miercuri, 26 noiembrie 2008

Credeai că ai rămas al nimănui?

miercuri, 26 noiembrie 2008
Ceva îmi spune: golăciunea nu e chiar aşa de goală,
Prezenţa unui punct nu este imposibilă,
Dar, siguranţa nu mai e,
Nici să mai cred nu vreau,
Nu vreau să mă agăţ de transparenţă.

Aş prefera să-mi spui ce e cu tine,
Mi-ar fi plăcut să am şi eu curaj să-ţi spun.
Tu îmi şopteşti doar sferturi de cuvinte,
Eu nu aud şi nici nu înţeleg.

N-am ce să dau în schimbul unui gând de-al tău,
Poate doar toate gândurile mele.
Durere,poate ar fi să ştim,
Că amândoi gândim acelaşi lucru.

Am fost atât de aproape,
Mereu unul cu celălalt,
Mai mult cu tine, decât cu mine însămi,
Tu nu eşti singur,
Cuvinte care, chiar dacă nu sunt spuse,
Au un înteles profund.
Te-ar proteja de vânt, ploi şi zăpadă.
N-ai mai fi singur.

3 comentarii:

Lucian spunea...

spuneai ca ai terminat ingineria? :)

Elena spunea...

Frumos tare! Si sanatate maxima sa ai, sa te faci bine repede;)

dayo spunea...

da lucian, am terminat ingineria. Si culmea e ca mi-a placut. Nu lucrez chiar pe domeniul meu ci intr-unul adiacent...sunt linistita si imi place ce fac...asta e cel mai important...poate cand voi dori zbucium din nou in viata mea...o sa-mi schimb serviciul...deocamdata sunt in refacere...si cu suficient timp liber doar pentru mine :)