti sa mergi pana la magazin atunci cand ai nevoie de ceva, sa poti sta in picioare atunci cand cineva are nevoie de locul tau in autobuz, sa poti simtii bataturile din talpa atunci cand te-ai plimbat prea mult, sa te poti da cu sania, sa simti libertatea.
Suntem atat de preocupati de viata cotidiana, de probleme pe care noi insine le facem importante fara ca ele sa fie, cand de fapt avem atatea minuni in viata noastra pe care nu le pretuim...putem vedea culoarea si griul vietii, putem simtii parfumul freziilor cand vine primavara, putem simtii racoarea jetului de apa care ne trezeste dimineata, putem zbiera atunci cand simtim durerea, putem chema langa noi persoana de care avem nevoie...restul...sunt doar firicele de nisip care exista doar pentru a ne umple golurile. Am uitat sa mai pretuim lucrurile simple, am uitat sa fim umani si ne luptam ca niste fiare...am uitat sa fim acel ceva ce ne deosebeste de restul animalelor.

0 comentarii: