Un altfel de Razboi Mondial

"Sunt doua metode de a inrobi o natiune. Una este prin sabie, a doua este prin indatorare. " John Adams

Nu are rost sa fac acum un eseu pornind de la acest citat. Lucrurile sunt evidente, pentru cei care au putina minte si o stiu folosi.

Al 3-lea Razboi Mondial a inceput deja si nu se va termina niciodata, doar armele sunt altele, acestea sunt mult mai distrugatoare, produc mai multa suferinta, nu te mai ucid, ci te chinuie toata viata.

VR vs XF

Ascult Radio 21, muzica e buna, ritmata, te binedispune si te face sa te imaginezi dansand, asta daca nu o chiar faci.

Muzica e din ce in ce mai prezenta si pe posturile TV. Cele mai cunoscute emisiuni de gen sunt X Factor si Vocea Romaniei, si fiecare se lupta in audienta cu cealalta. Mie X Factor(XF) nu-mi prea place, juriul parca recita fiecare comentariu pe care il face, replicile de cele mai multe ori sunt "intepaturi" la adresa altui mentor, Razvan si Dani nu mi se par prea bine incadrati in acest format, par stangaci, si lipsiti de naturalete.

Morar are o miscare parca regizata, aproape la fiecare concurent din echipa lui, arunca o privire lasciva, si cu  un zambet usor intr-o parte, de zici ca se uita la o tanara care face altceva. E adevarat, concurentii lui mai mult danseaza decat canta. De exemplu, Ovidiu Nae trebuia sa plece de la primul duel. Atunci a ratat cantecul, desi coregrafia a fost foarte buna, piesa nu a sunat bine deloc. La fel a facut si in a doua gala, daca nu ai vocea de la mama natura poti sa tot studiezi, ca nu ai de unde. E adevarat ca spectacolul conteaza, dar oamenii te "consuma" in primul rand pentru voce si cum suna ea, Morar mai uita uneori asta si o tine dreapta pe calea show-ului. Cazul Antoniei este aproape identic. Nu suna bine, nu e melodioasa deloc, si nu pentru ca nu ar avea calitati vocale, dar eu zic ca nu i se prea potrivesc piesele, nu o avantajeaza deloc. 

Refresh mi se par mai buni din punct de vedere vocal, decat Antonia, dar la ei a fost chestiune mai mult de imagine, a cam trecut vremea boyzone, iar lor in dresuri si pe tocuri de 10cm, topaind pe scena, nu le sta prea bine. Nu au iesit in evidenta pentru ca au fost cuminti, la locul lor, asa ca Paula.

Cea mai tare categorie este cea a lui Adrian, toti cei 3 ramasi in competitie au voci puternice, pline de personalitate cu un timbru original. Daca nu va fi niciunul dintre acestia castigatorul, inseamna ca fie cei care voteaza au probleme cu auzul, fie cartile sunt facute deja.

De ce un mentor nu poate vota impotriva elevului propriu daca acesta nu a cantat bine si ajunge la duel pentru ca nu a placut publicului?

La Vocea Romaniei(VR) nu auzi critici si pase de replici rautacioase, juriul e amuzant, natural si nu incearca sa te convinga pe tine telespectatorul, ca al lui e cel mai bun. Oricum concurentii de la VR mi se par mult mai buni din punct de vedere vocal,  piesele alese de catre profesorii lor sunt mult mai bune, si multi dintre ei canta foarte bine chiar si atunci cand au coregrafie. Comentariile facute dupa prestatia fiecarui concurent sunt fluente, fara pauze prea mari intre cuvinte, cum sunt cele de la XF, care par a fi doar niste versuri recitate cu greu pentru ca a-i uitat ordinea cuvintelor.

Bartos e vedeta, carismatic, isi joaca rolul foarte bine, gaseste repede replica potrivita la comentariile juratilor.

Chestia cu propunerea pentru duel a concurentilor chiar de catre profesorul propriu, mi se pare geniala, el stie cel mai bine fiecare ce poate, pentru ca el ii vede la repetitii, el observa cel mai bine evolutia fiecaruia.

Nu uitati! In fiecare marti de la 20:15, Vocea Romaniei

Felicitare catre seful meu...campanie de marketing

Pe partea cealalta a felicitarii...ceva de genul: 

Dorintele mele de azi

Ca toata lumea imi doresc sa am sanatate, sa fiu fericita si toate celelalte urari traditionale...dar trecand peste asta, in fiecare zi ne gandim la cate ceva ce ne-ar place sa avem sau sa facem, asa ca...azi imi doresc(asa in general, nu doar pentru ziua de azi):

- pantofi rosii la rochia de mireasa;

- sa-mi cante Clejanii la nunta;

- o bicicleta;

- un scaun de birou, cel mai comod;

- un dormitor, cu un pat mare si cu o saltea nu prea moale;

- sa ma dau cu motocicleta sau macar cu un scuter;

- sa am mancare facuta de fiecare data cand ajung acasa, ovo-lacto-vegetariana, pentru ca as vrea sa-mi schimb stilul de viata;

- o vacanta pe Coasta de Azur, nu tin neaparat sa fie la 5 stele, merge si cu cortul :);

- o masina, cutie automata, diesel si macar de 1.9, functionala; ma visez la volan in fiecare noapte, imi e cam dor sa conduc;

- sa-mi fac un blog dedicat fotografiei;

- sa nu ma ingras mai mult de 62 de kg, acum am sub :)(decat in caz de sarcina, atat cat e normal);

- un hard mai mare, daca nu e posibil atunci un laptop bun pentru grafica, nu vreau prea mult nu? :));

- sa invat sa dansez flamenco;

- sa-mi mai cumpar inca 1 aparat foto dslr si vreo 3 obiective(macar).

Toate acestea pe termen nu prea lung, asa ...pentru viitorul apropiat. As putea continua, dar ma opresc aici, sunt curioasa in timp cat de mult se schimba optiunile....de cele mai multe ori se schimba.

Poveste de seara

Pentru ca eu pana si o revista o rasfoiesc incepand cu sfarsitul acesteia, o sa incep cu evenimentele in ordine inversa.

Marturisesc ca am gresit in seara asta cand am intrat in magazin si mi-am cumparat 1 sticla de suc si una de ceai, prea multe chimicale, dar vina e a magazinului care e chiar la parterul blocului, care avea usa larg deschisa ca si cum ma astepta.

Nu stiu cum pot unii parinti sa-si lase copiii in grija altor copii. Asta seara cand ma intorceam din oras am zarit in bus o fata care nu avea mai mult de 13 ani si care ducea in brate un baietel care nu avea mai mult de 3 ani, veneau de pe centru si s-au coborat in aceeasi statie cu mine, cel mai probabil erau sora si frate, dar chiar si asa, la cate se intampla in ziua de azi eu nu mi-as lasa copiii sa umble chiar asa, singuri, de capul lor.

Alta chestie, genul de intalniri la care iti dai o palma ca sa te convingi ca e real, si care au loc daca iesi pe "strase" pe unde se plimba toata "spuma". Cica se poarta mai nou pantalonii inflorati, stransi pe glezna, si mai largi putin la solduri, dintr-un material apropiat de bumbac...ei bine...azi era sa-mi dau o palma in plina strada cand am vazut-o pe o tipa imbracata cu asa ceva, dar care arata ca si cum chiar atunci s-a dat jos din pat si a uitat sa-si dea jos pijamaua, arata oribil, scarbos de-a dreptul, mi-a fost greu sa ma abtin sa nu-i spun parerea mea. Avea si sunci, nu sunt eu experta in vestimentatie dar cred ca pantalonii aia sunt pt fetele foarte slabe care nu au solduri si care cu o pereche de pantaloni ca acestia remediaza cat de cat situatia.

Motivul pentru care am vazut toate acestea este pentru ca mi-a trebuit sa merg la deschiderea raliului Sibiului care a avut loc azi de la ora 20 in Piata Mare. Sper ca la urmatoarea editie sa-mi aduc aminte ca la deschiderea de anul acesta m-am cam enervat.

Am observat ca romanii sunt o mare gloata...ce cauta babuta cu batic pe cap printre motoare? Ce cauta femeile cu carucioare printre masini, cu copii care nici macar nu inteleg ce se intampla? Hai ca pe cei care merg singuri si vorbesc si stiu ce e aia masina si raliu ii inteleg, ca pentru ei e ceva fascinant. O gramada de oameni, de la catel la bunic, toate categoriile, nu conta in ce directie mergeam ca ma loveam de toti cei din jur. Eu m-am dus sa fac poze dar, n-am avut loc de marea masa. Poate prind ceva mai interesant la una din curse.

Pana atunci:

....un autograf din partea lui Titi Aur. :)

Cum a fost iunie

Am terminat cursul foto, am terminat si cu masterul, gata disertatia, gata cu examenele, deocamdata, pana ma apuca iar pofta de invatat si ma gandesc la un doctorat. Nu suna rau , D-soara Dr.Ing., :).

Am fost ieri la festivalul de dans contemporan, am admirat nu doar baletul in sine ci si costumele, unele nu chiar pe gustul meu, altele frumoase. Am admirat si taliile subtiri ale fetelor si ma gandeam ca poate nu mi-ar strica si niste cursuri de balet....poate asa o sa am si eu o talie :). Cel mai important, am facut fotografii, nu sunt eu prea multumita de ele, pentru ca sunt cam pretentioasa, dar nu sunt rele...mai tarziu o sa revin sa va arat.

Am fost si la un botez, primul din "cariera" mea de fotograf, cea de-a doua fetita a prietenilor nostri a fost botezata exact la 2 luni de cand a venit pe lume, De data asta nu am mai ratat evenimentul si a fost cu atat mai interesant cu cat am putut sa exersez cu aparatul.Acum astept criticile, cum altfel sa inveti daca nu din greseli.

Urmeaza raliul de la Sibiu, pe care nu vreau sa-l ratez, o sa am nevoie doar de un pazitor care sa ma traga din fata masinilor, ca la raliu nu e ca in studio, e mai periculos :).

Pana una alta, eu il astept, pe el, ca m-a lasat singura o luna de zile, si a trecut cum a trecut, dar ziua in care se intoarce trece si mai greu. O chestie haioasa, pe la jumatatea lunii mi-a trimis o felicitare, de care el nu a mentionat nimic, si care a ajuns la mine abia ieri, cu o zi inainte se ajunga el acasa, bine si asa, ca a fost faina surpriza: "Salutari din Portugalia!..." . A scris el frumos acolo pe felicitare ca m-am cam emotionat, asta e de bine :).

Si daca pozele cu balerine nu le am la mine, o sa va arat una de la botez:

E fetita nasilor, s-a chinuit biata de ea sa sufle in balonul ala, cred ca o ora, si tot nu a reusit, dar am apreciat-o pentru perseverenta.

Sora botezatei, cam suparata ca atentia pe care o primeste acum s-a injumatatit, nu se despartea de tata sau de mama. 

Si Victoria, plangea cand nu era tinuta pe burta, se pare ca asa ii place ei. Iteresant e ca nu a plans cand a fost bagata in apa.

Sper ca nu se supara mami si tati ca am pus poze aici, nu am mai apucat sa le cer acordul :).

FITS, artificii, IBIS

S-a terminat si FITS 2011. A fost prima editie de care m-am bucurat, asta pentru ca a fost in interesul meu sa asist la ceea ce se intampla. In cele doua weekend-uri am reusit sa imi fac material pentru fotoreportaj, am chiar prea mult, nici nu stiu pe care dintre cele cateva subiecte ar trebui sa-l aleg. 

Toate ca toate dar, pe langa tema fotoreportajului mai am ca tema pentru examenul final de la cursul de fotografie si fotografia de nocturna. As fi vrut, atat eu, cat si colegii mei, sa fotografiem artificiile de la finalul festivalului. Ne-am gandit la o locatie de unde vederea era destul de buna, adica de pe acoperisul hotelului IBIS. Prin urmare, ne-am prezentat la receptia hotelului(eram 4 persoane) si le-am explicat celor de acolo ce vrem sa facem. Raspunsul lor a fost ca nu putem urca pe acoperis dar ne lasa la etajul 12 de pe geam. Ca sa facem o previzualizare a vederii le-am cerut permisiunea sa urcam pana acolo sa vedem cum e. Nu a fost nicio problema. Ne-am urcat in lift, butonul corespunzator etajului 12 era aprins, apasam pe butonul de inchis usile...nu se inchid. Apasam pentru etajul 11, se inchid usile si pornim. Ajunsi la 11 un coleg zice ca mai bine cobaram un etaj decat sa urcam, si mai urcam pana la 14, pentru ca 13 nu exista iar la 12 nu vroia sa urca liftul, cred ca butonul 12 era blocat. Am ajuns la etajul 14, cautam scarile...le gasim. Intram toti pe casa scarilor si cobaram un etaj, pana la 12....si ce crezi? Usile se deschideau din partea unde eram noi doar pe baza de cartela. Faina treaba. Am inceput sa zambim putin cu toii. Cine s-ar fi gandit ca intr-un hotel, daca intrii in casa scarilor nu mai iesi de acolo decat cu cartela. A fost prima data cand ne-am lovit de o situatie ca asta. Problema era ca pe usa pe care am intrat nu scria nimic de atentionare, scria doar tradus in engleza "scari", parerea mea e ca trebuia sa scrie ceva , ca sa sti ca daca intrii acolo, fara cartela nu mai poti sa iesi. 

Deja ma gandeam, imi ziceam, ca va trebui sa sunam la 112, ca nu aveam nici un numar de telefon de la receptie,  si imi si imaginam un titlu de stire.

Si uite asa am pornit spre parter, incercand toate usile pe care le gaseam in calea noastra, poate una era deschisa. Norocul nostru a fost ca am gasit usa care duce la sala de conferinte deschisa, de acolo i-am linistit pe colegi pentru ca stiam cum sa ajung la iesire. 

Ajunsi jos, in fata lifturilor, am luat un alt lipft, care de data asta a urcat pana la etajul 12. Noi nu am vrut sa renuntam la ideea noastra de a fotografia artificiile, dar degeaba, geamul nu se deschidea, era plin de praf si nici nu incapeau cele 3 trepiede pe care ar fi trebuit sa stea aparatele. 

Prin urmare, cei de la IBIS ne-au refuzat politicos, fara sa ne spuna un NU categoric, si ne-au oferit si un set de emotii, o peripetie la care nici nu speram.

Intrebarea mea este: ce se intampla daca intra un copil nesupravegheat? Se stie ca un copil curios intra pe apoape orice usa o poate deschide. Un copil nu are mereu un mobil la el, ca sa isi poata suna parintii, iar casa scarilor cred ca era ultimul loc unde ar fi fost cautat.

PS: nu am mai fotografiat artificiile dar am reusit sa ajung in primul rand la concertul Vama si am macar o fotografie reusita...macar atat. :)